Crabi şi crevete (Crustaceele din Marea Neagră)

   De la formele microscopice care formeaza zooplanctonul, pana la speciile de crabi, crustaceele reprezinta un important grup de organisme acvatice in ceea ce priveste biodiversitatea taxonomica a Marii Negre.
   Crustaceele sunt artropode acvatice cu corpul acoperit de o cuticula chitinizata, uneori impregnata cu saruri de calciu si de magneziu, constituind crusta, de unde si denumirea grupei biologice.
   Corpul crustaceelor, alcatuit din cap, torace si abdomen, este format dintr-un numar variat de segmente, care la formele evoluate fuzioneaza in partea anterioara a corpului (formand un cefalotorace, protejat sau nu de o carapace). Prezinta mai multe apendice: picioare articulate folosite la mers sau la inot, si clesti pentru apucarea hranei. Ultimul segment abdominal formeaza impreuna cu apendicele segmentului anterior, inotatoarea codala, care poarta pe fata ventrala orificiul anal si serveste la inot.
    Unele specii se deplaseaza inot, dar sunt si specii care se deplaseaza prin mers. Crevetele, care fac parte dintre crustaceele inotatoare, au o carapace usoara si picioare alungite. Crustaceele care se deplaseaza prin mers au, in general, o carapace mai groasa si picioare mai scurte decat crustaceele inotatoare.
    Capul crustaceelor prezinta doi ochi, doua perechi de antene si un aparat bucal, alcatuit din mai multe piese chitinoase (mandibule, maxile, maxilipede) care au rolul de a faramita hrana. Tubul digestiv este complet, iar glandele anexe ale acestuia sunt glandele salivare si hepatopancreasul. Excretia se face la nivelul unor glande maxilare sau antenare, deschise la partea anterioara a capului, de asemenea, substantele catabolice pot fi eliminate si la nivelul tegumentului, branhiilor, sistemului digestiv sau nefrocite. Respiratia este tegumentara, efectuandu-se la nivelul unor structuri branhiale. Sistemul circulator este deschis, inima, tubulara la formele primitive, si compacta la cele evoluate este invelita in pericard si prevazuta cu ostiole. Sistemul nervos este de tip scalariform, caracterizat prin creier. Ca organe de simt, exista peri tactili pe corp si apendici, estetasce olfactive pe antene, statocisti si ochi. Acestia din urma pot fi simpli sau compusi, penduculati.
    Sexele sunt separate la cea mai mare parte a crustaceelor, doar formele sedentare sau parazite sunt hermafrodite. Dezvoltarea are loc cu metamorfoza, din ou aparand larva caracteristica-nauplius. Urmatoarele stadii larvare sunt caracteristice diferitelor grupe de crustacee, existand si cazuri la crustaceele evoluate cand din ou iese un mic crustaceu complet format.
    In cursul vietii, un crustaceu naparleste de mai multe ori pentru a creste. In momentul respectiv, carapacea i se fisureaza si se ridica, descoperind corpul moale. Animalul are nevoie de mai multe ore pentru a scapa de vechea carapace. Apoi, corpul sau creste in volum, membrana cu care este acoperit se intareste treptat si formeaza o carapace noua. Multe crustacee, mai ales crabii, au si capacitatea de a-si reconstrui un membru nou, atunci cand cel vechi e ranit sau smuls.

Sistemele de clasificare incadreaza crustaceele in increngatura Arthropoda, subincrengatura Crustacea, clasele: Remipedia, Cephalocarida, Branchiopoda, Ostracoda, Maxillopoda si Malacostraca, din care ultimele patru cu reprezentanti si in Marea Neagra.

Branchiopoda (Cladocere)

   Cladocera. Grup de crustacee extrem de important in planctonul apelor marine. Fiind specii de masa, cladocerele reprezinta una din verigile esentiale, in lanturile trofice din toate ecosistemele acvatice. Regimul de hrana filtrator si capacitatea de a se inmulti partenogenetic, le asigura pe de o parte o sursa de hrana practic inepuizabila si capacitatea de a dezvolta populatii cu densitati extrem de mari in masa apei.
   Cladocerele sunt specii pelagice, cu corpul scurt, cu segmentatie neclara, alcatuit din cel mult 10 segmente, numarul perechilor de apendice variind intre 4 si 6. Capul este liber, restul corpului fiind acoperit de o carapace bivalva, terminata adesea posterior cu un spin. Pe cap sunt prezenti doi ochi pedunculati si un ocel. Antenele sunt ramificate, servind la inot. Apendicele toracice sunt scurte si latite. Dorsal, sub carapace, se afla camera incubatoare la nivelul careia se pastreaza ouale partenogenetice sau cele de rezistenta. Ciclul de dezvoltare prezinta mai multe generatii partenogenetice in perioada calda a anului. Din ou iese un juvenil asemanator cu adultul, la acest grup metamorfoza fiind absenta. Cladocerele prezinta de asemenea fenomenul de ciclomorfoza – in functie de temperatura apei, diferitele generatii se deosebesc prin dimensiunile spinului carapacei sau a excrescentei cefalice. Preferand apele reci si oxigenate, cladocerele efectueaza ample migratii pe verticala, noaptea iesind la suprafata pentru ca ziua sa coboare in paturile profunde.
   In apele Marii Negre sunt inventariate 68 de specii din care 46 si in apele teritoriale romanesti.

Podonidae

Evadne nordmanni Lovén, 1836

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Branchiopoda, Subclasa Phyllopoda, Ordinul Diplostraca, Subordinul Onychocaudata, Infraordinul Cladoceromorpha, Infraordinul Cladocera, Parvoordinul Gymnomera, Sectiunea Onychopoda, Familia Podonidae, Genul Evadne.

Evadne spinifera P.E.Müller, 1867

Podon leuckartii Sars G.O., 1862

Leptodoridae. Specii pelagice rapitoare cu carapacea redusa la o punga dorsala unde femelele isi pastreaza ponta. Corpul lor este alungit, transparent (in masa apei sunt practic invizibile) iar antenele sunt foarte mari, permitand un inot extrem de rapid. Prima pereche de pereiopode s-a adaptat la prinderea prazii, avand aspectul unei cangi prehensile. Cea mai cunoscuta specie din acest grup este Leptodora kindtii.

Leptodora kindtii Focke, 1844

Sididae

Penilia avirostris Dana, 1849

Daphniidae

Scapholeberis mucronata O.F. Müller, 1776

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Branchiopoda, Subclasa Phyllopoda, Ordinul Diplostraca, Subordinul Onychocaudata, Infraordinul Cladoceromorpha, Infraordinul Cladocera, Parvoordinul Anomopoda, Familia Daphniidae, Genul Scapholeberis.

Ostracoda

Ostracodele sunt crustacee cu talia mica 1-2 mm, cu corpul inchis intr-o carapace cu doua valve puternic calcificate, in forma de scoica, din care ies la exterior numai extremitatile apendicelor. Cele doua perechi de antene servesc ca organe tactile si totodata la tarat si inotat, iar perechea a doua, prevazuta cu peri tari, in forma de carlige, poate sa tina animalul fixat de diferite obiecte ca si cum ar fi ancorat. Ochii sunt prezenti numai la unele specii marine. Cele doua valve calcaroase care acopera corpul pot fi netede, acoperite doar cu peri, sau pot prezenta ornamentatii complicate. Inchiderea valvelor se realizeaza cu ajutorul unor muschi aductori si a unui ligament dorsal. Reproducerea se face adesea prin partenogeneza, pe langa tipul sexuat, mai raspandit. Dezvoltarea se face cu metamorfoza, primul stadiu fiind o larva nauplius. Au un rol extrem de important din punct de vedere ecologic in asociatiile marine.
In Marea Neagra sunt mentionate 138 de specii. Callistocythere diffusa, Cyprideis littoralis, Darwinula stevenson, Eucytherura bulgarica, Heterocypris fretensis, Leptocythere affinis bacescoi, Loxoconcha aestuarii, Sclerochilus mülleri, sunt cateva din cele 31 de specii, regasite si in apele litoralului romanesc.

