Descarca articole in format pdf - colmedmm.ro

Factorul viral <strong>in</strong>crim<strong>in</strong>at în etiologia sclerozei multiple 

Marilena Kory-Mercea, Ştefania Kory Calomfirescu, 

Departamentul de neuroşti<strong>in</strong>ţe 

U. M. F. „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca 

Iniţierea şi dezvoltarea leziunilor acute în scleroza multiplă rămâne o problemă controversată, până 

în momentul de faţă, cu toate cercetările întrepr<strong>in</strong>se. Ca factori de <strong>in</strong>iţiere, s-a acordat o atenţie deosebită 

factorilor exogeni, virali şi bacterieni, implicarea lor fi<strong>in</strong>d bazată pe observaţii legate de răspândirea 

geografică a bolii, aglomerarea cazurilor cu scleroză multiplă în comunităţi izolate şi acutizarea sclerozei 

multiple după <strong>in</strong>fecţii virale sau microbiene, aceşti factori fi<strong>in</strong>d de luat în seamă. Cu toate acestea, factorii 

menţionaţi ar putea să fie necesari pentru <strong>in</strong>iţierea bolii, procesul deven<strong>in</strong>d apoi autoimun. 

În sprij<strong>in</strong>ul teoriei virale a etiologiei sclerozei multiple v<strong>in</strong> următoarele argumente: 

1. Distribuţia geografică a sclerozei multiple 

Indicii de prevalenţă (numărul total de cazuri în evidenţă la un anumit moment) – „zona de 

prevalenţă” – raportat la 100.000 de locuitori oferă cele mai obiective <strong>in</strong>formaţii asupra prevenţiei bolii. 

Corelarea acestor <strong>in</strong>dici cu latitud<strong>in</strong>ea geografică relevă existenţa unor zone, simetric dispuse în 

raport cu ecuatorul, cu prevalenţă joasă, medie şi mare: 

– Zonele subecuatoriale au o prevalenţă joasă (sub 5 cazuri/100.000 locuitori); 

– Zonele cu prevalenţă medie (5-20 cazuri/100.000 locuitori) între 15°-20° latitud<strong>in</strong>e nordică sau 

sudică; 

– Zone cu prevalenţă mare (peste 25 cazuri/100.000 locuitori) între 35°-65° latitud<strong>in</strong>e nordică, 

respectiv sudică). (România este în zona cu prevalenţă înaltă.) 

În Europa nu există zone cu prevalenţă joasă, iar graniţa sudică între zonele cu prevalenţă mare şi 

medie se înt<strong>in</strong>de de la Pir<strong>in</strong>ei, pr<strong>in</strong> Elveţia, nordul Mării Adriatice până la Marea Neagră, între paralele 430- 

470 latitud<strong>in</strong>e nordică. 

În Europa de Est, pr<strong>in</strong>tre care şi România, prevalenţa este mai mare 40 cazuri/100.00 locuitori (după 

VERDEŞ şi colab.), 32 cazuri/100.000 loc. pentru Iugoslavia (după KURTZKE), iar în cadrul ţării noastre 

KREINDLER a remarcat trei zone, în care scleroza multiplă deţ<strong>in</strong>e o prevalenţă ridicată: nord-vestul 

Transilvaniei, nordul Moldovei şi sudul Olteniei. 

2. Focare de scleroză multiplă 

În Europa, dar şi în alte zone geografice există aglomerări de cazuri în arealuri limitate, în care 

prevalenţa sclerozei multiple este de 5-6 ori mai mare, decât în zonele limitrofe. Astfel sunt cunoscute 

focarele d<strong>in</strong> Pen<strong>in</strong>sula Scand<strong>in</strong>avică, nordul S. U. A. şi nordul Canadei, Noua Zeelandă şi Australia. 

Asiaticii şi populaţia de culoare au un risc m<strong>in</strong>im. 

3. Migrarea populaţională şi riscul de scleroză multiplă 

În toate studiile efectuate asupra <strong>in</strong>cidenţei sclerozei multiple la emigranţii d<strong>in</strong> zonele cu risc mare 

spre cele cu un risc m<strong>in</strong>im, şi <strong>in</strong>vers, s-a constatat că aceştia păstrează riscul locului de naştere. 

Analizând situaţia emigranţilor europeni în Africa de Sus, KURTZKE şi DEAM <strong>in</strong>dică vârsta de 15 

ani drept critică, pentru menţ<strong>in</strong>erea riscului d<strong>in</strong> arealul de orig<strong>in</strong>e. Persoanele care migrează sub această 

vârstă preiau riscul noii regiuni de rezidenţă. Bazat pe aceste date KURTZKE propune următoarea teorie în 

legătură cu transmiterea bolii: contam<strong>in</strong>area se produce cu mult timp îna<strong>in</strong>te de debutul cl<strong>in</strong>ic al bolii, 

probabil în jurul pubertăţii, pentru cei ce se nasc în zonele cu risc înalt. 

Faptul că migrarea după vârsta de 15 ani în zone cu prevalenţă diferită nu <strong>in</strong>fluenţează riscul şi 

sugerează faptul că agentul etiologic trebuie căutat în zonele cu risc înalt. 

4. Epidemii de scleroză multiplă 

KURTZKE şi colab., în 1980, au semnalat în Insulele Faeroe d<strong>in</strong> Islanda creşteri dramatice ale 

<strong>in</strong>cidenţei anuale ale bolii. 

Autorii au <strong>in</strong>dicat o posibilă relaţie cu ocuparea temporară a acestor teritorii de trupe proven<strong>in</strong>d d<strong>in</strong> 

zone cu risc înalt. De exemplu: în Insulele Faeroe, după cel de-al 2-lea Război Mondial au staţionat timp de

5 ani 8.000 de soldaţi britanici, ceea ce reprez<strong>in</strong>tă un stră<strong>in</strong> la fiecare trei <strong>in</strong>digeni. Este posibil ca trupele de 

ocupaţie să fi vehiculat agentul etiologic, responsabil de declanşarea ulterioară a bolii. 

În acelaşi perimetru COOk şi colab. au descris aşa-numitul „paradox d<strong>in</strong> Insulele Orkney –Shetland 

– Faeroe” (nordul Angliei). În Insulele Orkney – Shetland prevalenţa sclerozei multiple a at<strong>in</strong>s cifra record 

de 300/100.000 locuitori. În Insulele Faeroe fusese observată o creştere epidemică a prevalenţei bolii. 

Cook şi colab. au explicat paradoxul epidemiologic, sugerând o posibilă relaţie etiologică a 

sclerozei multiple cu virusul jigodios. În Insulele Orkney – Shetland creşterea câ<strong>in</strong>ilor este un lucru 

obişnuit, iar jigodia este endemo-epidemică. 

În Insulele Faeroe nu a fost raportat nici un caz de jigodie, ca urmare a carant<strong>in</strong>izării stricte a câ<strong>in</strong>ilor 

importaţi. 

În concluzie, datele epidemiologice sugerează orig<strong>in</strong>ea <strong>in</strong>fecţionară şi transmisibilitatea sclerozei 

multiple. Mai precis, boala pare a fi transmisă în perioada de <strong>in</strong>cubaţie (precl<strong>in</strong>ică), când este mult mai 

frecventă decât sugerează datele cl<strong>in</strong>ice, bazate pe cazurile manifeste. 

Cea mai plauzibilă pare să fie teoria virală, care poate să fie unică sau multiplă, în funcţie de agentul 

patogenetic şi etiologic. 

De-a lungul timpului s-a elaborat o lungă listă de virusuri „candidate pentru etiologia sclerozei 

multiple”. Astfel, în lichidul cefalorahidian al bolnavilor cu scleroză multiplă au fost izolaţi anticorpi faţă de 

următoarele virusuri: herpes simplex, varicelo-zoosterian, virusul citomegalic, vacc<strong>in</strong>ia, rujeolă, urlian, 

virusul paragripal, HiV, coronavirusuri, Visna, virusul mononucleozei <strong>in</strong>fecţioase (Epste<strong>in</strong> Barr), virusul 

Theiler (pr<strong>in</strong> urmare, <strong>in</strong>tră în discuţie o multitud<strong>in</strong>e de virusuri). 

Dacă o <strong>in</strong>fecţie virală activă nu pare să determ<strong>in</strong>e în mod direct scleroza multiplă, alternativa unei 

<strong>in</strong>fecţii lente trebuie luată în considerare, ţ<strong>in</strong>ând cont de datele epidemiologice, pe plan mondial. 

Morbivirusurile constituie capul de serie a numeroase studii serologice, care au atras atenţia asupra 

posibilei legături d<strong>in</strong>tre ele şi scleroza multiplă. 

PERTSCHNIK şi colab. au detectat antigenul rujeolos pr<strong>in</strong> imunofluorescenţă în mucoasa jejunală, 

obţ<strong>in</strong>ută bioptic la 23 bolnavi cu scleroză multiplă (d<strong>in</strong> 24 <strong>in</strong>vestigaţii). 

În prezent există o <strong>in</strong>terpretare rezervată a probelor serologice, ca argument pentru implicarea 

virusului rujeolos în etiologia sclerozei multiple, pentru că: 

– titruri serice de anticorpi antirujeoloşi au fost găsiţi şi în alte stări cl<strong>in</strong>ice (de ex.: hepatită cronică); 

– imunoglobul<strong>in</strong>ele d<strong>in</strong> LCR-ul bolnavilor cu scleroză multiplă nu au numai specificitatea 

antirujeolică; 

– imunitatea celulară a bolnavilor cu scleroză multiplă nu a putut demonstra vreo comportare 

specială a limfocitelor provenite de la bolnavi, faţă de virusul rujeolic. 

Studiile comparative în panencefalita sclerozantă subacută (PESS) şi scleroza multiplă arată o seamă 

de deosebiri, care ţ<strong>in</strong> atât de gazdă, cât şi de răspunsul imun al acesteia la agentul rujeolos. Acestea sunt: 

● <strong>in</strong>cidenţa mai mare a sclerozei multiple la femei şi PESS la bărbaţi; 

● prevalenţa mai mare în mediul rural pentru PESS şi în mediul urban pentru scleroza multiplă; 

● afectarea în scleroza multiplă în mod preponderent a persoanelor cu un nivel de viaţă ridicat şi 

<strong>in</strong>vers în PESS; 

● frecvenţa rujeolei sub 2 ani în antecedentele bolnavilor cu PESS şi tardivă, în adolescenţă, în cazul 

bolnavilor cu scleroză multiplă; 

● răspunsul imun de tip oligoclonal d<strong>in</strong> LCR este îndreptat în cea mai mare parte împotriva 

agentului rujeolos la bolnavii cu PESS şi doar în mică măsură la cei cu scleroză multiplă. 

Infecţiile virale multiple şi scleroza multiplă 

Infecţiile virale pot să fie importante pr<strong>in</strong> modificarea terenului, favorizând dezvoltarea sclerozei 

multiple, sau menţ<strong>in</strong> lanţul patogenic, determ<strong>in</strong>ând recăderile ce caracterizează evoluţia sclerozei multiple. 

Majoritatea studiilor au încercat desemnarea unui s<strong>in</strong>gur virus drept candidat etiologic, dar orientările 

multor autori în momentul de faţă sunt pentru <strong>in</strong>crim<strong>in</strong>area mai multor virusuri, care să acţioneze secvenţial 

şi concordant. 

În acest sens, un credit important are ipoteza <strong>in</strong>iţierii şi menţ<strong>in</strong>erii sclerozei multiple în urma 

reacţiilor autoimune, declanşate de <strong>in</strong>fecţii virale repetate cu virusuri „anvelopate”. De altfel, majoritatea 

virusurilor <strong>in</strong>crim<strong>in</strong>ate în etiologia sclerozei multiple, sunt „virusuri anvelopate”.

Compoziţia chimică a anvelopei virale reflectă pe cea a membranei celulelor gazdă, în care 

virusurile s-au replicat. 

La <strong>in</strong>divizii susceptibili la scleroză multiplă, <strong>in</strong>fecţiile virale cu unul d<strong>in</strong>tre numeroasele „virusuri 

anvelopate” pot declanşa o reacţie autoimună antiglicolipidică, ducând la demiel<strong>in</strong>izări progresive. 

