VONICÉR, voniceri, s. m. Arbust cu ramurile în patru muchii și cu flori albe-verzui; salbă-moale (Evonymus europaeus) – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
VONICÉR s. (BOT.; Evonymus europaea) salbă-moale, (reg.) caprifoi, clocuță, grujarea, sânger, voinicar, lemn-câinesc, lemnul-câinelui, parasta-sul-popii, pomiță-de-sânger. (Sursa: Sinonime )
VONICÉR s. v. lemn-râios, părul-ciutei, salbă-moale, salbă-râioasă, verigar. (Sursa: Sinonime )
vonicér s. m., pl. vonicéri (Sursa: Ortografic )
VONICÉR ~i m. Arbust cu ramurile în patru muchii, având frunze lucitoare și flori albe-verzui. /voinic + suf. ~er (Sursa: NODEX )
| vonicer substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | vonicer | vonicerul |
| plural | voniceri | vonicerii |
| genitiv-dativ | singular | vonicer | vonicerului |
| plural | voniceri | vonicerilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