Maxillopoda (Copepode, Ciripede)

Copepoda

   Grup taxonomic de crustacee inferioare care formeaza alaturi de cladocere baza multor lanturi trofice acvatice. Dintre crustacee, copepodele sunt unul din cele mai diversificate grupe. Intre copepode se intalnesc atat specii libere – pelagice sau bentale, cat si specii parazite iar acestea din urma se caracterizeaza prin adaptari surprinzatoare.
   Copepodele se deosebesc relativ usor de restul crustaceelor. Au corpul de talie mica, de obicei nedepasind 2-3 mm lungime. Carapacea lipseste iar corpul este segmentat. Primele cinci segmente formeaza capul, urmatoarele sase toracele iar abdomenul este alcatuit la randul lui din cinci segmente, telsonul prezentand furca codala. La multe specii, primele doua segmente toracice fuzioneaza cu cele cefalice, aparand astfel pentru prima data la acest grup cefalotoracele. Deasemenea, se pot intalni si fuzionari la nivelul segmentelor abdominale, la femele fiind vizate segmentele abdominale anterioare. La unele tipuri de copepode – in special la ciclopide si calanoide – segmentele abdominale sunt mult mai inguste decat cefalotoracele iar corpul are un aspect caracteristic. Pe cap este prezent doar un ochi nauplias situat central. Antenulele sunt foarte dezvoltate, prin miscarile lor ritmice copepodele deplasandu-se in masa apei, ca si prin miscarile vibratorii ale antenelor, mandibulelor si maxilelor. Multe specii de copepode au tubul digestiv regresat. Respiratia este tegumentara, schimburi de gaze putandu-se realiza si la nivelul portiunii terminale a intestinului. Sexele sunt separate, femelele fiind usor de recunoscut datorita prezentei sacilor ovigeri la nivelul abdomenului. Ciclul de dezvoltare incepe cu o larva nauplius sau metanauplius dupa care urmeaza o larva caracteristica denumita copepodit.
   Din punct de vedere ecologic copepodele au o importanta deosebita pentru lanturile trofice diurne sau nocturne. Talia lor mica si densitatile foarte mari pe care le dezvolta le pun la baza multor lanturi trofice, iar prezenta copepodelor in bazinele acvatice este esentiala pentru o gama larga de organisme acvatice.

Calanoida. Specii cu antenula mai lunga de o jumatate din lungimea corpului. Capul este sudat cu primul segment toracic, celelalte 6 segmente fiind libere. Abdomenul este mult mai scurt si mai ingust comparativ cu cefalotoracele. Sunt forme pelagice, care pot fi gasite in masa apei de la suprafata la adancime, dominand zooplanctonul marin. In Marea Neagra, comune din acest grup sunt specii ca Paracalanus parvus, Calanus helgolandicus, Pseudocalanus elongatus, Centropages kroyeri, Acartia clausi, Acartia tonsa, care formeaza importante asociatii in planctonul marin.

Acartia (Acartiura) clausi Giesbrecht, 1889

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Maxillopoda, Subclasa Copepoda, Infraclasa Neocopepoda, Supraordinul Gymnoplea, Ordinul Calanoida, Familia Acartiidae, Genul Acartia, Subgenul Acartia (Acartiura).

Acartia (Acanthacartia) tonsa Dana, 1849

Acartia tonsa este o specie oceanica, raspandita in Atlanticul de vest si zona indo-pacifica, semnalata pentru prima data pe coastele Europei occidentale la inceputul secolului XX, este prezenta de asemenea in Marea Baltica si Marea Mediterana unde a fost mentionata pentru prima data in perioada anilor 1980. In Marea Neagra a fost semnalata pentru prima data in zona coastelor sudice ale Crimeii, aceasta ramanand pana in prezent singurul loc unde poate fi intalnita. Modul de patrundere in Marea Neagra este inca in discutie. Astfel, este avansată ipoteza patrunderii atat prin intermediul apelor de balast a navelor cat si in asociatiile de fouling de pe coca navelor. Data fiind talia mica a acestui copepod nu este exclusa nici posibilitatea ca ambele variante să fie corecte, iar populatiile pontice sa fi fost “improspatate” de mai multe ori pe ambele cai.

   Corpul este alungit, transparent, de 780-840 μm la masculi si 820-980 μm la femele. Cefalotoracele este format dintr-o zona anterioara unde primul segment toracic fuzioneaza total cu zona cefalica (zona care reprezinta aproape jumatate din lungimea totala a cefalotoracelui) si o zona posterioara formata din patru toracomere libere din care primul este mai lat. Zona fuzionata a cefalotoracelui prezinta la mijloc o gatuitura slaba, care reprezinta zona de demarcatie intre segmentele cefalice si primul segment toracic. Abdomenul foarte scurt, furca telsonului cu cate cinci spini de lungime medie. Identificarea cu precizie a acestei specii se face numai dupa analizarea perechii a cincea de toracopode de la mascul, care sunt asimetrice. Al treilea segment al segmentului stang poarta terminal o prelungire ascutita, care formeaza o chela caracteristica cu o prelungire curbata prevazuta cu o lamela orientata anterior, care lipseste la specii foarte asemanatoare cum este Acartia clausi.
    Acartia tonsa prefera ape putin adanci, eutrofe, rezistand la salinitati reduse, pana la 4-5 ‰ in Marea Baltica. Reproducerea are loc la temperaturi reduse sub 10°C. Poate dezvolta populatii mari in apele de suprafata in timpul verii si toamnei. Adultii consuma fitoplancton, zooplancton ca si detritus organic din masa apei, rata de ingestie crescand odată cu cresterea densitatii zooplanctonului, fitoplanctonului ori cu cresterea concentratiei detritusului organic in suspensie. In acest fel, fenomenele de eutrofizare inregistrate in ultimele decenii in Marea Neagra au favorizat dezvoltarea acestei specii, ca si in cazul altor specii invazive.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Maxillopoda, Subclasa Copepoda, Infraclasa Neocopepoda, Supraordinul Gymnoplea, Ordinul Calanoida, Familia Acartiidae, Genul Acartia, Subgenul Acartia (Acanthacartia).

Paracalanus parvus parvus Claus, 1863

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Maxillopoda, Subclasa Copepoda, Infraclasa Neocopepoda, Supraordinul Gymnoplea, Ordinul Calanoida, Familia Paracalanidae, Genul Paracalanus, Specia Paracalanus parvus.

Calanus helgolandicus ponticus Jashnov, 1955

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Maxillopoda, Subclasa Copepoda, Infraclasa Neocopepoda, Supraordinul Gymnoplea, Ordinul Calanoida, Familia Calanidae, Genul Calanus, Specia Calanus helgolandicus.

Harpacticoida. Specii de talie mica (1-3 mm), raspandite mai ales in biotopurile bentale. Pe langa formele normale, exista si tipuri ovoidale, cu corpul turtit dorso-ventrala. Sunt preponderent detritivore, intalnite uneori in numar foarte mare. In zona litoralului romanesc al Marii Negre este foarte comun Harpacticus littoralis iar pe platforma continentala Harpacticus flexus, ambele specii facand parte din familia Harpacticidae.

Cyclopoida. In acest grup sunt incluse specii marine, libere sau parazite cu cefalotoracele ovoidal si abdomenul ingust, trecerea dintre cefalotorace si abdomen facandu-se brusc. Din acest grup mentionam ca exemple speciile: Cyclops strenuus, Cyclops vicinus, Oithona nana, Oithona similis – comune in planctonul marin etc.

Oithona nana Giesbrecht, 1893

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Maxillopoda, Subclasa Copepoda, Infraclasa Neocopepoda, Supraordinul Podoplea, Ordinul Cyclopoida, Familia Oithonidae, Genul Oithona.

Oithona similis Claus, 1866

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Maxillopoda, Subclasa Copepoda, Infraclasa Neocopepoda, Supraordinul Podoplea, Ordinul Cyclopoida, Familia Oithonidae, Genul Oithona.

Cyclops strenuus strenuus Fischer, 1851

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Maxillopoda, Subclasa Copepoda, Infraclasa Neocopepoda, Supraordinul Podoplea, Ordinul Cyclopoida, Familia Cyclopidae, Genul Cyclops, Specia Cyclops strenuus.

Cyclops vicinus vicinus Uljanin, 1875

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Maxillopoda, Subclasa Copepoda, Infraclasa Neocopepoda, Supraordinul Podoplea, Ordinul Cyclopoida, Familia Cyclopidae, Genul Cyclops, Specia Cyclops vicinus.