Recăderile în scleroza multiplă, asociate de numeroşi cl<strong>in</strong>icieni cu <strong>in</strong>fecţiile virale <strong>in</strong>termitente, pot 

rezulta d<strong>in</strong> restimularea aceluiaşi răspuns imun, în urma <strong>in</strong>fecţiilor cu acelaşi virus sau cu un alt „virus 

anvelopat”. 

Acestea sunt concepţiile mai importante în momentul de faţă referitoare la teoria virotică în 

etiologia sclerozei multiple, boală deosebit de grav <strong>in</strong>validantă. 

ACTA NEUROLOGICA TRANSILVANIAE 

De curând a apărut nr. 3-4 al revistei „Acta Neurologica Transilvaniae”, care este o revistă 

înfi<strong>in</strong>ţată în 1996 şi care se bucură de aprecieri laudative d<strong>in</strong> partea cititorilor, având un colegiu de 

redacţie <strong>format</strong> d<strong>in</strong> profesori universitari neurologi d<strong>in</strong> Transilvania şi de peste hotare. Revista are ca 

redactor-şef pe d-na prof. univ. dr. Ştefania Kory Calomfirescu. În această revistă sunt publicate 

lucrări şti<strong>in</strong>ţifice de actualitate, cele mai mult fi<strong>in</strong>d d<strong>in</strong> diferite teze de doctorat. 

În acest număr al revistei au fost publicate 

următoarele lucrări: Monitorizarea leziunilor cerebrale 

ischemice pr<strong>in</strong> analiza cantitativă a imag<strong>in</strong>ilor IRM – 

autor Damian Popescu; Microangiopatia diabetică – 

autoare Anca Rusu; Clasificarea afaziilor – autoare 

Rodica Loloş; Gnozia spaţială în funcţie de 

specializarea emisferică – autoare Adela Maria Moş; 

Tromboza de vene cerebrale la extremele de vârstă 

(adultul tânăr – pacientul vârstnic). Consideraţii cl<strong>in</strong>icoetiologice 

– autori: Şerpe Mircea, D. C. Jianu, Andreea 

Elena Şerpe; Considerations About Neurological Basis 

of 

Stutter<strong>in</strong>g – autori: Sanda Maria Deme, D. C. Jianu, 

Ştefania Kory Calomfirescu, D. S. Ioncu. 

Această revistă a fost înfi<strong>in</strong>ţată de d-na prof. 

univ. dr. Ştefania Kory Calomfirescu, împreună cu d- 

na 

prof. univ. dr. Adela Maria Moş, d<strong>in</strong> anul 1996 până în 

prezent şi apare în mod ritmic, cu patru numere pe an, 

fi<strong>in</strong>d apreciată pr<strong>in</strong> valoarea sa înalt şti<strong>in</strong>ţifică. Este 

foarte utilă medicilor neurologi, dar şi medicilor d<strong>in</strong> 

alte 

specialităţi, ca: psihiatria, medic<strong>in</strong>a <strong>in</strong>ternă, 

psihologia, endocr<strong>in</strong>ologia, ortopedia, cât şi medicilor 

de 

familie şi medicilor generalişti, dar şi studenţilor în medic<strong>in</strong>ă, care îşi pregătesc lucrările de licenţă. Îi 

dorim un viitor frumos acestei reviste, precum o merită. 

Conf. dr. Sanda Deme 

Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” 

Facultatea de Medic<strong>in</strong>ă 

Arad

Medic<strong>in</strong>ă socială 

IDENTIFICAREA UNEI PROBLEME DE SANATATE UTILIZAND 

INDICATORI, REZULTATE ALE ANCHETELOR, METODE 

CALITATIVE (ex. PROTEZARE DE ŞOLD ŞI ADENOM DE PROSTATA) 

Dr. IOAN CIOBANCA - medic primar, şef secţie chirurgie 

Dr. VASILE DARABAN – medic specialist ATI 

Spitalul judeţean de urgenţă Zalău 

Cadru general 

1. Efectuarea unei anchete medico-sociale într-un caz de patologie dată, are ca scop identificarea 

unor corelaţii între dezvoltarea socio-economică generală şi evoluţia problematicii sănătăţii <strong>in</strong>dividuale, a 

celei publice, ca şi a organizării actuale a sistemului de sănătate. 

2. Factorii sociali (sau/şi socio-economici) în funcţiile lor de factori de risc sau de protecţie în 

stabilirea gradului nevoilor personale de sănătate. 

3. Climatul d<strong>in</strong> sânul familial, ca o colectivitate umană restrânsă. 

4. Problemele socio-economice ale familiei bolnavului. 

5. Sociologia <strong>in</strong>ternă a unei unităţi sanitare adecvate de asistenţă complexă. 

6. Nivelul de cultură sanitară şi comportament al populaţiei (obiceiuri care afectează starea de 

sănătate, stilul de viaţă, comportamentul social restrâns) 

A fost luat în studiu cazul domnului C.P. de 83 de ani, d<strong>in</strong> mediul rural al judeţului, 

diagnosticat cu adenom de prostată d<strong>in</strong> anul 1990, care a suferit un traumatism pr<strong>in</strong> cădere soldat cu fractura 

colului femural drept. Leziunea osoasă a fost rezolvată chirurgical pr<strong>in</strong> plasarea unei endoproteze Moore 

necimentate. 

Am evaluat nevoile acestui bolnav în conformitate cu Grila Naţională de Evaluare a Nevoilor 

Persoanelor Vârstnice şi am constatat următoarele: 

A. Evaluarea statusului funcţional: 

- cazul necesită supraveghere permanentă şi/sau ajutor <strong>in</strong>tegral cu 

scopul deplasării în <strong>in</strong>terior şi exterior, prepararea hranei, activităţi de menaj, efectuarea 

cumpărăturilor, respectarea prescripţiilor medicale, utilizarea mijloacelor de transport în comun. 

- în cadrul bolilor menţionate, el necesită supraveghere permanentă sau/şi ajutor 

parţial pentru: realizarea igienei corporale, îmbrăcare-dezbrăcare, alimentaţie, mobilizare şi deplasare, 

gestiunea şi adm<strong>in</strong>istrarea bugetului şi ale bunurilor proprii, activităţi în timpul liber. 

- necesită ajutor pentru igiena elim<strong>in</strong>ărilor şi comunicare. 

B. Evaluarea statusului funcţional şi psihoafectiv: 

- persoana prez<strong>in</strong>tă o acuitate vizuală dim<strong>in</strong>uată (presbiopie), hipoacuzie 

de tip central, disartrie moderată cu exprimare greoaie, altfel este suficient de b<strong>in</strong>e orientat în 

spaţiu şi timp, prez<strong>in</strong>tă tulburări ale memoriei recente, judecata este încet<strong>in</strong>ită. Se deplasează greoi, cu 

ajutorul unei cârje cotiere. 

- prez<strong>in</strong>tă tulburări moderate de comportament şi o tend<strong>in</strong>ţă spre o uşoară agresivitate. 

În consec<strong>in</strong>ţă: am încadrat această persoană în gradul de dependenţă II.B. – persoane 

grabatare, parţial lucide, ale căror funcţii mentale sunt parţial alterate şi care necesită o supraveghere în 

îngrijire medicală cont<strong>in</strong>uă pentru majoritatea activităţilor cotidiene, atât ziua cât şi noaptea (având în

vedere şi adenomul de prostată cu nicturii frecvente). O asemenea persoană nu-şi poate efectua s<strong>in</strong>gur 

activităţile de bază de zi cu zi. 

Am completat Fişa de Evaluare Medico-Socială (geriatrică) d<strong>in</strong> care reiese că persoana 

evaluată are 83 de ani, este domiciliat în localitatea Bozolnic nr.15, comuna Cuzăplac, judeţul Sălaj. Este 

pensionar de stat, nu are dosar de persoană cu handicap, este căsătorit, soţia este <strong>in</strong>ternată în prezent pentru 

poliartrită reumatoidă. Are un s<strong>in</strong>gur copil care lucrează cu contract de muncă în Maroc. 

La ora actuală, descendentul legal al bolnavului nu se află în ţară iar persoana exam<strong>in</strong>ată nu 

are o altă persoană de contact pentru situaţii de urgenţă. 

Privitor la evaluarea socială, persoana anchetată deţ<strong>in</strong>e o casă ţărănească <strong>format</strong>ă d<strong>in</strong> cameră 

şi bucătărie, acareturi în curte, WC situat în grăd<strong>in</strong>a anexă, are încălzire cu sobă metalică cu lemne, nu are 

apă caldă sau rece curentă şi nici canalizare. Locu<strong>in</strong>ţa are ilum<strong>in</strong>are electrică, nu are igrasie, igiena este 

adecvată unei locu<strong>in</strong>ţe de tip rural. Curtea, accesul la poartă şi la WC nu sunt ilum<strong>in</strong>ate. Locu<strong>in</strong>ţa este 

prevăzută slab cu aparatură electrocasnică, subiectul posedând un radiator electric şi un aparat de radio. Nu 

are televizor şi nici telefon. 

Am tras următoarele concluzii priv<strong>in</strong>d riscul ambiental: bolnavul locuieşte în prezent s<strong>in</strong>gur, 

soţia este <strong>in</strong>ternată în spital, copilul lucrează în Africa. Locuieşte într-o casă de tip rural, fără dotări 

m<strong>in</strong>imale necesare, accesul la sursa de apă (fântână în vec<strong>in</strong>i) şi la WC d<strong>in</strong> grăd<strong>in</strong>ă se face cu dificultate, 

mai ales noaptea. Prez<strong>in</strong>tă risc ambiental mare, cu slabe posibilităţi de <strong>in</strong>tervenţie în caz de <strong>in</strong>cendiu. În 

situaţia unei căderi accidentale nu este c<strong>in</strong>e să-l ajute imediat. Sub aspectul reţelei familiale (la ora actuală 

practic <strong>in</strong>existentă), subiectul locuieşte s<strong>in</strong>gur, lips<strong>in</strong>du-i ajutorul membrilor de familie, cu care practic nu 

are relaţii stabile, există riscul de neglijare. Nu prez<strong>in</strong>tă risc de abuz d<strong>in</strong> partea altei persoane. 

Reţeaua de prieteni şi vec<strong>in</strong>i: are o relaţie cu o vec<strong>in</strong>ă de pe stradă, tocmită de fiu pentru a-i 

ajuta păr<strong>in</strong>ţii la unele cumpărături şi în menajul casei, care prepară hrana pentru 2-3 zile, sparge şi aduce 

lemne în casă, evacuează deşeurile, îi aduce apă de la fântâna vec<strong>in</strong>ului, face rost de medicamentele 

necesare şi îi achită obligaţiile fiscale la Primăria comunei. De aproximativ 3 săptămâni, această persoană 

are probleme de sănătate care o împiedică să-l viziteze şi să-l asiste pe domnul C.P. 

Subiectul C.P. nu participă la activităţi ale comunităţii, acesta neofer<strong>in</strong>du-i nici un ajutor. 

Evaluarea situaţiei economice: domnul C.P. are un venit lunar propriu de 510 lei ca pensie 

de stat, <strong>in</strong>suficientă chiar pentru plata cheltuielilor lunare de întreţ<strong>in</strong>ere şi procurare de medicamente. Soţia 

este casnică, fără venituri. Ocazional, băiatul îi mai trimite ceva sume care nu depăşesc 500 de lei. 

Evaluarea stării de sănătate: 

1. diagnosticul prezent: stare după fractură de col femural drept cu protezare metalică Moore, 

adenom de prostată st. II. 

- starea de sănătate actuală prez<strong>in</strong>tă ca antecedente personale o <strong>in</strong>tervenţie chirurgicală 

pentru un ulcer duodenal perforat cu peritonită generalizată. 

- tegumente şi mucoase uscate, normal colorate, 

- aparat locomotor: prez<strong>in</strong>tă scurtare de membru <strong>in</strong>ferior drept cu şchiopătare m<strong>in</strong>imă, 

atrofie musculară F4 la extensorii coapsei, mers uşor spastic, ajutat de o cârjă cotieră purtată pe partea 

stângă. 

- aparat respirator: dispnee de tip cardiac 

- aparat cardio-vascular: TA=160/90 mm Hg, puls= 96/m<strong>in</strong>, dispnee de tip cardiac. 

- aparat digestiv: ulcer duodenal operat în t<strong>in</strong>ereţe, actual scaune de constipaţie. 

