Clinopodium nepeta

De Wikipedia
Clinopodium nepeta
Clasificación científica
Reinu: Plantae
Subreinu: Tracheobionta
División: Magnoliophyta
Clas: Magnoliopsida
Orde: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia: Nepetoideae
Tribu: Mentheae
Xéneru: Clinopodium
Especie: C. nepeta
(L.) Kuntze
Consultes
Royal Botanic Gardens, Kew Royal Botanic Gardens, Kew
World Flora Online World Flora online
[editar datos en Wikidata]

Clinopodium nepeta, calaminta ye una especie botánica de fanerógama perenne, yerbácea, nativa del norte d'África (Arxelia, Marruecos, Tunicia); Asia templada: oeste asiáico (Turquía), Cáucasu (Armenia, Azerbaixán, Xeorxa, Rusia, Ciscaucasia, Daguestán); Europa: Reinu Xuníu Inglaterra, Austria, Hungría, Suiza, Moldavia, Ucraína [incl. Crimea], Albania, Bulgaria; Grecia [incl. Creta]; Italia [incl. Cerdeña, Sicilia]; Yugoslavia, Francia [incl. Córcega]; España [incl. Baleares)

Flores
Ilustración
Vista de la planta

Descripción[editar | editar la fonte]

Tien flores lilacees y arume fuerte == Usos == Planta ornamental, y melecinal alternativa. Los sos compuestos químicos son mentol, pulegona y piperitona.[1]

Hábitat[editar | editar la fonte]

Alcuéntrase nos montes pocu trupos, sebes y ribazos, llugares incultos, xunto a murios, etc.

Propiedaes[editar | editar la fonte]

Principios activos: La esencia contién hasta'l 57% de pulegona, l-mentona y l-alfa-pineno.[1]

Indicaciones: ye tónicu, estomacal, sudoríparu, carminativo, antiespasmódico, expectorante, astrinxente, emenagogo.[1]

Tisana: Un plizcu de fueyes nuna taza d'agua ferviendo.

Taxonomía[editar | editar la fonte]

Clinopodium nepeta describióse por (L.) Kuntze y espublizóse en Revisio Generum Plantarum 2: 515. 1891.[2]

Variedá aceptada
Sinonimia
  • Acinos transsilvanica Schur
  • Calamintha acinifolia Sennen
  • Calamintha alboi Sennen
  • Calamintha athonica Rchb.
  • Calamintha barolesii Sennen
  • Calamintha bonanovae Sennen
  • Calamintha bonanovae Sennen & Pau
  • Calamintha brevisepala Sennen
  • Calamintha caballeroi Sennen & Pau
  • Calamintha cacuminiglabra Sennen
  • Calamintha cantabrica Sennen & Elias
  • Calamintha dilatata Schrad.
  • Calamintha dufourii Sennen
  • Calamintha enriquei Sennen & Pau
  • Calamintha eriocaulis Sennen
  • Calamintha ferreri Sennen
  • Calamintha gillesii Sennen
  • Calamintha guillesii Sennen
  • Calamintha josephi Sennen
  • Calamintha largiflora Klokov
  • Calamintha litardierei Sennen
  • Calamintha longiracemosa Sennen
  • Calamintha mollis Jord. ex Lamotte
  • Calamintha nepeta (L.) Savi
  • Calamintha nepetoides Jord.
  • Calamintha obliqua Host
  • Calamintha officinalis var. nepeta (L.) Rchb. & Rchb.f.
  • Calamintha parviflora Lam.
  • Calamintha peniciliata Sennen
  • Calamintha rotundifolia Host
  • Calamintha sennenii Cadevall
  • Calamintha suavis Sennen
  • Calamintha thessala Hausskn.
  • Calamintha transsilvanica (Jáv.) Soó
  • Calamintha trichotoma Moench
  • Calamintha vulgaris Clairv.
  • Clinopodium nepeta subsp. nepeta
  • Faucibarba parviflora Dulac
  • Melissa aetheos Benth.
  • Melissa nepeta L.
  • Melissa obtusifolia Pers.
  • Melissa parviflora Salisb.
  • Micromeria byzantina Walp.
  • Micromeria canescens Walp.
  • Satureja brauneana var. transsilvanica Jáv.
  • Satureja calamintha var. mollis (Jord. ex Lamotte) Briq.
  • Satureja calamintha var. nepeta (L.) Briq.
  • Satureja calamintha subsp. nepeta (L.) Briq.
  • Satureja calamintha var. nepetoides (Jord.) Briq.
  • Satureja mollis (Jord. ex Lamotte) Y.Perrier
  • Satureja nepeta (L.) Scheele
  • Satureja nepetoides (Jord.) Fritsch
  • Thymus athonicus Bernh. ex Rchb.
  • Thymus minor Trevir.
  • Thymus nepeta (L.) Sm.[3]

Ver tamién[editar | editar la fonte]

Referencies[editar | editar la fonte]

  1. 1,0 1,1 Dr. Berdonces I Serra. . Gran Enciclopecia de les Plantes Melecinales páxs. 245. Tikal ediciones ISBN 84-305-8496-X.
  2. «Clinopodium nepeta». Tropicos.org. Missouri Botanical Garden. Consultáu'l 31 de xineru de 2015.
  3. «Clinopodium nepeta». The Plant List. Consultáu'l 30 de xineru de 2015.

Bibliografía[editar | editar la fonte]

  1. Small, J. K. 1933. Man. S.E. Fl. i–xxii, 1–1554. Published by the Author, New York. View in

Botanicus == Enllaces esternos ==