Entoloma dichroum

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Entoloma dichroum
Genul Entoloma, aici Entoloma dichroum
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Entolomataceae
Gen: Entoloma
Specie: E. dichroum
Nume binomial
Entoloma dichroum
(Pers.) P.Kumm. (1871)
Sinonime
  • Agaricus dichrous Pers. (1801)
  • Rhodophyllus dichrous (Pers.) Quél. (1886)
  • Psilocybe dichroa (Pers.) P.Karst. (1879)
  • Rhodophyllus dichrous var. corsicus Romagn. (1976)
  • Leptonia dichroa (Pers.) P.D.Orton (1991)
  • Entoloma dichroum var. leptosporum E.Ludw. & Noordel. (2007)
  • Entoloma dichroum var. corsicum (Romagn.) Courtec. (2008)
Modifică text Consultați documentația formatului

Entoloma dichroum Christian Hendrik Persoon, 1801 ex Paul Kummer, 1871) din încrengătura Basidiomycota în familia Entolomataceae și den genul Entoloma[1][2] este o specie saprofită de ciuperci necomestibile destul de rară. Un nume popular nu este cunoscut. Soiul trăiește în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri argiloase sau calcaroase de foioase și mixte, pe marginea de pâraie, prin parcuri, cu predilecție pe lemn în descompunere de fag și stejar, dar, de asemenea, pe cel de alun, arin, frasin, mesteacăn sau salcie. Apare de la câmpie la munte, acolo unde se ivește, adesea în grupuri mari, din (iunie) iulie până în octombrie (noiembrie).[3][4]

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

C. H. Persoon

Numele binomial Agaricus dichrous, a fost determinat de cunoscutul om de știință bur (Christian Hendrik Persoon în volumul 1 al operei sale Synopsis methodica Fungorum din 1801.[5]

Apoi, în 1871, renumitul micolog german Paul Kummer a transferat specia la genul Entoloma sub păstrarea epitetului, de verificat în marea sa operă Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen,[6] fiind numele curent valabil (2021).

Toți ceilalți taxoni (inclus variațiile descrise) sunt acceptați sinonim.

Epitetul specific este derivat din cuvintele de limba greacă veche (greacă veche δύο=doi) și (greacă veche χρώμα=colorit, culoarea vopselei, tonalitatea pielii),[7] datorită aspectului bicolor al ciupercii.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Bres.: Entoloma dichroum
  • Pălăria: are un diametru de 3-4 (6) cm, este destul de subțire și ușor higrofană, la început conică, în formă de clopot, mai târziu convexă până extinsă și nu rar slab deprimată central precum uneori puțin cocoșată, atunci cu marginea ondulată. Cuticula lucioasă, fibros-tomentoasă, la bătrânețe ceva solzoasă, nestriată, este de un colorit variabil care poate fi violet-albastru până la albastru-maroniu, dar de asemenea închis brun-ocru, închis gri-maroniu sau chiar brun.
  • Lamelele: destul de subțiri și distanțate, inegale, parțial bifurcate, sunt ascendente, aderate la picior, inițial drepte, dar cu avansarea în vârstă din ce în ce mai arcuite, muchiile sterile fiind slab zimțate. Coloritul, în tinerețe albicios, uneori cu o tentă gălbuie neremarcabilă, devine cu timpul roz, gri-roz până roz-maroniu. Este mereu clar mai deschis decât cel al pălăriei.
  • Piciorul: ațos cu o înălțime de 3-6 cm și o grosime de 0,4-0,8 cm este cilindric, ocazional îndoit, imprimat dungat fibros și la început plin, dar repede gol pe dinăuntru. Coloritul este, gri-albăstrui până albastru-liliaceu închis, spre vârf albicios granulat-flocos și la bază cu un fetru miceliar alb. Nu prezintă un inel.
  • Carnea: este subțire și ceva fibroasă, mai presus de toate în picior. Coloritul tinde între albicios murdar și palid gri-albăstrui. Nu se decolorează după tăiere. Mirosul este în tinerețe imperceptibil, apoi puțin făinos până chiar slab spermatic, gustul fiind blând, uneori și ceva amărui, în total nu prea plăcut.
  • Caracteristici microscopice: are spori hialini (translucizi) cu nuanțe de culoarea clorului, pentagonal-ovoidali, cu colțuri obtuze în vedere laterală și alungiți spre unul dintre ei cu una sau mai multe picături uleioase în centru și o mărime de 9-11 x (6) 7-(7,5) 8 microni. Pulberea lor este rozalie. Basidiile clavate fără cleme cu 4 sterigme fiecare măsoară 30-40 x 8-10 microni. Prezintă cheilocistide (elemente sterile situate pe muchia lamelor) cilindrice de 50 x 7,5 μm cu hife terminale destul de umflate cu o dimensiune de 20-90 x 5-30 microni. O mulțime de cleme pot fi observate.[8][9]
  • Reacții chimice: nu sunt cunoscute.[10]
  • E. dichroum, pălărie, lamele și picior din apropiere
    E. dichroum, pălărie, lamele și picior din apropiere

Confuzii[modificare | modificare sursă]