- aparat uro-genital: nicturie cu poliakiurie 

- examen neuro-psihic: uşoară tulburare mnezică cu tend<strong>in</strong>ţă la agresivitate 

C. Investigaţii paracl<strong>in</strong>ice relevante: radiografia de şold drept, sumarul de ur<strong>in</strong>ă cu sediment, 

desenul <strong>in</strong>terstiţial pulmonar accentuat bilateral, EKC: supraîncărcare dreaptă. La spirometria efectuată: 

restricţie ventilatorie moderată. 

D. Recomandările de specialitate priv<strong>in</strong>d conduita igieno-dietetică şi planul de recuperare: 

- evitarea eforturilor fizice, a expunerilor la <strong>in</strong>temperii şi căderi. 

- tratament cu digox<strong>in</strong> tb.2x1 tb/zi timp de 5 zile, 2 zile pauză 

- anti<strong>in</strong>flamatorii non-steroide pentru aspecte articulare dureroase care vor fi luate cu medicaţie 

gastro-protectivă (pentru terenul ulceros d<strong>in</strong> antecedente). 

- antiseptice ur<strong>in</strong>are (Ur<strong>in</strong>al) şi Prostamol uno, zilnic

- igienă per<strong>in</strong>eală zilnică riguroasă pentru evitarea <strong>in</strong>fecţiilor de vec<strong>in</strong>ătate 

- dispensarizare pr<strong>in</strong> medicul de familie şi cab<strong>in</strong>etele de urologie şi recuperare 

balneofizioterapică d<strong>in</strong> ambulatoriul judeţean de specialitate. 

EVALUAREA GRADULUI DE DEPENDENŢA 

Această persoană necesită supraveghere şi ajutor pentru igiena elim<strong>in</strong>ărilor şi pentru 

comunicare. Necesită supraveghere permanentă sau ajutor pentru: procurarea alimentelor, mobilizare, 

gestiunea şi adm<strong>in</strong>istrarea economiei casnice şi ale valorilor, respectarea regimului de tratament şi de viaţă, 

efectuarea unor activităţi casnice şi pentru timpul liber. Nu e b<strong>in</strong>e să fie lăsat s<strong>in</strong>gur. Necesită supraveghere 

şi ajutor <strong>in</strong>tegral pentru: igiena corporală zilnică, îmbrăcare/dezbrăcare, deplasare în <strong>in</strong>terior şi în perimetrul 

habitual extern, prepararea hranei, activităţi de menaj, efectuarea cumpărăturilor şi utilizarea mijloacelor de 

transport. 

În ceea ce priveşte evaluarea statusului senzorial şi psiho-afectiv, pacientul prez<strong>in</strong>tă tulburări 

de memorie recentă şi tend<strong>in</strong>ţă la agresivitate, unele activităţi de autoîntreţ<strong>in</strong>ere fi<strong>in</strong>d efectuate cu 

dificultate. 

Am identificat următoarele nevoi care sunt afectate: nevoia de a se deplasa, a se alimenta, de 

a avea o igienă corectă şi adecvată, nevoi de socializare, culturale şi f<strong>in</strong>anciare. 

Am încadrat această persoană în gradul de dependenţă II B: persoane grabatare, parţial lucide 

cu funcţii mentale uşor alterate, discernământ parţial afectat, care necesită supraveghere şi îngrijire medicală 

pentru majoritatea activităţilor vieţii curente, atât ziua cât şi noaptea. Aceste persoane nu-şi pot efectua 

s<strong>in</strong>gure activităţile de bază cotidiene. 

SERVICII SOCIALE SI SOCIO-MEDICALE APTE SA RASPUNDA NEVOILOR 

IDENTIFICATE: persoana are nevoie să fie <strong>in</strong>ternată într-un căm<strong>in</strong> spital de boli cronice sau căm<strong>in</strong> de 

bătrâni cu cab<strong>in</strong>et medical, unde să i se asigure servicii de tratament şi recuperare. Până la <strong>in</strong>ternare, care se 

impune a fi efectuată cât mai repede, bolnavul are nevoie de asistenţă la domiciliu pentru medicaţie, 

alimentaţie, igienă. 

DORINŢELE PERSOANEI VARSTNICE EVALUATE 

Pacientul doreşte să fie <strong>in</strong>stituţionalizat şi a depus deja un dosar în acest sens. 

DORINŢELE ÎNGRIJITORILOR DIN REŢEAUA INFORMALA 

Instituţionalizarea pacientului C.P. 

OFERTA LOCALA DE SERVICII 

În judeţ există un căm<strong>in</strong> spital de bolnavi cronici, un spital de cronici şi un căm<strong>in</strong> de bătrâni, 

toate trei unităţile am<strong>in</strong>tite având cab<strong>in</strong>et medical, cu medic de medic<strong>in</strong>ă generală şi asistente medicale. 

CONCLUZII 

Persoană cu grad de dependenţă II.B, ce necesită îngrijiri într-o <strong>in</strong>stituţie socială (căm<strong>in</strong> spital 

sau căm<strong>in</strong> de bătrâni) dotată cu cab<strong>in</strong>et medical şi cu posibilităţi de recuperare. 

RECUPERAREA ŞOLDULUI PROTEZAT 

Dr. VASILE DARABAN 

Medic specialist ATI – Spitalul judeţean de urgenţă Zalău 

I

În ultimii ani asistăm d<strong>in</strong> ce în ce mai frecvent la creşterea numărului de artroplastii de şold 

pentru diferite afecţiuni <strong>in</strong>validante sau posttraumatice. Vârsta bolnavilor, un factor ce a generat 

unele reţ<strong>in</strong>eri d<strong>in</strong> partea operatorilor, a devenit un criteriu relativ, totul dep<strong>in</strong>zând de „calitatea stofei 

biologice” a pacienţilor. Subiectul abordat dev<strong>in</strong>e cu atât mai atractiv cu cât asistăm la banalizarea 

temei de către majoritatea ortopezilor <strong>in</strong>tervenţionişti, lăsând pacientul în etapa postoperatorie pe 

seama amatorismului unor cadre medii fără o pregătire suficientă în domeniul recuperatorfizioterapic, 

în cel mai rău caz, urmând sfaturile neautorizate ale altor bolnavi. La fel, nu trebuie 

ignorat nici dez<strong>in</strong>teresul manifestat de majoritatea subiecţilor cu proteze de şold faţă de acest capitol. 

Nu de puţ<strong>in</strong>e ori am avut prilejul de a auzi d<strong>in</strong> partea acestora: „lasă-mă domnule, că fac eu mişcări 

suficiente acasă şi în grăd<strong>in</strong>ă!” 

Ream<strong>in</strong>tesc pe scurt cele două categorii de artroplastii de şold – totale şi parţiale, 

ambele utilizând varianta contenţiei cimentate sau non-cimentate a protezei. Nu voi <strong>in</strong>tra în 

amănunte, ele fi<strong>in</strong>d arhicunoscute de corpul ortopezilor profesionişti. (1) Menţionez că prima 

protezare femurală în istorie a fost efectuată în 1942 de către Aust<strong>in</strong> Moore, procedeu operator care 

i-a preluat numele. (2) A urmat anul 1962 când s-a practicat prima protezare cimentată a şoldului, 

utilizând ca liant metacrilatul (ciment medic<strong>in</strong>al). Protezele totale necimentate se utilizează abia de la 

sfârşitul secolului XX. 

Pentru necunoscătorii în domeniu este util a se diferenţia etapa postoperatorie a 

protezării cimentate de cea a suratei ei, cea necimentată. În primul caz bolnavul este obligat a sta în 

pat cel mult 3 zile, după care se poate începe mersul cu cadrul. Unele servicii ortopedice practică 

mobilizarea precoce, chiar la 24 ore postoperator. Spitalizarea nu se rezumă la o perioadă mai mare 

de 10-12 zile, bolnavul cont<strong>in</strong>uându-şi mişcările de recuperare la domiciliu. Se scurtează şi durata 

tratamentului anticoagulant aplicat. În cazul <strong>in</strong>serării unei proteze necimentate, contenţia metalului 

cu osul se va realiza spontan şi în timp, pr<strong>in</strong> începutul migrării osteocitelor pe trama poroasă a 

corpului metalic b<strong>in</strong>e impregnat cu hidroxiapatită, un gel care favorizează acest proces. La urmă, 

asistăm la un proces de penetrare osoasă a protezei, fapt ce contribuie la creşterea solidităţii 

montajului. Aderenţa corpului metalic de endosul femurului rezecat şi de neocotilul forat 

<strong>in</strong>traoperator se va realiza într-un timp mult mai îndelungat, necesitând imobilizarea voluntară a 

bolnavului pe patul de ortopedie un timp de aproximativ 45 de zile. Aici trebuie am<strong>in</strong>tit că unele 

servicii ortopedice d<strong>in</strong> ţară şi stră<strong>in</strong>ătate (Cl<strong>in</strong>icile de ortopedie Foişor Bucureşti, Târgu-Mureş, 

Spitalul de recuperare Cluj, Cl<strong>in</strong>icile de ortopedie Debrecen şi Szeged – Ungaria) practică 

mobilizarea precoce a bolnavului cu proteză totală necimentată de şold d<strong>in</strong> a 3-a zi postoperator. 

Care d<strong>in</strong> variante este mai fiziologică, o voi am<strong>in</strong>ti pe la sfârşitul prezentării. 

Pe toată perioada imobilizării impuse la pat bolnavii protezaţi se vor alimenta şi 

cosmetiza (spălat pe faţă, toaleta bucală, bărbierit) exclusiv în poziţia culcată dorsal. Este permisă 

ridicarea toracelui superior la 30 de grade de planul patului, pr<strong>in</strong> plasarea sub pernă a unui obiect de 

înălţare (pernă suplimentară, pătură, sau pr<strong>in</strong> structura funcţională a patului ortopedic). Un prim 

<strong>in</strong>convenient semnalat este fenomenul constipaţiei. Supărător pentru bolnav, explicabil pentru 

operator, datorită imobilizării îndelungate a corpului, motilitatea anselor <strong>in</strong>test<strong>in</strong>ale se reduce 

simţitor, producând uneori constipaţii rebele de peste 6 zile, impunând efectuarea unei clisme de 

evacuare. Pentru a dim<strong>in</strong>ua sau a preveni acest aspect nedorit, bolnavul se va alimenta raţional, 

adaptat condiţiei sale de moment. Se preferă supele, alimentele bogate în celuloză (varza, mazărea), 

fructele (mere, pere, struguri). Un regim deosebit constă în înghiţirea unei l<strong>in</strong>guri de miere, urmată 

de <strong>in</strong>gestia a 200 ml apă rece (de la frigider), totul pe stomacul gol, dim<strong>in</strong>eaţa la ora 6. În cazuri 

extreme se poate recurge la zeama de varză murată (200 ml rece, pe stomacul gol, luată dim<strong>in</strong>eaţa la 

ora 6). Efectul scontat va apare la 2 ore, manifestat pr<strong>in</strong>tr-un tranzit <strong>in</strong>test<strong>in</strong>al resimţit de bolnav sub 

forma unei colici m<strong>in</strong>ore, cu evacuarea de scaun la 4 ore de la <strong>in</strong>gestia purgativului natural. 

Primele gesturi fizioterapeutice, care încep încă în patul bolnavului, vizează evitarea 

complicaţiilor postoperatorii precoce: tromboflebita, <strong>in</strong>fecţiile postoperatorii şi luxarea protezei. (3). 

Trebuie să am<strong>in</strong>tesc d<strong>in</strong> start că îna<strong>in</strong>te de a se prezenta pentru <strong>in</strong>ternare bolnavul îşi va asana 

chirurgical toate focarele (potenţiale sau manifeste) de <strong>in</strong>fecţie existente, cu precădere cele

stomatologice, după care urmează cele cutanate (furunculi, erizipel, foliculite) şi cele ur<strong>in</strong>are. Aceste 

măsuri sunt b<strong>in</strong>evenite, în primul rând că în perioada imobilizării impuse pacientul este privat de 

ocazia de a se prezenta la stomatolog, dermatolog sau urolog, în al doilea rând se va evita astfel o 

disem<strong>in</strong>are hematogenă în zona operată a unor microbi nedoriţi, care pot genera supra<strong>in</strong>fecţie. 