Poecilostomatoida. Specii preponderent marine libere, comensale sau parazite la nevertebrate si pesti. Ca morfologie, sunt asemanatoare cu ciclopidele. Grupul cuprinde specii cu adaptari variate la viata ecto sau endoparazitara.
In Marea Neagra specii din familia Ergasilidae (Ergasilus gibbus, Ergasilus siboldi, Ergasilus lizae), parazite la guvizi si chefali. Ergasilidele au corpul mai mult sau mai putin ciclopiform cu segmentatie clara; cefalotoracele este masiv, toracomerul 6 redus sau concrescut cu segmentul genital; antenele sunt bine dezvoltate, terminate in forma de ghiara, servind la fixarea pe corpul gazdei.

Siphonostomatoida. Specii parazite in cea mai mare parte la nevertebrate sau pesti, restul fiind forme pelagice de adancime. Unii din specialisti ridica o parte din familiile acestui grup la rang de subordin. Corpul sifonostomatoidelor este de regula aplatizat dorso-ventral. La multe specii se pastreaza insa forma ciclopoida in vreme ce corpul altora este profund afectat de viata parazitara – cu lobi laterali sau in forma de sac. Capul este fuzionat si cu al doilea segment toracic. Antenulele sunt mici, antenele adesea formand organe de agatare. La unele specii, apendicele din zona gurii formeaza un fel de sifon ce are rolul de a intepa tesuturile gazdei. Femelele poarta doi saci ovigeri, ca si ciclopoidele, iar talia acestora este mai mare decat cea a masculilor.
Din acest grup face parte Clavellisa emarginata, parazit pe scrumbiile din Marea Neagra.

Clavellisa emarginata Krøyer, 1837

Specie parazita caracterizata prin stergerea segmentatiei la adult si prin hipertrofierea segmentului genital. Maxilele 2 sunt hipertrofiate, cu ajutorul lor parazitul fixandu-se de gazda – maxilele fuzioneaza formand un disc adeziv. Masculii, pigmei, se gasesc fixati in apropierea orificiului genital al femelelor. Ciclul de dezvoltare cuprinde un stadiu nauplian liber, apoi un stadiu copodit in care se fixeaza pe gazda unde se transforma si un stadiu chalimus in care metamorfozeaza.
Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Maxillopoda, Subclasa Copepoda, Infraclasa Neocopepoda, Supraordinul Podoplea, Ordinul Siphonostomatoida, Familia Lernaeopodidae, Genul Clavellisa.

Cirripedia

Acest grup taxonomic include specii caracterizate fie prin faptul ca isi duc viata fixate de substrat, fie prin faptul ca sunt endoparazite, iar endoparazitismul lor atinge un nivel rar intalnit in regnul animal. Sunt specii exclusiv marine, formele libere fiind microfage, cele parazite dezvoltandu-se pe crustacee. Ciripedele au apendicele toracice bine dezvoltate, prevazute cu ciri iar abdomenul este atrofiat, terminat cu furca codala. Din punct de vedere sexual, ciripedele pot avea sexele separate, cu masculi degenerati, sau pot fi hermafrodite. Ciclul de dezvoltare al acestor crustacee, atat in cazul celor libere cat si in cazul celor parazite, include un stadiu initial de nauplius si ulterior o larva caracteristica ciripedelor – larva cypris.

Nauplius

Cypris

Lepadomorpha. Specii de ciripede fixate de substrat prin intermediul unui peduncul flexibil, de lungime variabila, care nu este altceva decat o parte din zona cefalica a animalului (zona antenulara). Ceea ce mai ramane din cap este puternic regresat, plasandu-se in unghi de 90 de grade fata de restul corpului. Toracele este format din 6 segmente, iar abdomenul este mult redus. Apendicele toracice sunt biramate, paroase.
Din acest grup, cea mai comuna specie este Lepas anatifera, raspandita in marile circumeuropene si ale carei larve sunt semnalate ocazional si in Marea Neagra.

Scoica ratusca (Lepas (Anatifa) anatifera Linnaeus, 1758)

   GB. common goose barnacle, F. anatife commun, D. Entenmuschel, GR. Μπαλτάς.
   Corpul acestui ciriped este protejat de un ansamblu de cinci placi calcaroase nesudate (o placa nepereche – carina – ce protejeaza zona dorsala a corpului si doua perechi de placi laterale, scutum si tergum, ce protejeaza doua expansiuni laterale ale corpului, cu aspect ce aduce cu mantaua bivalvelor). Placile calcaroase sunt mentinute impreuna prin intermediul unui muschi aductor.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Maxillopoda, Subclasa Thecostraca, Infraclasa Cirripedia, Supraordinul Thoracica, Ordinul Lepadiformes, Subordinul Lepadomorpha, Familia Lepadidae, Genul Lepas, Subgenul Lepas (Anatifa).

Balanomorpha. Specii care se fixeaza pe substrat cu toata partea dorsala a corpului si au corpul protejat de placi calcaroase sudate intre ele, formand un fel de cochilie (captusita de expansiuni tegumentare denumite manta), care poate fi inchisa ermetic prin intermediul unor placi mobile. Acest mod de alcatuire al invelisului calcaros permite balanidelor sa populeze atat stancile aflate in bataia valurilor, cat si zona intertidala, rezistand astfel o perioada destul de indelungata expuse la soare si aer. In Marea Neagra este foarte comun Amphibalanus improvisus, o specie aparuta aici la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Bubulitele de mare (Amphibalanus improvises Darwin, 1854)

GB. bay barnacle, F. petite balane ivoire, D. Brackwasser-Seepocke.
Originar de pe coasta atlantica a Americii de Nord, Amphibalanus patrunde in Marea Neagra in preajma anului 1844, fiind in prezent una din cele mai comune specii bentonice.
Are cochilia conica, usor alungita, uneori neteda, cu piesele albe. Partea superioara a pieselor usor proeminenta. Orificiul superior este larg, de forma poligonala. Populatiile acestei specii sunt foarte viguroase, dezvoltandu-se pe orice tip de substrat imersat, de la stanci submerse, la diferite tipuri de deseuri de plastic ajunse in apele marii. Dovedeste o puternica capacitate de refacere.

Printre efectele pozitive, patrunderii acestei specii in Marea Neagra, se poate mentiona consumul larvelor de Amphibalanus de catre anumite specii planctonofage (Engraulis, Atherina). Exista de altfel o stransa dependenta intre perioadele de reproducere ale acestui ciriped si dinamica bancurilor de hamsie in apropierea litoralului, nauplii de Amphibalanus constituind o componenta importanta a zooplanctonului.
Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Maxillopoda, Subclasa Thecostraca, Infraclasa Cirripedia, Supraordinul Thoracica, Ordinul Sessilia, Subordinul Balanomorpha, Suprafamilia Balanoidea, Familia Balanidae, Genul Amphibalanus.

Rhizocephala. Specii endoparazite la decapode sau la alte ciripede. In stadiul de adult, corpul acestor ciripede se modifica profund, pierzand orice urma de segmentatie, ca si majoritatea organelor interne, mai putin gonadele. Corpul animalului este reprezentat de un sac format prin fuziunea a doi lobi tegumentari (mantaua) ce contine gonadele si care atarna in afara corpului gazdei, si o retea ramificata in tot corpul gazdei, retea formata din fosta parte anterioara. Sacul extern contine in afara gonadelor un ganglion nervos si prezinta un orificiu prin care cavitatea interna comunica cu mediul extern. Ciclul de dezvoltare al rizocefalilor este destul de complicat. Spre exemplu prezentam cazul de la Sacculina carcini, o specie destul de raspandita in populatiile de crabi din Marea Neagra. Ciclul debuteaza cu o larva nauplius, care dupa o scurta viata pelagica se transforma in larva cypris. Aceasta se fixeaza pe corpul viitoarei gazde, crabi tineri, perforandu-le carapacea si fixandu-se pe intestin, de unde isi iau hrana prin osmoza. Acest stadiu reprezinta asa-numita saculina interna, care se ramifica, raspandindu-se in tot corpul gazdei. Ulterior, o parte a saculinei proemineaza inafara corpului gazdei, ramanand legata de reteaua de canalicule ramificate printr-un mic peduncul. Acest stadiu poarta numele de saculina externa, stadiu la care se dezvolta si gonadele.

Sacculina carcini Thompson, 1836

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Maxillopoda, Subclasa Thecostraca, Infraclasa Cirripedia, Supraordinul Rhizocephala, Ordinul Kentrogonida, Familia Sacculinidae, Genul Sacculina.