Entoloma dichroum poate di confundat cu ciuperci ale aceluiași gen cum sunt Entoloma chalybeum (mai mic, necomestibil),[11] Entoloma conferendum sin. Entoloma staurosporus (probabil toxic),[12] Entoloma euchroum (necomestibil),[13] Entoloma griseocyaneum (necomestibil),[14] Entoloma nitidum (necomestibil),[15] Entoloma serrulatum (necomestibil),[16] Entoloma sodale (necomestibil),[17] Entoloma turbidum (necomestibil)[18] sau Entoloma tjallingiorum (necomestibil),[19] dar și cu Inocybe geophylla var. lilacina (otrăvitoare),[20] Laccaria amethystina (comestibilă),[21] Macrocystidia cucumis (necomestibilă, fără valoare culinară),[22] Mycena diosma (otrăvitor, margine canelată, miros de cutie de țigări)[23] și Mycena pura (condiționat comestibilă, ușor otrăvitoare, margine canelată, miros de ridiche).[24]

Specii asemănătoare în imagini[modificare | modificare sursă]

  • !Entoloma chalybeum!
    !Entoloma chalybeum!
  • !!Entoloma conferendum!!
    !!Entoloma conferendum!!
  • !Entoloma euchroum!
    !Entoloma euchroum!
  • !Entoloma griseocyaneum!
    !Entoloma griseocyaneum!
  • !Entoloma nitidum!
    !Entoloma nitidum!
  • !Entoloma serrulatum!
    !Entoloma serrulatum!
  • !Entoloma sodale!
    !Entoloma sodale!
  • !Entoloma tjallingiorum!
    !Entoloma tjallingiorum!
  • !Entoloma turbidum!
    !Entoloma turbidum!
  • !!Inocybe gephylla var. lilacina!!
    !!Inocybe gephylla var. lilacina!!
  • Laccaria.amethystina
    Laccaria.amethystina
  • !Macrocystidia cucumis!
    !Macrocystidia cucumis!
  • !!Mycena diosma!!
    !!Mycena diosma!!
  • Mycena pura
    Mycena pura

Valorificare[modificare | modificare sursă]

Ciuperca este probabil neotrăvitoare, dar din cauza calității cărnii precum al gustului neplăcut, nu este comestibilă. Mai departe, specia, fiind rară, ar trebui să fie cruțată și lăsată la loc.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 240-241, ISBN 978-3-8354-1839-4
  4. ^ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 180-181, ISBN 3-405-11568-2
  5. ^ C. H. Persoon: „Synopsis methodica Fungorum”, vol. 1, Editura Henricus Dieterich, Göttingen 1801, p. 343
  6. ^ Paul Kummer: „Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen”, Editura E. Luppe, Zerbst 1871, p. 97
  7. ^ Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches und Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, vol. 2, Editura Heuning’sche Buchhandlung, Gotha – Erfurt, 1829
  8. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1929, p. + tab. 554
  9. ^ Erhard Ludwig: „Pilzkompendium: Die grösseren Gattungen der Agaricales mit farbigem Sporenpulver (ausgenommen Cortinariaceae)“, vol. 2, Editura Fungicon-Verlag, Berlin 2007, p. 417, ISBN 978-3-940316-00-4
  10. ^ Helmut Gams (ed.): Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 3-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1967, p. 162
  11. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 256-257 - 2, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 248-249, ISBN 3-405-12081-0
  13. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 264-265, ISBN 88-85013-37-6
  14. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 298-299, ISBN 88-85013-46-5
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 212-213, ISBN 3-405-12124-8
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 228-229, ISBN 3-405-12124-8
  17. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 296-297 - 2, ISBN 88-85013-46-5
  18. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 270-271, ISBN 88-85013-25-2
  19. ^ Machiel E. Noordeloos Entoloma (Agaricales) in Europe: Synopsis and Keys to All Species and a Monograph of the Subgenera Trichopilus, Inocephalus, Alboleptonia, Leptonia, Paraleptonia, and Omphaliopsis”, Editura J. Cramer, Brunszwik 1987, p. 162
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 240-241, ISBN 3-405-12081-0
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 260-261, ISBN 3-405-12116-7
  22. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 100-101, ISBN 88-85013-25-2
  23. ^ G. J. Krieglsteiner, H. Schwöbel:, H. 1982. „Mycena diosma spec. nov. und der Mycena-pura-Formenkreis in Mitteleuropa”, în: „Zeitschrift für Mykologi”, nr. 48(1), 1982, p. 25-34
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 280-281, ISBN 3-405-12116-7

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1
  • Gustav Lindau, Eberhard Ulbrich: „Kryptogamenflora für Anfänger: Die höheren Pilze (Basidiomycetes)“ unter Ausschluss der Brandpilze, vol. 1, Editura Julius Springer, Berlin 1928
  • Erhard Ludwig: „Pilzkompendium: Die grösseren Gattungen der Agaricales mit farbigem Sporenpulver (ausgenommen Cortinariaceae)“, vol. 2, Editura Fungicon-Verlag, Berlin 2007, ISBN 978-3-940316-00-4
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Entoloma_dichroum&oldid=15421763