Pentru evitarea tromboflebitei de imobilizare, chiar în primul moment al sosirii 

pacientului în secţia de terapie <strong>in</strong>tensivă, gamba şi călcâiul membrului operat vor fi supraînălţate pe 

un sul de pătură, cu scopul de a realiza un drenaj decliv al sângelui, evitându-se astfel staza 

circulatorie, primul element al trombogenezei (4). Medicaţia anticoagulantă este demarată 

numaidecât, în dozele <strong>in</strong>dicate de medicul anestezist. Poziţionarea membrului operat şi medicaţia 

anticoagulantă vor fi menţ<strong>in</strong>ute şi în salonul de ortopedie, după transferul bolnavului. 

Infecţiile postoperatorii vor fi evitate pr<strong>in</strong> asigurarea unei zone ano-rectale şi ur<strong>in</strong>are 

perfect igienice, încă d<strong>in</strong> perioada preoperatorie. Baia generală cu 24 ore îna<strong>in</strong>te de <strong>in</strong>tervenţia 

chirurgicală este un gest obligatoriu. Pe lângă antibioterapia specifică fiecărei cl<strong>in</strong>ici de specialitate, 

se impune ca regulă generală asigurarea igienei perfecte de după ur<strong>in</strong>are în ploscă sau defecare în 

oliţă, <strong>in</strong>firmiera de salon având obligaţia de a spăla zona contam<strong>in</strong>ată cu apă caldă şi săpun. 

Luxarea protezei este evitată pr<strong>in</strong> respectarea de către bolnav a imobilizării impuse de 

operator, după stilul şi experienţa fiecărei cl<strong>in</strong>ici. Deşi acest deziderat este greu de realizat, mai ales în 

cazul pacienţilor deliranţi sau <strong>in</strong>discipl<strong>in</strong>aţi, aplicarea celor stabilite de operator este exclusiv în 

<strong>in</strong>teresul strict al acestora. Gamba este plasată într-un şanţ <strong>format</strong> de faldurile păturii cu orientarea 

spre zenit a halucelui. Dealtfel, este o regulă generală în cl<strong>in</strong>ică practicarea unei radiografii de control 

a doua zi postoperator, pentru a se evita vreo răspundere medico-legală ulterioară. D<strong>in</strong> acest moment, 

orice <strong>in</strong>discipl<strong>in</strong>ă a gesturilor bolnavului cade în responsabilitatea lui exclusivă. Nu mai trebuie 

am<strong>in</strong>tită <strong>in</strong>terdicţia severă de vizitare în terapie <strong>in</strong>tensivă a unui bolnav protezat în aceiaşi zi. Scade 

astfel riscul unei contam<strong>in</strong>ări d<strong>in</strong> exterior, pr<strong>in</strong> vehicularea potenţială a germenilor patogeni de către 

aparţ<strong>in</strong>ători. 

În cazul protezărilor necimentate, primele mişcări de recuperare la pat încep a 5-a zi 

pr<strong>in</strong>tr-un masaj discret apoi progresiv mai <strong>in</strong>sistent al membrelor <strong>in</strong>ferioare, manevră efectuată de 

un masor profesionist. Scopul este tonificarea musculaturii striate gambiere şi ale coapsei ca şi 

facilitarea returului venos către pelvis. În ziua 10-a postoperator se recomandă exerciţii statice de 

contracţii musculare (izometrice), de mai multe ori pe zi. Supraînălţarea <strong>in</strong>iţială a gambei este abolită 

în ziua 15-18. În ziua 20 de după <strong>in</strong>tervenţie se încep primele mişcări active la pat, bolnavul flectânduşi 

dorsal şi ventral planta, urmată de rotaţia <strong>in</strong>ternă şi externă a piciorului faţă de gambă. Este admis 

şi chiar recomandat ridicarea genunchiului la zenit, cam 30 de grade, mişcare ce se va repeta de 3-4 

ori pe zi. 

După o perioadă de o săptămână se recomandă un exerciţiu de izometrie musculară 

potenţată, realizat pr<strong>in</strong> ridicarea călcâiului la 5 cm deasupra cearşafului şi menţ<strong>in</strong>erea progresivă în 

această postură cât mai mult timp posibil. Normal, că se va <strong>in</strong>stala o perioadă de febră musculară, 

dar exerciţiile trebuie cont<strong>in</strong>uate. 

Deasupra patului bolnavului imobilizat se află un triunghi metalic ancorat la un cadru 

fixat solid de căpătâiul patului. Se recomandă ca bolnavul să facă zilnic mişcări de tracţiune a 

trunchiului cu ajutorul flectării d<strong>in</strong> cot al membrelor superioare. Manevra este utilă deoarece 

utilizarea oliţei obligă pacientul de a realiza „podul”, pr<strong>in</strong> fixarea solidă a călcâielor pe cearşaf, 

eventual asociată cu flectarea membrului <strong>in</strong>ferior sănătos şi ridicarea trunchiului „în arc” deasupra 

planului patului, pentru a facilita plasarea şi extragerea oliţei. Igiena riguroasă va fi impusă în 

cont<strong>in</strong>uare. 

Termometrizarea zilnică a pacienţilor este obligatorie, pentru a se decela d<strong>in</strong> timp orice 

croşet febril nedorit. În cazul survenirii unui asemenea episod, poate <strong>in</strong>tra în discuţie o <strong>in</strong>fectare a 

zonei operate. 

Respectând etapele am<strong>in</strong>tite până în prezent, bolnavul se va apropia de momentul 

coborârii d<strong>in</strong> pat şi al mersului pe jos, cu musculatura membrelor <strong>in</strong>ferioare parţial atrofiată pr<strong>in</strong> 

imobilizarea impusă şi uşor refăcută pr<strong>in</strong> fizioterapia musculară aplicată. 

Bolnavul protezat de şold pr<strong>in</strong> stilul necimentat este ridicat în şezut şi cu gambele 

coborâte în balans la marg<strong>in</strong>ea patului, în ziua 40 postoperator. Ajutorul uneia sau două <strong>in</strong>firmiere

este b<strong>in</strong>evenit. În acest moment se poate aplica şi un masaj al planului muscular dorsal, gest ce va 

revigora microcirculaţia de la acest nivel, ca şi psihicul pacientului. Acesta se va putea alimenta 

<strong>in</strong>dependent, în poziţie şezândă la o măsuţă mobilă. Bărbieritul, spălatul pe faţă şi d<strong>in</strong>ţi vor fi permise 

tot în această postură. Ridicarea şi coborârea la planul patului se realizează pr<strong>in</strong> apucarea cu o mână 

a cadrului metalic de către bolnav, cealaltă mână va fi utilizată pentru sprij<strong>in</strong>ul aplicat pe cearşaf. O 

<strong>in</strong>firmieră va ajuta la ridicarea simultană a membrelor <strong>in</strong>ferioare (în ţeavă de tun) cu genunchii 

blocaţi şi va asigura rotaţia corpului cu 45 de grade, până ce acesta va sta în şezut la marg<strong>in</strong>ea 

patului. Pentru aşezarea înapoi la pat, manevrele vor efectuate în sens <strong>in</strong>vers. 

Odată ajuns în ziua 45 postoperator, bolnavul este coborât la podea şi va începe mersul 

cu cadrul mobil. Picioarele pacientului vor fi încălţate cu pantofi cu şnur de către o <strong>in</strong>firmieră, care-l 

va ajuta la coborâre. Papucii de casă vor evitaţi. Mersul cu cadrul mobil se face sub supravegherea 

unui profesor de sport, versat în asemenea gesturi. Bolnavul îşi va plasa umerii pe coarnele cadrului, 

va apuca mânerele acestuia cu ambele palme şi se va începe primii paşi cu piciorul bolnav îna<strong>in</strong>te. Se 

poate parcurge o distanţă pe coridor, dus–întors de cel mult 50 de metri pe zi. Procedura este 

facilitată de consumarea micului dejun în prealabil, augmentat de o porţie de cafea naturală. Dacă 

apar semne de hipotonie musculară, transpiraţii, tremor generalizat, care pot anunţa leş<strong>in</strong>ul, 

profesorul de gimnastică va opri exerciţiile şi va aşeza bolnavul pe un cărucior cu rotile, după care-l 

va duce înapoi la pat, unde pacientul va fi ajutat să se înt<strong>in</strong>dă pe cearşaf. 

Ziua următoare se reia mersul, folos<strong>in</strong>d cadrul cu picioare fixe. Regula de efectuare a 

mersului se descompune în trei mişcări. 1: bolnavul efectuează propulsia cadrului cu mâ<strong>in</strong>ile, 2: se 

face un pas îna<strong>in</strong>te cu piciorul bolnav şi 3: se aduce piciorul sănătos lângă cel bolnav. Aceste exerciţii 

pot fi cont<strong>in</strong>uate încă patru zile, moment în care bolnavul poate fi externat, dacă nu prez<strong>in</strong>tă alte 

contra<strong>in</strong>dicaţii. 

Transportul la domiciliu al pacientului operat cu proteză totală de şold, cimentată sau 

necimentată, se va face obligatoriu cu salvarea. El va sta tot drumul culcat pe spate iar personalul 

salvării sau şi un ajutor d<strong>in</strong> familie vor asigura sosirea pacientului în apartament tot cu targa. Ajuns 

în locu<strong>in</strong>ţă, bolnavul este aşezat culcat dorsal pe o canapea, de unde deja ştie cum să se ridice în şezut. 

I se aduce cadrul de mers cu picioare fixe lângă el, iar de aici încolo, subiect se descurcă s<strong>in</strong>gur. 

Bolnavul cu proteză de şold cimentată va mai merge cu cadrul de mers încă zece zile, 

apoi până în săptămâna a 6-a postoperator va utiliza cârjele de mers, după care va folosi bastonul. 

Am descris până aici procedurile de urmat de către bolnav, evident la <strong>in</strong>dicaţiile 

medicului ortoped operator. Este stilul de lucru al Cl<strong>in</strong>icii de ortopedie d<strong>in</strong> Cluj, condus de către 

domnul profesor dr. Dan Lucaciu. Orice altă versiune este urmată mai de vreme sau mai târziu de 

<strong>in</strong>conveniente de diferite grade. Pe parcursul unor şed<strong>in</strong>ţe de fizioterapie d<strong>in</strong> Băile Felix am întâlnit 

bolnavi operaţi care şchiopătau fie pe parte omonimă, fie pe ambele (având mers de raţă), acuzând 

unele neplăceri de diferite <strong>in</strong>tensităţi. D<strong>in</strong> discuţiile purtate cu aceştia, a reieşit faptul că aceşti 

pacienţi nu au urmat în cl<strong>in</strong>icile respective schema de recuperare descrisă până aici. Ba au sosit acasă 

cu automobilul, stând neîntrerupt în şezut peste patru ore, după care au urcat pe picioare două etaje 

sau mai grav, au cărat în mâ<strong>in</strong>i greutăţi neadmise: o găleată cu apă, valiză; au săpat în grăd<strong>in</strong>ă, au 

abandonat prea repede ustensilele ajutătoare în mers. La urmă am ajuns la concluzia personală că 

regulile de comportament şi fizioterapie <strong>in</strong>stituite şi urmate cu stricteţe în Cl<strong>in</strong>ica ortopedică d<strong>in</strong> Cluj, 

au redus foarte mult rata de complicaţii postoperatorii. 

Bolnavul cu proteză totală necimentată ajuns la domiciliu se va deplasa pr<strong>in</strong> casă cu 

ajutorul cadrului de mers cu picioare fixe, respectând regula de 3 anterior descrisă. Va avea 

obligatoriu ore de activitate şi de odihnă. Tratamentul anticoagulant, trecut încă d<strong>in</strong> cl<strong>in</strong>ică pe 

anticumar<strong>in</strong>ice orale (de prefer<strong>in</strong>ţă Trombostop), va fi urmat după <strong>in</strong>dicaţiile operatorului, în medie 

10 zile. 

Pacientul are libertate de mişcare în locu<strong>in</strong>ţă, se va îmbrăca în costumaţie lejeră, se va 

deplasa în casă cu ajutorul cadrului de mers. Aşezarea pe vasul de WC se va realiza pr<strong>in</strong> plasarea pe 

acesta a unui colac suplimentar, îmbrăcat în material textil spre a evita alunecarea. Aşezatul pe 

planul scaunului se face doar după <strong>in</strong>terpunerea unui material moale, suficient de gros pentru a se 

evita presiunea femurului pe planul tăbliei scaunului. Se <strong>in</strong>terzice aşezarea în fotolii moi şi adânci. 