Malacostraca

Cumacea. Crustacee de mici dimensiuni, cu talia celor mai multe specii nedepasind un cm. Corpul cumaceelor este adesea colorat in culori contrastante, alb, roz, verde si este protejat de un tegument puternic calcificat. Capul si toracele sunt protejate de o carapace care concreste doar cu primele doua sau trei segmente. Anterior, carapacea prezinta un rostru care depaseste ochii, care nu sunt pedunculati. Lateral, sub carapace se gasesc cele doua camere branhiale. Antenele sunt lungi, bine dezvoltate la masculi si rudimentare la femele. Femelele prezinta camera incubatoare diferentiata in zona anterioara a toracelui, oostegitele formandu-se la nivelul mxilipedei trei si la nivelul primelor trei perechi de pereiopode. Apendicele toracice sunt uniramate. Abdomenul are segmentele inguste, pleopodele lipsind la un mare numar de specii de cumacee. Uropodele sunt lungi si nu formeaza inotatoare impreuna cu telsonul, care este ascutit si mai scurt decat cele doua uropode. In apele litorale ale Marii Negre se pot intalni frecvent specii ca Cumopsis goodsir, pe fundurile nisipoase de la nord de Mamaia, chiar in zona de spargere a valurilor, Pseudocuma longicorne, in apele litorale putin adanci, iar pe platforma litorala, la adancimi ceva mai mari, se intalnesc frecvent speciile Iphinoe elisae si Iphinoe maeotica.

Cumopsis goodsir Van Beneden, 1861

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Peracarida, Ordinul Cumacea, Familia Bodotriidae, Subfamilia Vaunthompsoniinae, Genul Cumopsis.

Pseudocuma (Pseudocuma) longicorne Bate, 1858

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Peracarida, Ordinul Cumacea, Familia Pseudocumatidae, Genul Pseudocuma, Subgenul Pseudocuma (Pseudocuma).

   Mysida. Grup de crustacee de talie mica, foarte asemanatoare cu crevetele. Dimensiunile misidelor se inscriu in limitele a 0,5-3 sau 4 cm lungime. Sunt raspandite aproape in exclusivitate in mediul marin, unele specii putand suporta insa si apele indulcite de la gurile fluviilor. Misidele se caracterizeaza prin ochii mari, pedunculati, asemanatori cu cei ai decapodelor. Capul si toracele, cu exceptia ultimelor doua segmente, sunt protejate de o carapace subtire, care concreste cu primele doua segmente toracice. Antenele au exopoditul transformat in solz antenar. Pereiopodele, biramate, au exopoditele lungi, acoperite cu peri si servesc la inot. La nivelul pereiopodelor perechilor sapte si opt, sub carapace, se formeaza la femele camera incubatoare. Abdomenul este lipsit de pleopode, iar uropodele formeaza impreuna cu telsonul o inotatoare codala.
   Regimul de hrana al misidelor este de tip rapitor la formele inferioare si microfag dar si rapitor la cele evoluate. Misidele, pot fi intalnite adesea in aglomeratii mari in sectorul pelagic (astfel de aglomeratii au fost evaluate la peste 50.000 de exemplare pe metrul cub de apa indulcita din zona gurilor Dunarii).
   Unele specii sunt bentale, altele pelagice. Adesea efectueaza migratii pe verticala, noaptea ridicandu-se la suprafata apei, sau pe orizontala, iarna retragandu-se spre larg, evitand apele mai reci din apropierea tarmului.
   In zonele litorale ale Marii Negre ca si in limanurile salmastre se intalnesc specii ca Hemimysis anomala, in zonele litorale dar si in zona gurilor Dunarii, traieste Paramysis agigens, iar in zona litorala de mica adancime de la sud de Constanta, se intalneste Paramysis kroyeri, o specie cu largi valente de toleranta fata de salinitate, care poate fi gasita nu numai in mare dar si in lagune sau chiar in lacurile dulci paramarine.

Hemimysis anomala G.O. Sars, 1907

Amphipoda. Este unul din grupurile importante de crustacee. Corpul lor este aplatizat lateral (motiv pentru care se deplaseaza de regula pe una din laturile corpului), lipsit de o carapace de protectie. La cap este sudat primul si uneori si cel de-al doilea segment toracic. Segmentele toracice si cele abdominale prezinta lateral epimerite care protejeaza picioarele. Pereiopodele sunt uniramate, exopoditul lipsind. Denumirea grupului vine de la faptul ca apendicele ambulatoare sunt diferit conformate, adaptate la diferite tipuri de locomotie. Astfel, primele perechi de pereiopode au aspectul unor cangi prehensile, servind la catarat, in timp ce ultimele perechi sunt lungi si indreptate lateral; cu aceste picioare amfipodele se deplaseaza pe una din laturi. Primele perechi de pleopode sunt latite, servind la inot iar ultimele perechi de pleopode sunt alungite, indreptate posterior si servesc la sarit. Telsonul este scurt. Femelele pastreaza ponta intr-o camera incubatoare situata sub torace, ouale fiind protejate de oostegite.
Amfipodele sunt un grup puternic diversificat, sistematica lor incluzand mai multe subordine.

Gammaroidea, amfipode cu corpul mai mult sau mai putin aplatizat lateral. Capul fuzioneaza cu primul toracomer, formand un mic cefalotorace. Antena 1 este scurt biramata, antena 2 uniramata. Segmentele toracice cu toate apendicele prezente. Placile coxale prezente, bine dezvoltate. Abdomenul este impartit in trei segmente late, pleomere si trei scurte care formeaza urosoma. Pleopodele sunt biramate, latite, adaptate la inot. Uropodele sunt alungite, indreptate posterior, servind la sarit. La femele toracomerele 3-6 prezinta oostegite care protejeaza ponta. Dimensiunile sunt variate. Cele mai multe specii au lungimea cuprinsa intre 1 si 15 mm.
Cateva familii mai importante sunt: Gammaridae, Pontogammaridae, (includ specii ponto-caspice, salmastricole, cu un areal restrans la bazinul ponto-caspic) Ampeliscidae. Toate familiile mentionate anterior au reprezentanti in apele Marii Negre. Pontogammarus, cuprinde specii intalnite in infralitoralul nisipos al Marii Negre, Ampelisca diadema este intalnita pe platforma continentala a Marii Negre, la 30-50 m adancime.

Gammarus zaddachi Sexton, 1912

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Peracarida, Ordinul Amphipoda, Subordinul Senticaudata, Infraordinul Gammarida, Parvoordinul Gammaridira, Suprafamilia Gammaroidea, Familia Gammaridae, Genul Gammarus.

Dikerogammarus villosus Sowinsky, 1894

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Peracarida, Ordinul Amphipoda, Subordinul Senticaudata, Infraordinul Gammarida, Parvoordinul Gammaridira, Suprafamilia Gammaroidea, Familia Gammaridae, Genul Dikerogammarus.

Caprelloidea, amfipode rapitoare, cu corpul fie alungit, in forma de bagheta, fie puternic turtit dorso-ventral. Capul este sudat cu primele doua segmente toracice. Segmentele toracice fara placi coxale. O parte din toracopode lipsesc sau sunt atrofiate. Oostegitele sunt prezente doar pe toracomerele 4-5. Segmentele abdominale sunt regresate, sudate, cu apendice vestigiale. Specii exclusiv marine, pradatoare, specializate in consumarea unor prazi marunte, cum sunt polipii de la hidrozoare. Dimensiunile cuprinse intre 10-20 si 60 mm.
In Marea Neagra se intalnesc speciile Caprella acanthifera, Phtisica marina.

Caprella acanthifera Leach, 1814

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Peracarida, Ordinul Amphipoda, Subordinul Senticaudata, Infraordinul Corophiida, Parvoordinul Caprellidira, Suprafamilia Caprelloidea, Familia Caprellidae, Subfamilia Caprellinae, Genul Caprella.

   Isopoda. Reprezinta unul din grupele de artropode cu un succes evolutiv deosebit. Denumirea grupului a fost data in opozitie cu cea a amfipodelor, datorita faptului ca isopodele au picioarele toracice identic conformate.
   Corpul isopodelor este usor turtit dorso-ventral, carapacea lipsind ca si la amfipode. La cap se sudeaza primul si cel de-al doilea segment toracic, iar la nivelul abdomenului ultimul segment abdominal fuzioneaza cu telsonul si formeaza asa-numitul pleotelson. Antenulele sunt mai mici decat antenele, care pot prezenta uneori un mic epipodit. Ochii pot fi sesili sau pot fi plasati pe protuberante ale capului. Baza picioarelor este aparata ca si la amfipode de epimerite laterale ale tergitelor segmentelor corpului. Ventral, pe torace se formeaza la femele o camera incubatoare protejata de oostegite. La masculi, oostegitele perechii a saptea prezinta caractere sexuale. Pleopodele, biramate, sunt foliacee si servesc in principal la respiratie. La formele acvatice, functia respiratoare o au endopoditele, care sunt protejate la exterior de exopodite. Exopoditele primei perechi sunt lungi si se unesc in plan median, formand un fel de capac de protectie.
   Sistematica isopodelor include mai multe subordine.

