A avea respect de sine, astăzi, este din ce în ce mai dificil de găsit la oamenii pe care-i întâlnim. Oamenii, încă de tineri, sunt bombardați cu propagandă, iar modelele în familie și în societate aproape că lipsesc. Valorile personale pe care altădată familia le insufla copiilor încă din primii ani, valori precum: dreptatea, respectul, demnitatea, curajul, perseverența, tăria de caracter etc. sunt rămase astăzi noțiuni de dicționar pentru cei mai mulți…

A rămâne drept într-o lume nedreaptă, a rămâne în picioare pentru a-ți susține dreptatea într-o societate în care parcă totul se obține pe căi mai puțin ortodoxe, a avea destul curaj și perseverență pentru a lupta până la capăt pentru valorile personale într-o eră în care non-valorile sunt ridicate la rang de modele de urmat – iată provocarea cea mai mare adusă zilelor noastre!

Respectul de sine se află în strânsă legătură cu demnitatea.

Demnitatea se referă la o serie de aspecte/principii care nu pot fi negociate pentru nimic în lume. Este ceea ce considerăm a nu te vinde, indiferent de circumstanțe. Demnitatea este testată în momentele decizionale cele mai dificile din viață. Demnitatea este atacată de factorii exteriori dar, depinde de voința noastră, a fiecăruia, să apărăm principiile de viață în care credem din străfundul inimii.

Demnitatea nu atârnă de noroc. Atitudinea noastră și stima de sine ne disting de restul oamenilor iar prin acestea câștigăm respectul celorlalți, iar astfel suntem plasați deasupra lor indiferent de condițiile nașterii, a funcțiilor sau chiar a meritului.

Rolf Dobelli vorbește în cartea sa, Arta de a trăi bine, despre cercul demnității, ca fiind „o zonă strict delimitată, care cuprinde tot ce nu e negociabil. Ea conține preferințe și principii, care nu necesită nicio motivare.” Este vorba despre legământul, pe care-l faci tu cu tine în privința unor aspecte din viața ta, căruia să-i rămâi fidel până în clipa morții. În privința cercului demnității, spune Rolf, nu este atât de importantă mărimea ci, cât de exact îi cunoaștem limitele. Este preferabil un cerc mic, redus, pentru că e mai solid decât unul mare.

Viața, destinul ne pun în fața unor situații deseori delicate, transformatoare, greu de controlat și gestionat. Timpul este cel care determină caracterul nostru. Acesta din urmă se formează în urma experienței de viață, a deciziilor de multe ori greșite, a dezamăgirilor sau a crizelor. Dificultățile pe care viața ni le presară sunt testele noastre în privința formării caracterului. Degeaba milităm teoretic pentru valori  și idealuri înalte dacă, puși fiind în fața negocierii principiilor, alegem să ne auto-trădăm. În final, suntem ceea ce alegem să facem nu ceea ce spunem că vom face.

A ști când să pleci ține de înțelepciune. A fi capabil de a pleca ține de curaj. A pleca cu capul sus este demnitate.

Tu transmiți oamenilor cum să te trateze prin ceea ce accepți. Dacă permiți lipsa de respect, atunci nu vei primi niciodată respectul. Protejează-ți standardele.

Alegerea principiilor din cercul demnității trebuie făcută cu foarte mare grijă. Atunci când știi ce valori îmbrățișezi este foarte ușor să iei decizii, știi rapid în ce direcție te îndrepți. Valorile personale ar trebui setate încă de tineri când voința și pasiunea pentru apărarea lor sunt nealterate de presiunile din exterior. Desigur, tinerii sunt ușor supuși greșelii dar și ușor de îndreptat la fel precum copacul tânăr a cărui creștere poate fi ajustată cu ușurință. Făgăduințele pe care le facem altor oameni, dar și propriei persoane trebuie respectate cu maximă strictețe.

Demnitatea înseamnă încredere în sine, că ești vrednic de tot ce-i mai bun. Demnitatea înseamnă că ceea ce am de spus este important și o voi spune atunci când e important pentru mine. Demnitatea înseamnă că, în mod sigur merit cel mai bun tratament pe care-l pot primi și că port responsabilitatea de a-i trata cât mai bine posibil pe ceilalți.  – Maya Angelou

Totuși, asumarea convingerilor atrage cu sine și nemulțumirea celorlalți, mai ales a oamenilor apropiați din viața noastră. Ele pot răni sau dezamăgi și în schimb vom primi ca reacție jigniri, dezamăgiri din partea apropiaților. Acesta este prețul apărării cercului demnității. Se pot ivi cel mai adesea conflicte în lupta noastră pentru protejarea convingerilor, dar rețineți că numai marionetele sunt lipsite de conflicte! – ne avertizează Rolf Dobelli. O viață fără fundament este lipsită de liniște. Acești oameni sunt cei mai vulnerabili și devin victimele celor care luptă pentru interesele proprii.

Un om care nu e gata să moară pentru ceva, nu e pregătit pentru viață.

– Martin Luther King

Oamenii cu caracter sunt cei mai fascinanți dintre toți. Rezistența lor și curajul cu care înfruntă pericolul vieții sunt ceea ce stârnește admirația noastră până la lacrimi. Întrebați-vă ce este sfânt pentru dumneavoastră. Unii pot răspunde că familia, alții libertatea, alții sinceritatea, sănătatea, munca sau viața.

Cu cât cercul demnității nu este mai bine conturat, cu atât mai mult vom stărui în indecizie în fața fiecărei oferte tentante, ceea ce atrage cu sine distrugerea reputației și a încrederii…

Demnitatea cuiva poate fi asaltată sau vandalizată, dar nu poate fi luată decât dacă ea este cedată.  – Michael J. Fox

 

Bibliografie:

1.  Demnitatea umană și cea națională, valori supreme în orizontul istoriei de Ion Mereuţă, Valeriu Bulgari, Anatol Creţu, Editura Elan Poligraf, Chișinău, 2004
2. Arta de a trăi bine,  Rolf Dobelli, Editura Baroque books and arts, 2018

 

Autor: Mihaela Dumitrache-Katsouraki