Dormitul se va face exclusiv culcat pe spate, se va evita cu stricteţe culcatul pe partea operată. Mai

târziu în timp, dacă se preferă culcatul pe piciorul sănătos, pacientul va utiliza între genunchi un 

burete sau o pernă suficienţ de groasă pentru a se asigura paralelismul membrelor <strong>in</strong>ferioare. 

Baia în vană este strict <strong>in</strong>terzisă timp de 90 de zile de la operaţie. Se va folosi exclusiv 

duşul, cu bolnavul aşezat pe un taburet acoperit cu un material textil, iar sub picioare va avea un 

covoraş aderent de pardoseala băii, spre a se evita alunecarea accidentală. 

Încălţăm<strong>in</strong>tea bolnavului va fi asigurată de tenişi, bascheţi, cu închidere cu şireturi. 

Şosetele şi pantofii vor fi manevrate de o persoană ajutătoare. Pacientul ne se va aplica mai mult de 

45 de grade. În Cl<strong>in</strong>ica de ortopedie d<strong>in</strong> Cluj, pr<strong>in</strong> grija domnului şef de lucrări şi doctor în medic<strong>in</strong>ă 

Iulian Hopulele s-a realizat o schemă s<strong>in</strong>optică pe o s<strong>in</strong>gură pag<strong>in</strong>ă, care este înmânată bolnavului la 

externare. Aici sunt s<strong>in</strong>tetizate pr<strong>in</strong>cipalele reguli de urmat de către pacient, mai ales în primele 3 luni 

de la operaţie. Această schemă este redată în rândurile de mai jos. (5) 

Mersul pr<strong>in</strong> casă este facilitat de utilizarea cadrului metalic cu picioare fixe, timp de 30 

de zile, apoi bolnavul va utiliza un baston de mers, plasat de partea piciorului sănătos. Mersul se va 

efectua după următoarea stereotipie: piciorul bolnav at<strong>in</strong>ge pardoseala odată cu bastonul aflat în 

mâna controlaterală. Convalescentul nu va urca şi nu va coborî scări timp de 45 zile de la sosire la 

domiciliu (exceptând cazuri extreme: <strong>in</strong>cendiu, tratament stomatologic ce nu suferă amânare, etc). 

Vor fi evitate tratamentele <strong>in</strong>jectabile <strong>in</strong>tramusculare în zona operată. Un mic hematom, generat de 

puncţia coapsei sau fesei, se poate supra<strong>in</strong>fecta cu uşur<strong>in</strong>ţă. De aici, propagarea <strong>in</strong>fecţiei la zona 

protezată, este o chestiune de timp şi de noroc. 

Sunt <strong>in</strong>terzise: 

- rotaţia <strong>in</strong>ternă sau externă exagerată a coapsei –operate. 

- şezutul cu picioarele încrucişate (genunchi peste genunchi). 

- manevrele bruşte de aşezare şi ridicare de pe scaun. La aşezare, bolnavul se va posta lipit cu 

regiunea posterioară a ambelor gambe de marg<strong>in</strong>ea scaunului, piciorul operat este propulsat anterior 

în extensie, mâna controlaterală este înt<strong>in</strong>să în spate, căutând un reazem în spătarul scaunului pe care 

se va face aşezarea. Ridicarea se face respectând <strong>in</strong>vers aceste mişcări. 

- urcatul şi coborâtul unei scări de apartament (bibliotecă). 

- activitatea sexuală timp de 60 de zile de la operaţie. 

- coborârea d<strong>in</strong> pat se face astfel: bolnavul se ridică în şezut, îşi va întoarce trunchiul cu 45 de 

grade la marg<strong>in</strong>ea patului, având membrele <strong>in</strong>ferioare ext<strong>in</strong>se în ţeavă de puşcă, cu genunchii blocaţi, 

după care se poate face flexia gambei pe coapsă. O mână se fixează pe salteaua patului, cealaltă este 

pr<strong>in</strong>să de un ajutor şi trasă îna<strong>in</strong>te şi în sus, concomitent cu ridicarea bolnavului pe talpă. Aşezarea în 

pat se face în sens <strong>in</strong>vers. 

- culcatul pe partea operată. 

- mişcările bruşte rotatorii de întoarcere în mers, acesta se va realiza sub formă de 

dreptungi. 

Se recomandă: 

- orice tratament <strong>in</strong>jectabil să se facă <strong>in</strong>travenos (plasându-se o branulă în acest sens) sau 

dacă e neapărat cu <strong>in</strong>dicaţie strict <strong>in</strong>tramusculară, se va oferi muşchiul deltoid, 

- orice manevră stomatologică sângerândă va fi protejată de antibioterapie, începută 

preoperator cu 24 ore îna<strong>in</strong>te şi urmată 3-4 zile, strict la recomandarea stomatologului. 

- un mod de viaţă de cruţare fizică, bolnavul nu va ridica în mâ<strong>in</strong>i greutăţi mai mari de 3 

kilograme. 

- controlul greutăţii corporale, şti<strong>in</strong>d fi<strong>in</strong>d faptul că o suprasarc<strong>in</strong>ă aplicată pe proteză va 

grăbi deteriorarea acestuia. 

- evitarea căderilor accidentale, în casă sau pe stradă. 

- se va evita desăvârşit consumul de alcool, pentru a nu facilita căderile accidentale şi de a nu 

accelera pierderea de calciu pr<strong>in</strong> ur<strong>in</strong>ă, 

- k<strong>in</strong>etoterapie zilnică, cel puţ<strong>in</strong> 20 de m<strong>in</strong>ute. 

- prezentarea la tratamentul balneofizioterapeutic <strong>in</strong>stituţionalizat la 91 de zile de la 

operaţie.

============ 

II

Pentru reuşita recuperării funcţionale a unei artroplastii totale de şold, circulă o zicală potrivit 

căreia 50% d<strong>in</strong> efort rev<strong>in</strong>e ortopedului operator şi 50% bolnavului, care se va prezenta la o unitate 

spitalicească de profil recuperativ: Felix-Băi, Amara, Bazna sau Băile Herculane. Autorul recomandă cu 

mare căldură Cl<strong>in</strong>ica de recuperare d<strong>in</strong> Felix-Băi, judeţul Bihor. Aici se întrunesc majoritatea dezideratelor 

necesare unei recuperări funcţionale bune a bolnavului operat pe şold. Apa caldă şi uşor radioactivă va 

asigura o bună relaxare musculară, va dim<strong>in</strong>ua <strong>in</strong>tensitatea durerilor generate de mobilizare, scăzând gradul 

de <strong>in</strong>flamaţie periprotetic. S-au obţ<strong>in</strong>ut rezultate mai bune la bolnavii prezentaţi aici decât la cei care au 

efectuat acest procedeu la vreo cl<strong>in</strong>ică reumatologică-recuperatorie d<strong>in</strong> centrele de judeţ. 

D<strong>in</strong> start trebuie să am<strong>in</strong>tim excluderea cu desăvârşire a tratamentelor care au la bază 

acţiunea curentului electric: electroterapia de relaxare, magnetodiafluxul, curenţii faradici sau galvanici, 

<strong>in</strong>terferenţialii. Utilizarea lor va produce încălzirea nejustificată a ţesutelor musculare şi – dacă ne am<strong>in</strong>tim 

de fizica de clasa a XI-a - vom realiza cam ce se poate întâmpla dacă un metal se află în câmp 

electromagnetic. Curentul electric generat va face deservicii serioase bolnavului. Am<strong>in</strong>t<strong>in</strong>d doar fenomenul 

de arsură a ţesuturilor juxtaprotetice, urmate de formarea unor necroze mai superficiale sau mai profunde, se 

poate ajunge la <strong>in</strong>fecţie…iar tragedia este la un pas. Aşadar, electroterapia poate fi abandonată, locul ei 

poate fi supl<strong>in</strong>it de alte tehnici mai sigure. 

În pr<strong>in</strong>cipal, bolnavul cu proteză totală de şold va beneficia de 4 proceduri fizicale: 

gimnastică pe uscat, hidrok<strong>in</strong>etoterapie, masaj parţial sau/şi general, aplicaţii locale cu paraf<strong>in</strong>ă. (7). 

Gimnastica pe saltea - va fi condusă de un k<strong>in</strong>etoterapeut. El va diferenţia ce anume exerciţii 

sunt permise. Ele se vor face cu pacientul prezentat la cab<strong>in</strong>etul sportiv în ţ<strong>in</strong>ută adecvată, culcat pe 

spate, ulterior pe abdomen. În postura culcat dorsal, gimnastica va începe cu mişcarea de flexie-extensie a 

plantei, urmate de: flexia genunchiului şi mişcări laterale divergente ale membrelor <strong>in</strong>ferioare. La nevoie se 

poate aplica un cordon elastic la nivelul genunchilor, pentru a mări forţa musculară. Tot cu genunchii 

flectaţi, bolnavul îşi va aluneca membrele superioare pe coapsă până la genunchi, ridicând trenul superior al 

corpului. Va urma exerciţiul de mişcare divergentă a membrelor <strong>in</strong>ferioare, pr<strong>in</strong> alunecarea lor pe un plan 

melam<strong>in</strong>at, reducându-se astfel frecarea. Gleznele pot fi fixate în nişte ch<strong>in</strong>gi elastice suspendate pe o scară 

la perete, iar bolnavul îşi va aduce călcâile la planul canapelei. Tot în această poziţie se pot face mişcări 

alternative de flexie ale genunchilor (stil mers pe bicicletă) urmate de mişcarea de propulsie laterală a 

membrelor <strong>in</strong>ferioare. Poziţia de culcat dorsal va fi fructificată pentru întărirea musculaturii abdom<strong>in</strong>ale pr<strong>in</strong> 

mişcarea de ridicare la zenit a baz<strong>in</strong>ului, concomitent cu ridicarea membrelor superioare deasupra capului în 

<strong>in</strong>spir şi aducerea lor pe abdomen, în expir. 

În poziţia de culcat ventral, bolnavul îşi va ridica alternativ membrele <strong>in</strong>ferioare la 45 de 

grade. K<strong>in</strong>etoterapeutul va aplica un săculeţ cu nisip, cu greutăţi progresive în timp, pe spaţiul popliteu al 

ambelor membre <strong>in</strong>ferioare, iar bolnavul îşi va ridica membrele <strong>in</strong>ferioare la orizontală, având sprij<strong>in</strong> pe 

umeri şi vârful picioarelor. La urmă gleznele acestuia sunt legate cu un elastic de trama metalică a 

canapelei, iar pacientul va demara exerciţii de flexie a gambei, până la zenit. 

În postura şezândă la marg<strong>in</strong>ea canapelei, bolnavul îşi va putea ext<strong>in</strong>de gamba pe coapsă până 

aproape de l<strong>in</strong>ia orizontală, având membrele superioare sprij<strong>in</strong>ite uşor în spatele planului tranversal 

corporeal. Cu timpul se poate plasa o greutate m<strong>in</strong>oră (cam de 1-3 kg) pe faţa dorsală a piciorului, sil<strong>in</strong>d 

astfel musculatura membrelor <strong>in</strong>ferioare la depunerea unui efort mai mare. 

Se vor evita exerciţiile care impun culcarea bolnavului pe partea operată. La urmă, un 

exerciţiu pe bicicleta fixă va asigura mobilitatea rotativă a articulaţiei metalice, împiedecând calcificările 

heterotope în jurul acestuia. De fapt, acest deziderat este realizat pr<strong>in</strong> însumarea efectelor benefice a tuturor 

procedurilor recuperative, alături de obţ<strong>in</strong>erea unui tonus muscular adecvat. Tot k<strong>in</strong>etoterapeutul va 

depr<strong>in</strong>de bolnavul de faptul cum se va întoarce d<strong>in</strong> culcat dorsal în cel ventral, fără a at<strong>in</strong>ge zona operată de 

planul canapelei. Cu ocazia unei şed<strong>in</strong>ţe ulterioare, de peste 6 luni, bolnavul va căpăta depr<strong>in</strong>derea de a se 

aşeza la plajă pe cearşaf, fără a suprasolicita biomecanica şoldului operat. Tot aici am<strong>in</strong>tim faptul că 

încălţăm<strong>in</strong>tea pacientului va fi astfel aleasă încât acesta să o poată folosi lejer. Nu se recomandă utilizarea 

pantofilor cu şnur. Vor fi preferate cele care se închid pr<strong>in</strong> sistem scai. 