Valvifera, grup de isopode care cuprinde specii marine. Corpul este de regula ovoidal, turtit; unele specii au corpul cilindric. Capul este fuzionat cu toracomerul 1 si uneori 2. Pleomerele 5 si 6 fuzioneaza cu telsonul. Uropodele sunt latite, alungite anterior, alcatuind asa-numitul operculum, care protejeaza pleopodele ce servesc in respiratie. La nivelul perechii a doua de pleopode se gasesc organe de acuplare. Sunt forme marine, detritivore sau fitofage, foarte abundente in vegetatia algala de pe fundurile pietroase, mai rar pe fundurile nisipoase.
In Marea Neagra este foarte comuna specia Idotea balthica.

Idotea balthica Pallas, 1772

Sphaeromatidea, speciile de isopode din acest subordin au corpul ovoidal, bombat puternic dorsal. Capul este fuzionat cu toracomerele 1 si 2, pleotelsonul format doar din telson si pleomerul 6. Pleopodele perechii a 2-a de la masculi prezinta appendix masculina. Uropodele ascutite sau slab serate, servind pentru protectie atunci cand animalul se strange ghem (volvatie). Cea mai mare parte a speciilor acestei grupe taxonomice sunt marine, bentale. De regula sunt gasite in infralitoral.
In infralitoralul pietros al Marii Negre, sunt comune specii ca: Sphaeroma serratum, Sphaeroma pulchellum sau Dynamene bidentata.

Sphaeroma serratum Fabricius, 1787

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Peracarida, Ordinul Isopoda, Subordinul Sphaeromatidea, Suprafamilia Sphaeromatoidea, Familia Sphaeromatidae, Genul Sphaeroma.

Dynamene bidentata Adams, 1800

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Peracarida, Ordinul Isopoda, Subordinul Sphaeromatidea, Suprafamilia Sphaeromatoidea, Familia Sphaeromatidae, Genul Dynamene.

   Cymothoida, grup de isopode care cuprinde specii marine libere sau parazite.
   Formele libere au corpul aplatizat dorso-ventral. Capul este fuzionat cu toracomerul 1 iar telsonul doar cu pleomerul 6, formand un pleotelson de dimensiuni reduse. Masculii prezinta pe pleopodele perechii a doua appendix masculina. La unele specii, unele segmente toracice sunt fuzionate si hipertrofiate.
   Formele parazite sunt incluse in familia Bopyridae. Aceste specii paraziteaza la aproape toate tipurile de crustacee. Corpul lor este puternic modificat, asimetric, cu pleopodele si toracopodele adesea absente. Piesele bucale sunt alungite si ascutite, avand rolul de a intepa tegumentul gazdei si de a suge hemolimfa. De obicei, mandibulele sunt cele transformate, maxilele 1 si 2 fiind atrofiate sau absente. Uropodele sunt uniramate, uneori absente. Femelele sunt mai mari decat masculii. In ce priveste ciclul de dezvoltare, primele stadii sunt normale, modificarile incepand abia dupa fixarea pe corpul gazdei. Formele parazite au stadii de dezvoltare caracteristice – epicaridium, cryptoniscidium.

Ciclul de dezvoltare la Portunion maenadis (subfam. Entoniscinae), parazit la Carcinus maenas.
Ciclul debuteaza cu o larva epicaridium, care la inceput este pelgica, ulterior fixandu-se pe un copepod calanoid, hranindu-se cu hemolimfa acestuia. Dupa o perioada, larva se fixeaza pe gazda definitiva – un crab. Fixarea are loc la nivelul peretelui camerei branhiale, pe care il perforeaza, patrunzand in interiorul corpului crabului, unde ramane invelit intr-un “sac” generat de organismul gazdei. Sacul comunica in permanenta cu camera branhiala a gazdei, in acest mod parazitul primind apa cu oxigenul necesar respiratiei. In interiorul sacului, parazitul (care inainte de a patrunde in interiorul gazdei naparleste si ia o forma asemanatoare cu cea a unei larve apode de la insecte) se modifica si mai mult. Principalele modificari vizeaza dezvoltarea si hipertrofierea oostegitelor toracice care invelesc ouale si a pleopodelor, care servesc la respiratie. Studii asupra diferitelor populatii de Carcinus maenas au relevat ca procentul de parazitare poate atinge 1% din exemplare.

Anilocra physodes Linnaeus, 1758

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Peracarida, Ordinul Isopoda, Subordinul Cymothoida, Suprafamilia Cymothooidea, Familia Cymothoidae, Genul Anilocra.

Eurydice pulchra Leach, 1815

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Peracarida, Ordinul Isopoda, Subordinul Cymothoida, Suprafamilia Cymothooidea, Familia Cirolanidae, Genul Eurydice.

Tanaidacea. Grup de specii, apropiate de isopode printr-o serie de trasaturi morfologice. Traiesc in sedimentele marine sau la suprafata acestora. Capul prezinta ochi pedunculati, la cap fiind sudate primele doua segmente toracice, acoperite cu o carapace. Perechea a doua de pereiopode se termina cu un cleste puternic, in vreme ce celelalte pereiopode se termina cu ghiare simple. Exopoditele lipsesc, pereiopodele fiind uniramate. Abdomenul este scurt, cu pleopode biramate, iar uropodele pot fi lungi sau scurte. Regimul de hrana este carnivor sau detritivor iar talia poate atinge pana la un cm.
Tanaidaceele sunt prezente in fauna Marii Negre prin doar cateva specii. Tanais dulongii este o specie de 4-5 mm lungime, raspandita in zonele cu fund pietros acoperit cu vegetatie algala din zona litorala de mica adancime. O alta specie prezenta in apropierea tarmului, in asociatia cu midii este Leptochelia savignyi. Apseudopsis ostroumovi este o specie de talie ceva mai mare, depigmentata, foarte comuna in asociatia cu Modiolus phaseolinus de pe fundurile marine de pe platforma continentala a Marii Negre, la adancimi de 40-80 metri.

Tanais dulongii Audouin, 1826

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Peracarida, Ordinul Tanaidacea, Subordinul Tanaidomorpha, Suprafamilia Tanaoidea, Familia Tanaidae, Subfamilia Tanainae, Genul Tanais.

Leptochelia savignyi Krøyer, 1842

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Peracarida, Ordinul Tanaidacea, Subordinul Tanaidomorpha, Suprafamilia Paratanoidea, Familia Leptocheliidae, Subfamilia Leptocheliinae, Genul Leptochelia.

Decapoda (Crabi si Crevete). Specii cu carapacea puternic calcificata, acoperind cefalotoracele si sudata cu partea dorsala de toate toracomerele. Lateral, carapacea prezinta doua expansiuni laterale, numite branhiostegite, care delimiteaza o pereche de camere branhiale. Branhiile sunt plasate pe articolele bazale ale toracopodelor, in zonele de articulatie sau pe pleurite. Primele trei perechi de pereiopode se transforma in maxilipede. Perechea a patra de pereiopode se transforma la cea mai mare parte a speciilor in chela. Pereiopodele perechilor 5-8 servesc la deplasare. Pleonul este bine dezvoltat la majoritatea formelor, uropodele impreuna cu telsonul formand o inotatoare codala. In partea anterioara a tubului digestiv se distinge un complex de placi chitinoase, cu rol masticator, care formeaza asa-numita moara gastrica.
Din punct de vedere sistematic, ordinul Decapoda se imparte in trei subordine (Dendrobranchiata, Macrura Reptantia, Pleocyemata), care includ specii reprezentate si in Marea Neagra.

Dendrobranchiata

Penaeus japonicus Spence Bate, 1888

Specie indo-pacifica originara din apele Japoniei, a fost aclimatizata de specialistii rusi si ucrainieni in Marea Neagra. Traieste pe funduri nisipoase sau maloase, de regula la adancimi de pana la 50 m. Masculii ating 17 cm iar femelele 27 cm. Corpul este palid cu dungi transversale de culoare inchisa, incadrate de zone mai deschis colorate. La nivelul uropodelor se gasesc distal dungi galbene si albastre.
Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Dendrobranchiata, Suprafamilia Penaeoidea, Familia Penaeidae, Genul Penaeus.

