Iacov 1:12-25
Iacov 1:12-25 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Binecuvântat este omul care îndură ispita, pentru că, după ce este încercat, va primi coroana vieții, pe care a promis-o Domnul celor ce îl iubesc. Să nu spună cineva când este ispitit: Sunt ispitit de Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău, nici nu ispitește el pe nimeni, Ci fiecare este ispitit, când este atras de propria lui poftă și ademenit. Apoi, după ce pofta a conceput, naște păcat; iar păcatul, odată înfăptuit, naște moarte. Nu vă rătăciți preaiubiții mei frați! Fiecare dar bun și fiecare dar desăvârșit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la care nu este schimbare, nici umbră de întoarcere. Din voia lui ne-a născut el prin cuvântul adevărului, ca să fim un anumit fel de prime roade ale creaturilor sale. De aceea, preaiubiții mei frați, fiecare om să fie grăbit la auzire, încet la vorbire, încet la furie; Fiindcă furia unui om nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. De aceea puneți deoparte toată murdăria și revărsarea răutății și primiți cu blândețe cuvântul altoit, care este în stare să vă salveze sufletele. Fiți așadar înfăptuitori ai cuvântului și nu doar ascultători ai lui, înșelându-vă pe voi înșivă. Pentru că dacă vreunul este ascultător al cuvântului și nu înfăptuitor, el este asemănător unui om care își privește fața naturală în oglindă; Fiindcă se privește pe sine însuși și pleacă și uită imediat ce fel de om era. Dar oricine privește cu atenție în legea desăvârșită a libertății și continuă în ea, el, nefiind un ascultător uituc, ci un înfăptuitor al faptei, acesta va fi binecuvântat în fapta lui.
Iacov 1:12-25 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Cine rezistă ispitei, este (apoi) un om fericit. El va fi declarat calificat să primească de la Dumnezeu coroana vieții pe care El a promis-o celor care Îl iubesc. Atunci când cineva este ispitit, nu trebuie să zică „Această ispită vine de la Dumnezeu!”; pentru că El nu poate fi tentat să facă ceva rău și nici nu provoacă pe om la păcat. Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui dorință păcătoasă. Această dorință concepe și naște păcatul; iar din momentul în care (prin acceptarea lui) păcatul a afectat pe cineva, efectul (final al) acestuia este moartea! Dragii mei frați, să nu vă trăiți viața bazați pe iluzii. Orice dar bun și perfect provine de sus, de la Tatăl luminilor care rămâne mereu același. El nu Se schimbă ca umbra (făcută de soare). Conform dorinței Sale, Dumnezeu ne-a născut prin Cuvântul Adevărului ca să fim (ca) primele „fructe” ale creației Lui. Dragii mei frați, înțelegeți bine acest lucru: fiecare om trebuie să se grăbească mai bine să asculte decât să vorbească sau să se mânie; pentru că mânia omului nu produce dreptatea lui Dumnezeu. Astfel, să eliminați orice impuritate morală, orice răutate care are tendința să (vă) domine; și acceptați cu blândețe Cuvântul care a fost sădit în voi. Această decizie vă poate salva sufletele! Nu fiți doar ascultători ai Cuvântului, înșelându-vă pe voi înșivă; ci puneți în practică învățăturile lui. Acela care ascultă dar nu face așa cum a auzit, seamănă cu un om care își privește fața în oglindă. După ce a plecat de la oglindă, uită ce i-a arătat ea despre el. Dar cel care studiază cu atenție și în mod perseverent legea perfectă care este Legea libertății, reținând conținutul ei pentru a-l pune în practica vieții, va fi un om fericit în tot ce face.
Iacov 1:12-25 Noua Traducere Românească (NTR)
Fericit este omul care îndură ispita! Căci, după ce a fost dovedit bun, va primi coroana vieții, pe care a promis-o Domnul celor ce-L iubesc. Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu!“. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău și El nu ispitește pe nimeni. Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă și momit. Atunci pofta, concepând, dă naștere păcatului, iar păcatul, odată săvârșit, produce moartea. Nu vă înșelați, frații mei preaiubiți. Orice binefacere și orice dar desăvârșit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la Care nu există schimbare sau umbră de mișcare. El ne-a născut prin Cuvântul adevărului, potrivit cu voia Lui, ca să fim un fel de prim rod între făpturile Lui. Frații mei preaiubiți, să știți aceste lucruri: orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie; căci mânia omului nu produce dreptatea lui Dumnezeu. De aceea, dați la o parte orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele. Fiți împlinitori ai Cuvântului, și nu doar ascultători, înșelându-vă singuri. Căci, dacă cineva este ascultător al Cuvântului, dar nu și împlinitor, atunci el se aseamănă cu un om care-și privește propria față într-o oglindă: s-a privit, a plecat și a uitat imediat cum era. Însă cel ce-și apleacă privirea în legea desăvârșită – legea libertății – și perseverează în ea, devenind nu un ascultător uituc, ci un împlinitor prin faptă, acela va fi fericit în lucrarea lui.
Iacov 1:12-25 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău și El Însuși nu ispitește pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul, odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înșelați, preaiubiții mei frați: orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui. Știți bine lucrul acesta, preaiubiții mei frați! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie, căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. De aceea lepădați orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om care își privește fața firească într-o oglindă și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era. Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.