Hidrok<strong>in</strong>etoterapia însumează gimnastica permisă în apă caldă de 36-42 de grade. Exerciţiile 

se încep sub atenta îndrumare a k<strong>in</strong>etoterapeutului, şi constau în mişcări de pedalare lentă a membrelor 

<strong>in</strong>ferioare. Urmează mişcarea de flexie a coapselor pe trunchi, simulând aşezarea pe scaun imag<strong>in</strong>ar, cu

scufundarea corpului în apă şi având membrele superioare fixate pe o bară de sprij<strong>in</strong>. Tot cu mâ<strong>in</strong>ile pr<strong>in</strong>se 

de bară, bolnavul va face mişcări alternative de retropulsie a membrelor <strong>in</strong>ferioare (ca la balet). Având o 

mână sprij<strong>in</strong>ită pe bară, stând în poziţie laterală faţă de bară, pacientul va face exerciţii de lateralizare a 

membrului <strong>in</strong>ferior controlateral, urmate de propulsia anterioară şi posterioară a acestuia (balansare). 

Urmează exerciţiile de mers lateral în ambele direcţii, fără a se întoarce în sensul de mers. Mersul cu spatele 

îna<strong>in</strong>te va facilita tonifierea musculaturii fesiere. Se pot încerca şi mişcări de urcare şi coborâre a scării, 

aceasta având o parte d<strong>in</strong> trepte în apă, o parte pe uscat. Sustentaţia se suplimentează pr<strong>in</strong> sprij<strong>in</strong>ul cu mâna 

pe una d<strong>in</strong> barele laterale cu care e prevăzută scara. O mişcare de pedalare rapidă a picioarelor în apă, cu 

pacientul înt<strong>in</strong>s în apă având faţa în sus şi mâ<strong>in</strong>ile pe bară, va încheia şed<strong>in</strong>ţa de hidrok<strong>in</strong>etoterapie, ce va 

avea o durată de 20 de m<strong>in</strong>ute. (Ionel Ţerbea – k<strong>in</strong>etoterapeut – Spitalul cl<strong>in</strong>ic de recuperare Felix Băi). 

Paraf<strong>in</strong>a în aplicaţii locale pe articulaţia şoldului şi a coloanei lombare <strong>in</strong>ferioare este utilă 

pr<strong>in</strong> faptul că transmite căldura locală ţesuturilor subjacente. Încălzită la 42 de grade Celsius şi menţ<strong>in</strong>ută pe 

tegument 30 de m<strong>in</strong>ute, procedeul asigură o sudoraţie generală, benefică pentru detoxifierea generală a 

corpului. Bolnavul este culcat ventral pe canapeaua de tratament, cu lenjeria îndepărtată, astfel că pelicula 

de paraf<strong>in</strong>ă v<strong>in</strong>e în contact direct cu tegumentul. Vasodilataţia microcirculaţiei va ameliora metabolismul 

local, îndepărtând radicalii acizi şi crescând aportul de oxigen şi nutrienţi. Relaxarea generală a musculaturii 

striate poate provoca uneori un scurt somn, b<strong>in</strong>efăcător în timpul şed<strong>in</strong>ţei. 

Masajul general sau parţial alternativ are scopul tonifierii generale a grupelor musculare 

striate cu rol în sustentaţia corpului. Efectuat de un profesionist în domeniu, el se face alternativ cu bolnavul 

culcat dorsal, mai apoi ventral, timp de 10 m<strong>in</strong>ute şed<strong>in</strong>ţa. 

Ca regulă generală, este util ca între aceste 4 şed<strong>in</strong>ţe de fizioterapie, pacientul să stea culcat la 

pat timp de 20 de m<strong>in</strong>ute. La începutul sejurului, fiecare subiect acuză o stare exagerată de oboseală 

musculară, pe care o denumim „criza balneară”. Senzaţia de extenuare fizică dispare cam în ziua 5-6 a 

tratamentului. Efectul benefic al curei de balneofizioterapie se menţ<strong>in</strong>e cam o lună de zile după revenirea la 

domiciliu al bolnavului. Cura balneară se va repeta peste 6 luni şi este util a fi cont<strong>in</strong>uată ani de zile. 

Activitatea fizică se menţ<strong>in</strong>e pe mai departe la cotele restrictive anterioare. La sfârşitului 

primei perioade de recuperare, pacientul îşi poate îmbrăca s<strong>in</strong>gur ciorapii şi pantofii cu scai. Aplecarea 

anterioară va fi făcută cu multă circumspecţie. Este b<strong>in</strong>e ca ea să se realizeze cu coloana lombosacrată 

menţ<strong>in</strong>ută la 90 de grade faţă de coapsă, flectarea trunchiului realizându-se d<strong>in</strong> coloana vertebrală 

superioară. De asemenea, subiectul se poate apleca cu grijă, având scopul de a ridica un obiect mic de pe 

covor: creion, chei. Pacientul îşi poate relua activitatea sexuală, dar cu prudenţă maximă. La fel, este permis 

să-şi folosească autoturismului personal, după nişte reguli stricte: aşezarea se fa face cu spatele în direcţia 

scaunului, după care cele două picioare sunt ridicate uşor în sus, simultan şi paralel, (în ţeavă de puşcă) 

bolnavul va face apoi o mişcare de rotaţie d<strong>in</strong> trunchi, ajungând simultan cu ambele tălpi pe podeaua 

autoturismului. În timpul conducerii va evita răsucirea trunchiului pe scaun, utilizând mai degrabă sistemul 

de ogl<strong>in</strong>zi, pentru a putea observa cele ce se petrec în spate. Musculatura membrelor <strong>in</strong>ferioare este 

suficient de tonifiată pentru a permite manevrarea pedalelor. După 2 ore de conducere, este b<strong>in</strong>e ca pacientul 

să facă o pauză de relaxare, coborând de la volan şi efectuând ceva plimbări scurte de 10 m<strong>in</strong>ute, după care 

îşi poate cont<strong>in</strong>ua drumul. Această regulă este valabilă şi la şederea pe scaun (acasă, la serviciu, şed<strong>in</strong>ţă, 

teatru) mai mult de 2 ore. 

În mersul pe jos, utilizarea bastonului este <strong>in</strong>dicată a fi menţ<strong>in</strong>ută cât mai mult timp. Acesta 

va fi purtat de mâna de partea sănătoasă. Cârjele cotiere prez<strong>in</strong>tă dezavantajul că comprimă antebraţul pe 

traiectul nervului radial şi sunt <strong>in</strong>comode pentru sprij<strong>in</strong>. Se preferă bastonul medic<strong>in</strong>al, existent în 

magaz<strong>in</strong>ele de profil. În cazul protezaţilor bilateral de şold, bastonul de mers va fi purtat alternativ în mâ<strong>in</strong>i, 

câte 30 de zile. Totul se realizează în ideea uzurii simetrice a montajelor metalice. 

Ca o conduită generală, bolnavul va evita sedentarismul. Va parcurge pe jos o distanţă 

suficientă, fără a obosi musculatura membrelor <strong>in</strong>ferioare, utilizând bastonul de mers. Pr<strong>in</strong> realizarea acestei 

scheme de deplasare, 30-40% d<strong>in</strong> greutatea corpului este preluată de baston, cruţând astfel viteza de 

degradare a protezei. Nu va ridica şi purta în mâ<strong>in</strong>i o greutate mai mare de 3-4 kilograme. „Nu e b<strong>in</strong>e să-l 

supărăm pe Dumnezeu!” – este loz<strong>in</strong>ca profesorului dr. Dan Lucaciu de la Cl<strong>in</strong>ica de ortopedie d<strong>in</strong> Cluj. Tot 

domnia sa a exprimat plastic, modul de alimentaţie al bolnavului, care „va mânca cu l<strong>in</strong>gura găurită, să mai 

rămână şi în farfurie!”. Pr<strong>in</strong> aceste vorbe, se înţelege avatarul nedorit al supraponderalităţii, proteza fi<strong>in</strong>d 

silită a suporta o suprasarc<strong>in</strong>ă mai mare, uzându-se rapid.

Bolnavul va evita pe cât posibil urcatul şi coborâtul pe scări, preferând în schimb ascensorul, 

unde acesta există şi funcţionează. Chiar urcarea unui etaj comportă un efort deosebit d<strong>in</strong> partea articulaţiei 

protezate. Imag<strong>in</strong>aţi-vă că fi<strong>in</strong>d în serviciu, sunteţi solicitaţi de 10 ori pe zi să vă deplasaţi la etajul superior. 

Un calcul simplu vă va releva adevărul frazei precedente. 

Este b<strong>in</strong>e a se evita deplasările în cursul iernii înafara locu<strong>in</strong>ţei, atunci când carosabilul şi 

trotuarele sunt acoperite de gheaţă sau zăpadă. A cădea accidental cu o proteză de şold sau cu ambele 

şolduri protezate, vă poate „parca” pe o durată semnificativă de timp într-un pat de ortopedie. În asemenea 

circumstanţe, bastonul de mers este mai mult decât util. Ca alternativă, se preferă deplasarea cu taximetrul, 

dacă acest lucru este posibil. La fel se va evita expunerea îndelungată la atmosfera rece şi umedă. 

Aglomeraţiile umane vor fi ocolite (teatru, c<strong>in</strong>ematografe, biserici) în sezonul rece. Este cunoscut faptul că 

în sezonul friguros, o stare febrilă generată de o banală gripă va duce la scăderea imunităţii generale a 

organismului, cu posibilitatea unor <strong>in</strong>fecţii cu saprofiţi, iar de aici, metastazarea pe cale sangu<strong>in</strong>ă a focarului 

protezat e o chestiune de timp şi de hazard. De aceea, la orice stare febrilă de peste 38 de grade, se vor 

adm<strong>in</strong>istra antibiotice. Decât să suporte o viroză manifestă, este preferabilă imunizarea bolnavilor 

susceptibili pr<strong>in</strong> vacc<strong>in</strong>ările sezoniere stabilite de M<strong>in</strong>isterul Sănătăţii. 

Ca sporturi permise se enumeră înotul, pe burtă sau spate, exerciţii fizice pe bicicleta 

ergometrică, parţial schiatul, plimbările în aer liber. Se va evita tenisul de masă sau de câmp, săritul, 

alergatul, mersul cu bicicleta pr<strong>in</strong> oraş. Referitor la ultima restricţie, vă imag<strong>in</strong>aţi cam ce forţă de izbire veţi 

suporta în articulaţia şoldului protezat, dacă veţi cădea accidental cu bicicleta? Nici nu e b<strong>in</strong>e a ne gândi la 

un asemenea aspect. La fel, va fi evitat dansul, în orice stil. Există riscul ca ceilalţi parteneri de pe r<strong>in</strong>g să nu 

ştie de faptul că pr<strong>in</strong>tre ei se află şi un protezat pe şold, care nu are voie să cadă accidental (6). 

Exerciţiile fizice învăţate în cl<strong>in</strong>ica de recuperare vor fi cont<strong>in</strong>uate şi acasă, pentru a nu 

permite musculaturii „să lenevească”. Bolnavul poate sta culcat pe spate sau pe burtă, zilnic timp de 20 

m<strong>in</strong>ute. Emisiunile de la televizor ar fi b<strong>in</strong>e să fie vizionate în poziţia culcat pe spate, pentru a nu obosi 

musculatura articulaţiei protezate. 

Referitor la utilizarea calciului ca adjuvant alimentar, este b<strong>in</strong>e a stabili acest lucru 

<strong>in</strong>dividual cu operatorul. Dacă oasele au un oarecare grad de osteoporoză, utilizarea suplimentară calciului 

va fi benefică. În cazul unor oase b<strong>in</strong>e m<strong>in</strong>eralizate, calciul în exces se va depune în sistemul ur<strong>in</strong>ar, 

generând litiaze. Tot medicul curant va fi acela care va decide. Pe de altă parte, organismul este destul de 

<strong>in</strong>teligent pentru a extrage acest m<strong>in</strong>eral d<strong>in</strong> alimentele de bază: carnea, ouăle şi laptele, cu derivatele sale: 

brânză, caşcaval, unt. O alimentaţie echilibrată în pr<strong>in</strong>cipii va asigura un aport suficient de calciu în 

organism. 