Macrura Reptantia

Astacidea, specii marine de talie mare sau foarte mare, caracterizate prin prima pereche de pereiopode prevazute cu clesti masivi, inegali. Homarul european (Homarus gammarus) este o specie de pana la 60 cm lungime, intalnit si in Marea Neagra (unde este rar si localizat in zona anatoliana).

Homarul european (Homarus gammarus Linnaeus, 1758)

Specie de origine atlantico-mediteraneana, de talie mare, homarul european a fost semnalat in exemplare izolate si in Marea Neagra, in zonele adanci. Astfel, in 1924 este citat in dreptul coastelor bulgare, pana la Capul Caliacra, apoi din 1954, in dreptul coastelor rusesti. Exemplarele pontice au dimensiuni mici, 32-37 cm lungime, rostrul puternic, spinos pe laturi, clestii nu au dinti la baza muchiei lor interne iar carapacea este usor comprimata. Larvele homarului au culori variate rosu- verde sau albastrui, iar adultii sunt de culoare negru-albastrui marmorat. Homarul traieste la adancimi de 40-60 m, pe funduri pietroase, ascuns ziua in crapaturi si grote. Se hraneste in timpul noptii, de regula cu moluste. Cu toate semnalarile, homarul este in continuare o specie extrem de rara in Marea Neagra.
Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Macrura Reptantia, Infraordinul Astacidea, Suprafamilia Nephropoidea, Familia Nephropidae, Genul Homarus.

Pleocyemata

Caridea, specii pelagice sau bentonice, cu carapacea slab calcificata, cunoscute sub denumirea de crevete. Pereiopodele sunt de regula subtiri, iar deplasarea se realizeaza mai ales prin inot cu ajutorul pleopodelor sau ale intregului abdomen.
In Marea Neagra sunt prezenti reprezentanti ai familiilor: Palemonidae, Alpheidae, Pandalidae si Crangonidae. Creveta de iarba (Palaemon adspersus) si creveta de piatra (Palaemon elegans), sunt cele mai comune specii de caridee de pe fundurile pietroase. Sunt raspandite in populatii numeroase in zonele litorale. Ambele specii au corpul aproape transparent, cu picioarele prevazute cu pete albastrui si inele galbui la zona de contact dintre doua articole, carapacea fiind prelungita anterior cu un rostru zimtat. Creveta de nisip (Crangon crangon) este raspandita pe fundurile nisipoase putin adanci, se deosebeste de palemonide prin faptul ca are picioarele scurte, rostrul absent iar ochii sunt dispusi superior. Pandalus latirostris este o specie indo-pacifica, originara din marile Extremului Orient, aclimatizata de catre om in Marea Neagra. Popular crevetii din Marea Neagra se mai numesc garizi.

Creveta de iarba (Palaemon adspersus Rathke, 1837)

Este cea mai raspandita creveta din Marea Neagra. Este intalnita printre alge si in campurile cu zostera. In general are culoarea galbuie, stropita cu pete brune, transparenta. Lungimea femelei este de 55-60 mm, iar a masculilor, ceva mai mica. Efectueaza migratii, iarna retragandu-se pana la adancimi de 35-45 de metri, in zona malurilor cu midii. Este prezenta si in lagunele litorale.
Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Pleocyemata, Infraordinul Caridea, Suprafamilia Palaemonoidea, Familia Palaemonidae, Subfamilia Palaemoninae, Genul Palaemon.

Creveta de piatra (Palaemon elegans Rathke, 1837)

   GB. Grass Prawn, F. Crevette rose, E. Quisquilla ovada, D. Kleine Felsengarnele, GR. Γαριδάκι βράχων.
   Este o creveta viu colorata, cu dungi brune pe fondul transparent al corpului cu nuante albastre. Atinge lungimea de 50 mm. Creveta de piatra este carnivora, hranindu-se cu resturi animale. De obicei sta in lumina, catarata pe peretii laterali ai stancilor acoperite cu alge si nu coboara spre adancul marii mai mult de 5-10 m. Este prezenta si in lagunele litorale.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Pleocyemata, Infraordinul Caridea, Suprafamilia Palaemonoidea, Familia Palaemonidae, Subfamilia Palaemoninae, Genul Palaemon.

Creveta de nisip (Crangon crangon Linnaeus, 1758)

   GB. Brown shrimp, F. Crevette grise, D. Sandgarnele, GR. Σταχτογαρίδα.
   Creveta de nisip masoara intre 6 si 7 cm lungime si se intalneste pe fundurile cu nisip fin si mal, mai rar in zonele stancoase. Traieste in ape de mica adancime dar poate ajunge la adancimi de pana la 100 de metri. Culoarea acesteia variaza dupa mediul in care traieste.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Pleocyemata, Infraordinul Caridea, Suprafamilia Crangonoidea, Familia Crangonidae, Genul Crangon.

Pandalus latirostris Rathbun, 1902

Originara din Marea Japoniei, aceasta specie de creveta a fost colonizata de specialistii sovietici in 1959 in lagunele din apropierea Novgorodului, in nord-vestul Marii Negre. In afara zonelor respective creveta si-a extins raspandirea si in alte zone ale litoralului pontic. Are o lungime de pana la 130 mm si o greutate de 13-14 g, femelele fiind mai mari decat masculii.
Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Pleocyemata, Infraordinul Caridea, Suprafamilia Pandaloidea, Familia Pandalidae, Genul Pandalus.

Athanas nitescens Leach, 1813

   GB. Hooded shrimp, F. Crevette-pistolet à capuchin.
   Este o creveta cu rostru bine individualizat, cu corpul cilindric si usor turtit lateral. Pereiopodele sunt subtiri aproximativ egal dezvoltate. Rostrul este lung cat primele doua articulatii ale bazei antenulei. Ochii sunt partial acoperiti de marginea frontala a carapacei. Atinge lungimea de 15-16 mm. Traieste pe substrat pietros, la adancimi mici de pana la 20 de metri.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Pleocyemata, Infraordinul Caridea, Suprafamilia Alpheoidea, Familia Alpheidae, Genul Athanas.

Gebiidea, specii cu carapacea slab calcificata si cu chelele orientate superior.
In Marea Neagra, pe fundurile nisipoase era comuna in trecut Upogebia pusilla. Atingand 5-6 cm lungime, aceasta specie forma populatii de mii de exemplare pe fundurile putin adanci de la nord de Mamaia. Exemplarele se adaposteau in tuburi in forma de U pe care le sapau in nisip si se hraneau cu detritus atras in tuburi prim bataile ritmice ale pleopodelor. In prezent, aceasta specie este aproape disparuta din dreptul coastelor romanesti.

Upogebia pusilla Petagna, 1792

   GB. Mediterranean mud shrimp, F. Crevette fouisseuse, E. Grillo real marino, D. Maulwurfskrebs, RUS. Морской крот, TR. Mamun.
   Carapacea acestui decapod este moale datorita modului de viata, traieste in gauri sapate in substrat. Corpul este lat, constand din cefalotorace si abdomen, cu o linie longitudinala pe parte dorsala. Prima pereche de apendici poarta clestii egali ca marime si forma. Restul apendicilor au structura simpla si sunt acoperiti cu peri. Culoarea este variabila, brun sau cenusiu-verde pe partea din spate a corpului si galben-pal pe partea ventrala. Culoarea este determinata de stratul de cromatofori de pe partea dorsala a carapacei. Lungimea poate ajunge la 45 mm. Traieste pe substrat nisipos-malos, in care isi sapa galerii in forma de U, la adancimi de 0,5-15 metri. Uneori este aruncat de furtuna pe pe stancile din apropiere. O trasatura caracteristica a sa este faptul ca paraseste adapostul in timpul noptii in cautarea hranei. Acest lucru poate determina mortalitati in conditiile deficitului de oxigen care este mai acut noaptea in apropierea fundului apei datorita repetatelor infloriri fitoplanctonice din ultimii ani. Se hraneste cu substanta organica moarta. Este o specie hermafrodita reproducandu-se in timpul verii.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Pleocyemata, Infraordinul Gebiidea, Familia Upogebiidae, Genul Upogebia.

Axiidea

Necallianassa truncata Giard & Bonnier, 1890

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Pleocyemata, Infraordinul Axiidea, Familia Callianassidae, Subfamilia Callianassinae, Genul Necallianassa.

Anomura (Paguri), speciile din acest grup se caracterizeaza prin faptul ca au au abdomenul moale, cu segmentatia stearsa si pleopodele mult reduse datorita faptului ca partea posterioara a corpului este adapostita in cochilii goale de gasteropode. Aceste specii au clestii inegali, cel mai mare fiind cel situat la exterior.
In Marea Neagra sunt cunoscute speciile Diogenes pugilator care isi protejeaza corpul in cochilii goale de Nassarius reticulatus si Clibanarius erythropus, ambele din familia Diogenidae.

Bigec (Diogenes pugilator Roux, 1829)

   GB. small hermit crab, F. Pagure des sables, D. Diogeneskrebs, RUS. Рак-отшельник Диоген.
   Este una din cele doua specii ale suprafamiliei Paguridae din Marea Neagra. Primul picior stang, cu cleste, este mult mai mare decat cel drept. Pensele primei perechi de pereiopode sunt asimetrice, inegale, varful degetelor sfarsind cu gheare obisnuite, dactilele perechii a doua si a treia de periopode sunt foarte lungi si curbate, sfarsind cu un varf ascutit calcifiat. Traieste pe substrat nisipos si malos la adancimi de pana la 40-42 de metri, adapostindu-se de obiocei in cochilii de Nassarius, uneori si in cochiliile altor specii. Specia este amenintata de conditiile de hipoxie provocate de eutrofizare si declinul populatiilor de Nassarius.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Pleocyemata, Infraordinul Anomura, Suprafamilia Paguroidea, Familia Diogenidae, Genul Diogenes.

Clibanarius erythropus Latreille, 1818

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Pleocyemata, Infraordinul Anomura, Suprafamilia Paguroidea, Familia Diogenidae, Genul Clibanarius.

Brachyura, grup care cuprinde crabii tipici caracterizati printr-o dezvoltare mare a cefalotoracelui, protejat de o carapace puternica, in opozitie cu abdomenul mult redus, foliaceu, indoit sub cefalotorace. Antenele sunt scurte, iar pereiopodele perechii a treia prezinta o chela puternica. Maxilipeda III are o forma latita, acoperind toate celelalte piese care alcatuiesc aparatul bucal. Pleopodele sunt mici, absente la masculi (cu exceptia gonopodelor). Datorita morfologiei lor caracteristice, brahiurele pierd capacitatea de a inota in masa apei (cu unele exceptii singulare), deplasarea efectuandu-se pe substrat bental, in mod caracteristic (in lateral).
Desi brahiurele sunt cel mai vast grup de crustacee superioare, in Marea Neagra fauna de crabi este destul de saraca.

Crabul de piatra (Pachygrapsus marmoratus Fabricius, 1787)

   RUS. Мраморный краб.
   Este o specie autohtona in Marea Neagra, usor de recunoscut dupa carapacea aproape hexagonala si dupa aspectul pereiopodelor, care sunt latite. Culoarea rosu-castaniu cu un desen marmorat caracteristic pe carapace. Destul de comun in zona fundurilor stancoase, acest crab iese adesea pe stanci, in locuri adapostite de soare, putand consuma diferite cadavre de pe mal. Noaptea iese in supralitoral pana la 5-10 metri distanta de linia tarmului.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Pleocyemata, Infraordinul Brachyura, Sectiunea Eubrachyura, Subsectiunea Thoracotremata, Suprafamilia Grapsoidea, Familia Grapsidae, Genul Pachygrapsus.

Brachynotus sexdentatus Risso, 1827

Are carapacea fara ornamentatii avand doar perisori minusculi grupati in striuri transversale. Fruntea este usor sinuasa. Perechea a treia de maxilipede are marginile apropiate, fara sa lase un spatiu rombic intre ele. Lungimea carapacei este de 20 mm si latimea de 16-17 mm. Traieste in zonele de mica adancime 1-3 metri, pe substrat nisipos-malos, unde isi duce viata in galerii. Apare adesea intre vietuitoarele aruncate pe tarm de furtuna.
Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Pleocyemata, Infraordinul Brachyura, Sectiunea Eubrachyura, Subsectiunea Thoracotremata, Suprafamilia Grapsoidea, Familia Varunidae, Subfamilia Varuninae, Genul Brachynotus.

Crabul chinezesc (Eriocheir sinensis H. Milne Edwards, 1853)

   GB. Shanghai hairy crab, F. Crabe chinois à mitaine, D. Chinesische Wollhandkrabbe.
   Crabul chinezesc este o specie de talie mare, originara din Extremul Orient (Marea Galbena si Marea Chinei de Sud). Ca si in cazul altor specii imigrante, patrunderea s-a facut in apa de balast a navelor. Patrunderea acestei specii in bazinul pontic a avut loc probabil la inceputul anilor 1990. Are carapacea aproximativ patrata, cu dimensiunile maxime depasind 45-60 mmm. Pereiopodele au articole latite, iar abdomenul masculilor este brusc ingustat in zona terminala. Caracterul distinctiv cel mai pregnant este insa tufa de peri bruni de pe fata interna a clestilor. Culoarea adultilor este brun-verzuie. Crabul chinezesc are ciclul de viata dependent de apele salmastre, de la gurile de varsare ale raurilor in care traiesc adultii. Acolo este depusa ponta si tot acolo eclozeaza larvele. Adultii traiesc in galerii sapate in malurile raurilor iar dupa trei ani uneori chiar mai devreme, ating maturitatea sexuala si se reintorc in zonele de varsare pentru reproducere. Hrana este reprezentata de moluste sau larve ale insectelor care traiesc pe funduri maloase.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Pleocyemata, Infraordinul Brachyura, Sectiunea Eubrachyura, Subsectiunea Thoracotremata, Suprafamilia Grapsoidea, Familia Varunidae, Subfamilia Varuninae, Genul Eriocheir.

Crabul de iarba (Carcinus aestuarii Nardo, 1847)

   RUS. Травяной краб, GR. Τσαγανός.
   Este un crab de talie mare, destul de frecvent in pajistile cu zostera si pe pietrele cu alge, la adancimea de 5-15 m. Iarna coboara si pana la 60 m adancime. Crabul de iarba este carnivor, atacand crevete si chiar pesti mici, insa in general este necrofag. Rezista timp destul de indelungat si pe tarm. Se recunoaste dupa cei trei dinti tesiti, silicati, in zona anterioara a carapacei.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Pleocyemata, Infraordinul Brachyura, Sectiunea Eubrachyura, Subsectiunea Heterotremata, Suprafamilia Portunoidea, Familia Portunidae, Subfamilia Carcininae, Genul Carcinus.

Crabul albastru american (Callinectes sapidus Rathbun, 1896 )

   GB. Blue Crab, F. Crabe bleu, E. Cangrejo azul, D. Blaukrabbe, GR. Μπλε Κάβουρας.
   Originar de pe coastele atlantice ale Americii de Nord, acest crab se numara printre cele mai recent sosite specii de pe litoralul romanesc. Mentionat initial la litoralul bulgar, la sfarsitul anilor 60, aparitia sa in apele romane a fost sporadica, fiind capturate numai cateva exemplare. Larg tolerant fata de limitele de salinitate si temperatura, crabul albastru american, este intalnit in apele de mica adancime din apropierea coastelor, mai ales la gurile de varsare ale raurilor si fluviilor, pe funduri sedimentare nisipoase sau maloase. Callinectes sapidus este in prezent cel mai mare decapod brachiur din Marea Neagra. Carapacea adultilor atinge peste 15 cm latime si este prevazuta cu doi tepi laterali masivi de 2,5 cm fiecare. Prima pereche de pereiopode atinge 17 cm lungime, clestii find masivi, iar ultima pereche prezinta dactilopoditul latit, aceasta adaptare permitandu-i sa inoate. Culoarea adultilor este variabila de la verde-oliv la albastru inchis sau chiar brun-roscat. Masculii au picioarele colorate in albastru-cenusiu iar femelele se remarca prin dactilopoditele de culoare rosie. Adultii sunt pradatori, consumand bivalve.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Pleocyemata, Infraordinul Brachyura, Sectiunea Eubrachyura, Subsectiunea Heterotremata, Suprafamilia Portunoidea, Familia Portunidae, Subfamilia Portuninae, Genul Callinectes.