Pentru cruţarea celorlalte articulaţii de procesul de artroză, se poate lua în cure <strong>in</strong>termitente 

produsul numit SynoTabs, care conţ<strong>in</strong>e componente utile conservării structurilor articulare neat<strong>in</strong>se: 

condroit<strong>in</strong> sulfat, glucozam<strong>in</strong>. Produsul va încet<strong>in</strong>i degradarea articulaţiilor genunchilor şi ale coloanei 

vertebrale. Se găseşte liber în farmacii. 

Trebuie avut în vedere un aspect esenţial. Proteza metalică <strong>in</strong>serată va activa detectoarele de 

metal existente pe aeroporturi. Ca atare, purtătorul ei trebuie să fie <strong>in</strong><strong>format</strong> că în asemenea ocazii va avea 

asupra lui o copie a biletului de ieşire d<strong>in</strong> spital, dacă nu chiar o radiografie care va ilustra cele afirmate. 

În măsura posibilităţilor, bolnavul protezat la şold, uni- sau bilateral, va avea asupra lui 

permanent un telefon mobil, cu adrese de contact utile şi necesare în varianta solicitării imediate a unui 

ajutor (familie, echipaje de salvare, medicul operator şi cel de familie) imediat sau un sfat competent. 

Urmând cu sf<strong>in</strong>ţenie cele descrise, bolnavul cu şoldul operat – unilateral sau bilateral – se va 

recupera fizic şi energetic într-un mod lent, dar de durată îndelungată, până aproape de acel b<strong>in</strong>e bio-psihosocial 

optim. Algoritmul exerciţiilor fizice, ale mişcărilor însuşite de recuperare ale membrelor <strong>in</strong>ferioare ca 

şi respectarea cu stricteţe a <strong>in</strong>dicaţiilor medicului operator şi ale k<strong>in</strong>etoterapeutului, va permite ca bolnavul 

să aibă o viaţă normală. Durerile anterioare protezării ca şi cele de după această <strong>in</strong>tervenţie vor dispărea 

<strong>in</strong>tegral, către sfârşitul primului an de etapă recuperatorie. Somnul de noapte va fi posibil fără uzul unor 

somnifere sau/şi anti<strong>in</strong>flamatoare orale, la trezire pacientul simţ<strong>in</strong>du-se odihnit. La fel va fi abandonată 

spontan medicaţia antialgică. Comportamentul qvas<strong>in</strong>ormal al sferei pelv<strong>in</strong>e va genera o încredere a 

subiectului în posibilitatea unei existenţe ameliorate, cu o calitate normală a vieţii. Acest ultim beneficiu va 

permite ca re<strong>in</strong>tegrarea în muncă a bolnavului să se facă aproape „<strong>in</strong> toto”, fără ca acesta să fie privit ca o 

povară pentru familie, colegii de muncă sau societate în ansamblu. Intervenţia de revizie a protezei, poate fi

amânată în acest mod, cât mai mult în timp. O proteză b<strong>in</strong>e conservată, în varianta necimentată, va permite 

funcţionarea ei pe o durată de 20-25 de ani (8). 

Consideraţii personale 

Ca o menţiune de sfârşit, veţi pune întrebarea: de unde ştie un medic specialist anestezist-<strong>in</strong>tensivist 

atâtea amănunte <strong>in</strong>teresante despre şoldul operat? Răspunsul este simplu: am parcurs şi eu cele descrise, 

fi<strong>in</strong>d purtătorul a două proteze totale necimentate de şold, efectuate cu 6 ani în urmă. Am urmat îndeaproape 

cele precizate de operator şi de medicii specialişti de recuperare. Rezultatele sunt în depl<strong>in</strong>ă concordanţă cu 

scopul urmărit şi ele au fost descrise în prezenta lucrare. Pe parcursul curelor de recuperare am întâlnit 

pacienţi cu operaţii similare. Ei mi-au relatat diferite scheme de conduită, primite sau nu de la medicii 

ortopezi curanţi. Nu am pretenţia că modelul de recuperare descris este universal valabil şi suveran. Cei care 

au urmat alte scheme, s-au prezentat în baz<strong>in</strong>ul cu apă termală protezaţi pe şold la o lună postoperator. Au 

acuzat dureri, parestezii, eritem şi prurit la locul cicatricii. Alţii mi-au relatat alte năstruşnicii, efectuate 

evident fără consimţământul medicului curant: au cărat în mâ<strong>in</strong>i câte o găleată de apă pentru a uda nişte 

răsaduri în grăd<strong>in</strong>ă sau au urcat scara de la podul casei (!). Aveau, d<strong>in</strong> nefericire mers de raţă, în al doilea an 

post<strong>in</strong>tervenţie. O femeie, cu pretenţii <strong>in</strong>telectualiste, mi s-a lăudat că a abandonat bastonul de mers la c<strong>in</strong>ci 

luni de la operaţie, iar în prezent cară apă arteziană cu bidonul de 5 litri, urcând scările la etajul 4 al blocului 

unde stă. Am întâlnit-o în spital, cu ceva timp în urmă. Şchiopăta <strong>in</strong>tens pe partea protezată, având dureri 

semnificative, purtând în mâna controlaterală un baston de mers. Totul s-a petrecut la patru ani de la 

operaţie. Evident, că asemenea comportamente „l-au supărat pe Dumnezeu”! Am ajuns la concluzia că 

schema de recuperare – lentă dar susţ<strong>in</strong>ută – descrisă mai sus, dă rezultate mai bune în timp, cu consec<strong>in</strong>ţele 

sale benefice. Altfel spus, dacă aş începe totul de la început, nu aş pregeta să mă adresez tot cl<strong>in</strong>icii de 

ortopedie unde m-am operat. 

ÎNTOARCEREA LUI LUCIAN BLAGA 

,,LA OBÂRŞIE, LA IZVOR” 

- 50 DE ANI DE LA TRECEREA ÎN NEFIINŢĂ - 

Conf. univ. dr. Valeriu Oros 

Cultivarea şi c<strong>in</strong>stirea memoriei oamenilor de şti<strong>in</strong>ţă şi cultură, ca valori naţionale, ilustrează 

gradul de cultură şi civilizaţie al unui popor. Ca atare, împl<strong>in</strong>irea unei jumătăţi de secol de la trecerea în 

nefi<strong>in</strong>ţă a marelui om de cultură, Lucian Blaga, e un prilej de privire în timp şi de evocare a unor crâmpeie 

d<strong>in</strong> întoarcerea lui ,,la obârşie, la izvor”. 

La f<strong>in</strong>ele anului şcolar 1960-1961 mă găseam în al patrulea an de profesorat la Colegiul Naţional 

,,Lucian Blaga” d<strong>in</strong> Sebeş (pe atunci: Şcoala Medie Mixtă de 11 Clase). Vestea morţii poetului, 

dramaturgului, memorialistului, traducătorului, eseistului şi filosofului Lucian Blaga a căzut ca un tunet 

puternic peste sala profesorală în ziua de 6 mai, 1961. Pe moment, vestea aproape ne-a paralizat; s-a lăsat o 

l<strong>in</strong>işte de mormânt. Ne uitam unii la alţii întrebători, dar nu ne găseam cuv<strong>in</strong>tele. Puzderie de gânduri 

treceau pr<strong>in</strong> m<strong>in</strong>tea fiecăruia, fără ca acestea să îmbrace forma verbală : când, unde, cum, d<strong>in</strong> ce cauză, unde 

va fi înmormntat ? Mai târziu, spre amiazi, a venit şi răspunul: ,,O boală implacabilă l-a smuls d<strong>in</strong> rând 

îna<strong>in</strong>te de rând”. ,,Va fi înmormântat în Lancrăm”. 

Blaga a trecut în lumea umbrelor la Cluj, în dim<strong>in</strong>eaţa zilei de 6 mai 1961 şi, conform dor<strong>in</strong>ţei sale 

împărtăşite, în timpul vieţii, familiei şi preotului local, Ioan Laşiţă, nepot al defunctului, a fost înmormântat

în cimitirul bisericii d<strong>in</strong> Lancrăm, în ziua de 9 mai, zi în care ar fi împl<strong>in</strong>it 66 de ani. In după amiaza acelei 

zile, de 9 mai, un camion, însoţit de scriitorul Teohar Mihadaş şi câţiva studenţi, pr<strong>in</strong>tre care şi viitorul poet, 

Ion Alexandru, aducea de la Cluj sicriul cu trupul neînsufleţit al poetului-filosof Lucian Blaga. D<strong>in</strong> 

momentul în care camionul părăsea podul de peste Mureş, <strong>in</strong>trând în hotarul satului Lancrăm, clopotele d<strong>in</strong> 

turla bisericii nu mai încetau dangătul lor prelung şi trist, ducându-i pe unii cu gândul la poezia ,,Gorunul” 

sau ,,Glas de seară”, la ,,Cântecul obârşiei” sau la volumul ,,In marea trecere”, iar pe alţii, la ar<strong>in</strong>ii d<strong>in</strong>tre 

buza râului Sebeş şi gardul casei păr<strong>in</strong>teşti, loc de joacă în copilăria poetului. Ar<strong>in</strong>ii înşiraţi de-a lungul apei 

fredonau, în adierea uşoară a vântului primăvăratic, un bocet metafizic ce părea despr<strong>in</strong>s d<strong>in</strong> poezia 

,,Greeruşa” : ,,Greu e totul, timpul, pasul. / Grea-i purcederea, popasul. / Grele-s pulberea şi duhul, / greu pe 

umeri chiar văzduhul. /Greul cel mai greu, mai mare / fi-va capătul de cale. / Să mă-mpace cu sfârşitul 

/cântă-n vatră greeruşa: / Mai uşoară ca viaţa/ e cenuşa, e cenuşa”. 

La Sebeş şi Lancrăm era o zi l<strong>in</strong>iştită, cu nori scămoşi pr<strong>in</strong>tre care se strecurau cu discreţie razele de 

soare, ca apoi, cerul să se închidă treptat, parcă în semn de doliu, urmând a se redeschide parţial spre apus, 

eliberând câteva raze însângerate pentru a-l plânge ,,cu lacrimi de sânge” pe marele dispărut. 

D<strong>in</strong> păcate, foarte puţ<strong>in</strong>i clujeni l-au însotit pe Blaga în drumul lui spre Lancrămul său natal. Pr<strong>in</strong>tre 

aceştia, i-am remarcat pe cei de la revistele Tribuna şi Steaua : Grigore Beuran, Radu Enescu şi pe 

colegul meu de an la facultate, poetul Miron Scorobete. Dist<strong>in</strong>sul meu profesor de logică în anul I la 

Facultatea de Filologie d<strong>in</strong> Cluj, acad. D.D. Roşca, coleg cu Blaga la Liceul ,,Andrei Şaguna” d<strong>in</strong> Braşov 

şi la Universitatea d<strong>in</strong> Viena (evocat cu căldură şi s<strong>in</strong>ceră prietenie de Blaga în ,,Hronicul şi cântecul 

vârstelor”) a rostit, puternic marcat de momentul psihologic, un cuvânt de despărţie la Casa Universitarilor 

d<strong>in</strong> Cluj. El a vorbit în calitate de coleg, nu de reprezentant al Universităţii.* ) 

Când a sosit camionul cu sicriul lui Blaga în faţa bisericii d<strong>in</strong> Lancrăm, culmea, îl observ pe Catarig, 

<strong>in</strong>tendentul Universităţii, sus pe platforma camionului, în piciore cu mâna stângă rezemat de sicriul poetului. 

Doamne, mi-am zis în s<strong>in</strong>ea mea, d<strong>in</strong> toată floarea universitarilor clujeni nu s-a găsit nici o persoană 

reprezentativă care să-l comducă pe fostul mare profesor Blaga până la locul de veci? 