Crabul de nisip (Liocarcinus holsatus Fabricius, 1798)

   GB. Flying Crab, F. Crabe nageur, E. Cangrejo de roca, D. Gemeine Schwimmkrabbe.
   Aceasta specie de crab are dactilopodele ultimei perechi de pereiopode latite, iar cu ajutorul acestei formatiuni poate, fie sa se ingroape cu rapiditate in sedimente fie sa inoate greoi in masa apei. Masoara numai 30 mm lungime si 40 mm latime si are culoarea albicioasa sau cenusie-verzuie in functie de mediul in care traieste. Iarna poate ajunge pana la 40-50 m adancime in timp ce vara ajunge foarte aproape de tarm, chiar pe plajele de nisip.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Pleocyemata, Infraordinul Brachyura, Sectiunea Eubrachyura, Subsectiunea Heterotremata, Suprafamilia Portunoidea, Familia Polybiidae, Genul Liocarcinus.

Crabul rosu (Liocarcinus navigator Herbst, 1794)

   GB. Arch-fronted Swimming Crab, F. Etrille arquée, E. Cangrejo, GR. Ποντικοκάβουρας.
   Crabul rosu are o lungime cuprinsa intre 18 si 22 mm. Partea dorsala a corpului este caramizie-roscata, uneori rosie-visinie, iar partea inferioara este alba. Traieste in general la adancimi de 30-50 metri.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Pleocyemata, Infraordinul Brachyura, Sectiunea Eubrachyura, Subsectiunea Heterotremata, Suprafamilia Portunoidea, Familia Polybiidae, Genul Liocarcinus.

Crabul de tarm (Xantho poressa Olivi, 1792)

   RUS. Лиловый Краб.
   Crabul de tarm are carapacea ovoidala, neteda, fara peri, avand 4-5 cm latime si 3-4 cm lungime. Are un colorit foarte variat, nisipiu sau castaniu cu puncte rosii sau galbene. Clestii sun scurti, grosi, cu peri scurti la adult, de culoare neagra. Este un crab petricol, care traieste la adancimi de 0,5-3 metri sau chiar 20 de metri, la noi in zona Eforie Sud. Suporta bine frigul si este deseori aruncat de furtunile de iarna pe plaja. Este necrofag.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Pleocyemata, Infraordinul Brachyura, Sectiunea Eubrachyura, Subsectiunea Heterotremata, Suprafamilia Xanthoidea, Familia Xanthidae, Subfamilia Xanthinae, Genul Xantho.

Crabul olandez (Rhithropanopeus harrisii Gould, 1841)

   GB. Harris mud crab, F. Crabe de boue, D. Zuidersee-Krabbe.
   Specia este originara din zona indo-pacifica, patrunzand in Europa la inceputul sec. XX. In perioada 1932-1935 este semnalat la limanul Nistrului si Bugului, apoi in 1933 la coastele litoralului bulgar, pentru ca in 1951 sa fie intalnit in apele complexului lagunar Razelm-Sinoe. Ulterior este citat si in alte puncte ale litoralului: Agigea, Capul Midia, Lacul Tabacarie, dar si in Lacul Babadag. In prezent in dreptul litoralului romanesc, crabul olandez este una dintre cele mai comune specii de decapode brahiure. Are dimensiuni cuprinse intre 8 si 16 mm latime. Carapacea este mai mult hexagonala decat ovala si este colorata brun-deschis punctata cu negru si visiniu. Partea ventrala a corpului este alb-sclipitoare. Caracteristica speciei este partea frontala a carapacei care prezinta longitudinal un sant marginit de doua creste chitinoase, care serveste la adapostirea antenei in repaos. Specia este salmastricola, rezistenta la salinitati joase dar si la temperaturi scazute.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Pleocyemata, Infraordinul Brachyura, Sectiunea Eubrachyura, Subsectiunea Heterotremata, Suprafamilia Xanthoidea, Familia Panopeidae, Subfamilia Panopeinae, Genul Rhithropanopeus.

Pagurie (Eriphia verrucosa Forskål, 1775)

    Gb. Warty crab, RUS. Каменный краб, GR. Πετροκάβουρας.
   Dupa crabul albastru american este cel mai mare si mai greu crab din zona Marii Negre. Are carapacea groasa si atinge 6-8 cm lungime si 7-9 latime. Are culoarea rosu-brun sau brun-verde cu pete galbene. Traieste in partea de adanc a tarmului stancos, la adancimi de 5-15 metri, de unde migreaza primavara in apele mai mici, chiar sub un metru adancime. Noaptea iese din apa. Apare deseori pe plaje dupa furtuni. In regiunea tarmului romanesc se gaseste mai rar, mai mult in sudul litoralului.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Pleocyemata, Infraordinul Brachyura, Sectiunea Eubrachyura, Subsectiunea Heterotremata, Suprafamilia Eriphioidea, Familia Eriphiidae, Genul Eriphia.

Crabul paros (Pilumnus hirtellus Linnaeus, 1761)

   GB. Bristly Crab, F. Crabe poilu, RUS. Краб волосатый.
   In Marea Neagra, crabul paros traieste in zona pietroasa a litoralului pana la 10 m adancime, in zona stancilor cu alge si midii. Masoara 22 mm lungime si 30 mm latime si este acoperit cu par pe tot corpul. Culoarea carapacei pe partea superioara este rosu-violet, clestii sunt de culoare inchisa. Se hraneste cu resturi animale dar consuma si scoici pe care le sparge cu clestele. Deseori cade victima inghetului si furtunilor.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Pleocyemata, Infraordinul Brachyura, Sectiunea Eubrachyura, Subsectiunea Heterotremata, Suprafamilia Pilumnoidea, Familia Pilumnidae, Subfamilia Pilumninae, Genul Pilumnus.

Potamon (Pontipotamon) ibericum tauricum

   GB. Freshwater crab.
   Lungimea carapacei este de pana la 40 mm la adulti, iar latimea de 50 mm si greutatea de aproximativ 50 de grame. Picioarele sunt relativ lungi. Carapacea este oliv-bruna pe partea superioara si brun-roscata pe partea inferioara. In Marea Neagra se intalneste pe coastele Crimeei, Caucaziei, Anatoliei si Bulgariei. Este o specie eurifaga, se hraneste cu detritus, alge, oligochete, amfipode, larve de insecte, moluste puiet de peste. Fenomenul de canibalism este frecvent. Copularea si depunerea oualelor au loc pe tot parcursul anului, predominant in sezonul cald, din iulie pana in octombrie. Fertilitatea este relativ scazuta, o femela depune pana la 200 de oua. Se observa un declin al populatiilor de pe coastele Ucrainei.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Arthropoda, Subincrengatura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Pleocyemata, Infraordinul Brachyura, Sectiunea Eubrachyura, Subsectiunea Heterotremata, Suprafamilia Potamoidea, Familia Potamidae, Subfamilia Potaminae, Genul Potamon, Subgenul Potamon (Pontipotamon), Specia Potamon (Pontipotamon) ibericum.

SURSE BIBLIOGRAFICE (INFORMATII, NOTE, TEXTE, IMAGINI):
Conf. univ. dr. MARIUS SKOLKA
– ZOOLOGIA NEVERTEBRATELOR vol I-II – OVIDIUS UNIVERSITY PRESS, Constanta 2003;
– RAPORT DE CERCETARE nr. 880/2004, EVALUAREA BIODIVERSITATII DOBROGEI, UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA;
– SPECII INVAZIVE IN MAREA NEAGRA – IMPACTUL ECOLOGIC AL PATRUNDERII DE NOI SPECII IN ECOSISTEMELE ACVATICE http://www.specii-invazive.ro/system/files/marius-skolka-marian-traian-gomoiu-specii-invazive-in-marea-neagra.pdf
– LUMEA ANIMALELOR dupa Brehm – TRADUCERE DIN LIMBA GERMANA SI ACTUALIZARE, Prof. dr. GH. DINULESCU si Prof. B. SCHNAPP, EDITURA STIINTIFICA, BUCURESTI-1964;
– BALANUS IMPROVISUS
http://scufundari.eu/ecologiep11.html
DAVID FENWICK
– APHOTOMARINE – Dynamene bidentata1 http://www.aphotomarine.com/isopoda_dynamene_bidentata.html
– ESTRAN 22 – Eurydice pulchra1 ; Sphaeroma serratum1, Dynamene bidentata http://nature22.com/estran22/crustace/isopodes/isopodes.php

Itinerarii pontice

Crabi şi crevete (Crustaceele din Marea Neagră)

Lasă un comentariu Anulează răspunsul

Partajează asta:

Lasă un comentariu Anulează răspunsul