Scriitorul Teohar Mihadaş, ( aromân născut în Grecia ), unul d<strong>in</strong> cei mai apropiaţi prieteni ai 

familiei Blaga, d<strong>in</strong> ultimul timp, a fost s<strong>in</strong>gurul om care a stat alături de Blaga d<strong>in</strong> momentul ridicării 

sicriului de la morga spitalului d<strong>in</strong> Cluj şi până la aşezarea lui în mormântul d<strong>in</strong> curtea bisericii. Când 

Mihadaş se pregătea să coboare sicriul de pe platforma camionului, Catarig, ia-l de unde nu-i. Apelează la 

trei <strong>in</strong>divizi localnici şi impreună poartă pe umeri sicriul până în <strong>in</strong>c<strong>in</strong>ta bisericii. Fi<strong>in</strong>d aproape, voiam să 

mă implic. D<strong>in</strong> mulţime c<strong>in</strong>eva mă trage de mânecă discret : ,,Stai cum<strong>in</strong>te, nu te implica”, apoi dispare în 

mulţime. Urmăream cu privirea deplasarea sicriului şi n-am dat împortanţă, pentru moment, gestului, poate 

că omul ştia el ceva..**) Nu era greu de presupus că toată procesiunea înmormântării poetului Blaga ,,a fost 

supravegheată de securitate” (vezi şi: mărturisirea lui Gh. Maniu, dîn cartea lui I.Oprişan). Aşa se explică 

absenţa de la înmormântare a unor reprezentanţi ai Academiei, Filiala d<strong>in</strong> Cluj, ai Universităţii ,,Victor 

Babeş”, ai Uniunii Scriitorilor, ai Comitetul de Cultură, ai Primăriei Clujului, ai Bibliotecii Centrale 

Universitare etc. Nu mai vorbim de absenţa unor reprezentanţi ai M.E.Î., ai M<strong>in</strong>isterul Culturii. Nici g<strong>in</strong>erele 

lui Blaga,Tudor Bugnariu, prof. univ. de marxism, fost m<strong>in</strong>istru adjunct în M.E.I (cumnat cu prof. 

Constant<strong>in</strong> Daicoviciu) n-a participat la înmormântare. Presa centrală şi locală, nici un cuvânt. 

La Lancrăm, ca şi la Sebeş, vestea mortii lui Blaga a fost primitä cu regret şi consternare. Nimeni 

nu se aştepta la dispariţia lui atât de rapidă. De fapt, erau foarte puţ<strong>in</strong>i localnici care cunoşteau starea 

sănătăţii sale, o boală gravă, <strong>in</strong>curabilă. Blaga nu mai locuia în Lacrăm de multă vreme. După moartea 

tatălui, mama v<strong>in</strong>de casa d<strong>in</strong> Lncăm şi în 1909 familia se mută la Sebeş.. 

Contrar aşteptărilor, participarea <strong>in</strong>telectualilor d<strong>in</strong> Sebeş la înmormântarea poetului, a fost extrem 

de redusä. Cei mai în vârstă, calculaţi şi prudenţi, erau reţ<strong>in</strong>uţi în a-şi manifesta în public durerea şi 

regretul pentru unul d<strong>in</strong>tre cei mai mari poeţi ai României. ( S-au dat ,, <strong>in</strong>dicatii preţioase ” d<strong>in</strong> partea

oficialităţilor locale pentru a trece sub tăcere totală disparitia lui Blaga ). Nu m-a surpr<strong>in</strong>s absenţa unor 

<strong>in</strong>telectuali d<strong>in</strong> Sebeş care erau foarte apropiaţi de personalitatea lui Blaga. În alte condiţii istorice aş fi 

întâlnit-o acolo pe scriitoarea, prof. Caba Olga d<strong>in</strong> gruparea gândiristă de la Cluj, unde a colaborat, în 

t<strong>in</strong>ereţe, la revista ,,Gândirea”, al cărei cofondator şi colaborator a fost L. Blagaa, pe dist<strong>in</strong>sul profesor 

Silviu Cărp<strong>in</strong>işianu, o personalitate elitistă, coleg de liceu cu Lucian Blaga la Liceul ,, Andrei Şaguna” d<strong>in</strong> 

Braşov şi cu Andrei Oţetea, pe fostul student al lui Blga, scriitorul Vasile Zdrenghea a cărui operă dramatică 

şi poetică a fost citită şi apreciată pozitiv de Lucian Blaga, pe dist<strong>in</strong>sul director al muzeului d<strong>in</strong> Sebeş, Ioan 

Raica.Toţi aceştia erau pensionari, la 1961, dar se fereau să fie văzuţi în public manifestându-şi, chiar pr<strong>in</strong> 

simpla lor prezenţă, adevăratele sentimente faţă de regretaul poet. Caba Olga a fost exclusă d<strong>in</strong> învăţământ 

la 46 de ani iar Silviu Cărp<strong>in</strong>işianu a avut parte şi de detenţie, (ambii d<strong>in</strong> mtive politice). Cei mai t<strong>in</strong>eri sau 

foarte t<strong>in</strong>eri, abia auziseră despre Blaga; el nu figura în programele şi manualele şcolare, fusese scos d<strong>in</strong> 

Academie, înlăturat şi de la catedra universitară în 1948 iar pag<strong>in</strong>ile revistelor de cultură evitau să-i accepte 

colaborarea. Pentru t<strong>in</strong>eri moartea poetului putea să pară un fapt obişnuit. Cu toată tăcerea pe care 

oficialităţile vremii şi Uniunea Scriitorilor au adoptat-o la nivel naţional, cu privire la moartea poetului, 

întregul Lancrăm a ţ<strong>in</strong>ut sa fie prezent la procesiunea înmormântării, pregăt<strong>in</strong>du-i şi un impresionant ,,Vers 

de înmormântare” sris de ţăranul Ioan David, (la îndemnul preotului local Ioan Laşiţă ) şi cântat de corul 

local la procesiunea funestă. 

Îndrăzneţ, dar şi naiv, ca toţi t<strong>in</strong>erii la <strong>in</strong>cipitul profesiei, am considerat că e o datorie de ord<strong>in</strong> civic 

şi moral, ca profesor de română, să pregătesc o coroană de flori pentru Lucian Blaga d<strong>in</strong> partea elevilor 

liceului unde Blaga a fost elev la începutul şcolarităţii sale. Zis şi făcut. Coroana era gata şi achitată, urma 

s-o ridicăm şi apoi să mă deplasez la Lancrăm cu un grup de vreo 50 de elevi voluntari, d<strong>in</strong> clasele 

superioare ale liceului. Era totul pregătit, dar sunt chemat la ord<strong>in</strong>e : 

- ,,Ai bolunzit? Ce te-a apucat? Rişti să fii dat afară d<strong>in</strong> învăţământ, Blaga n-a fost reabilitat. 

Compromiţi liceul, nu-ţi dai seama ce faci”? E a doua gafă după cea d<strong>in</strong> ..57 când ai propus ca liceului să i 

se atribuie numele de ,,Lucian Blaga” *** ) . 

- Eu nu cosider că a c<strong>in</strong>sti memoria unei personalităţi ca cea a lui Blaga poate fi numită ,,gafă”. 

Personalităţi ca cea a lui Blga se nasc mai rar în istoria unui popor. Acum Blaga nu mai este, dar în curând 

liceul se va numi Colegiul Naţional ,,Lucian Blaga”. 

- Gata cu balivernele, cred că ştii ce ai de făcut ! 

Am încurcat-o, mi-am zis în s<strong>in</strong>ea mea, deşi m-a prevenit profesorul Vasile Zdrenghea care era în 

foarte bună relaţie cu L. Blaga, dar, în cele d<strong>in</strong> urmă, m-a şi <strong>in</strong>curajat : ,,Ţie n-au ce să-ţi facă, eşti 

candidat de partid, orfan de război, mama membră în C.A. P., văduvă de război şi mamă ero<strong>in</strong>ă” cu 5 

copii . Dacă ai avea ,,bube în cap” ai încurca-o de-a b<strong>in</strong>elea. Fii totuşi mai rezervat că c<strong>in</strong>e ştie”... 

Era 9 mai ,,Ziua Victoriei”. Am fost ,, sfătuit” să duc coroana la Monumentul eroilor. Elevii, 

sesizând situaţia, o iau b<strong>in</strong>işor şi cât mai discret pe marg<strong>in</strong>ea rîului Sebeş, pr<strong>in</strong>tre ar<strong>in</strong>i, până la cimitirul 

bisericii d<strong>in</strong> Lancrăm. Eu o iau pe şosea, însoţit de profesorul de educaţie fizică, Iancu Iancu şi de 

contabilele Maria Coşereanu şi Elena Totoianu, ajung, mergând pe şosea la timp în Lancrăm (<strong>in</strong>dependent 

de elevi pentru a nu complica situaţia). La poarta cimitirului aşteptam sosirea camionului ce-l aducea pe L. 

Blaga în satul său natal ,,ce poartă în nume sunetele lacrimei”, un sat ,,b<strong>in</strong>ecuvântat, sat de lacrimi fără 

leac”.( Blaga, 9 mai 1895 ). În zilele următoare înhumării, s-au putut vedea grupuri de două-trei persoane 

venite discret de la Sebeş sau d<strong>in</strong> altă parte pentru a pune pe proaspătul mormânt o floare, a apr<strong>in</strong>de o 

lumânare si a păstra un moment de reculegere pentru cel ce s-a întors def<strong>in</strong>itiv ,,1a obârşie, la izvor”. 

Începând d<strong>in</strong> 1962 se ridică încet ceaţa în care a fost învăluită personalitatea lui Blaga în ultimii ani ai vieţii 

iar opera sa se reaşază în rafturile bibliotecilor şi în circuitul valorilor naţionale cu deschidere spre 

universalitate. În sfârşit, visul tuturor, fireşte, şi al meu, dev<strong>in</strong>e realitate, dar nu ,,în curând “, cum credeam 

eu. A fost mai întâi nevoie de o revoluţie.

Sub <strong>in</strong>tensitatea momentului psihologic, grav şi apăsător, amplificat de polifonia clopotelor ce 

marcau trecerea poetului ,,în ciclul elementelor“ s-au ,,iscat”, atunci şi acolo, la Lancrăm,**** ) catrenele de 

mai jos ce s-au dorit a fi un modest ormagiu adus marelui om de cultură, plecat prea devreme d<strong>in</strong>tre noi. 

Şi, Doamne, câte ar mai fi avut de scris autorul ,,Poemelor lum<strong>in</strong>ii”, dacă munţii i-ar fi ,,dat un 

,,trup” puternic, pe măsura sufletului său năvalnic. 

Bat clopotele-n Lacrârnul copilariei sale, 

Ecoul lor s-aude-n spaţiul mitic, 

D<strong>in</strong> ,,Marea trecere” a mai căzut o stea. 

Ea lum<strong>in</strong>eazã ondulatul „Spatiu mioritic” 

Bat clopotele-n Lancrămul îndoliat 

Îndoliaţi ar<strong>in</strong>ii, în veşm<strong>in</strong>te sf<strong>in</strong>te, 

Îl reprimesc def<strong>in</strong>itiv în „satul fără leac” 

Pe cel ce a iubit şi ochi şi flori şi buze 

şi morm<strong>in</strong>te” 

Bat clopotele-n Lancrămul copilăriei sale. 

Ecoul lor ,,se-ntoarce-n chip de dor”. 

Poetul Blaga rămâne în eternitate, 

În Lancrăm Omul ,,se-ntoarce la izvor 

Un glas de clopot în satul d<strong>in</strong> Ardeal 

E un poem de gânditor în mers… 

„Poemele lum<strong>in</strong>ii” astăzi toate ard 

Şi toate se reflectă-n Univers. 

Bat clopotele-n Lancrămul înlăcrimat, 

Dar vitregia unei vremi absurde, 

Ecoul rnorţii sale 1-a vrut încarcerat, 

Si totuşi ţara de departe îl aude. 

----------------------- 

* ) . Profesorul D.D.Roşca nu s-a mai deplasat la Lancrăm, era prea marcat de moartea colegului de 

studenţie la Viena şi de catedră la Universitatea d<strong>in</strong> Cluj. 

** ) .Teohar Mihadaş relatează toată procesiunea înmormântării lui Blaga în cartea lui I. Oprişan, 

,,Lucian Blaga pr<strong>in</strong>tre contemporani. Dialoguri adnotate”. Editura M<strong>in</strong>erva, Bucureşti, 1987. 

*** ) . Afrapt, Nicolae, Un liceu în calea vremurilor - Colegiul Naţional ,, Lucian Blaga”, Sebeş, 

Editura ,, Altip” Sebeş, 2003, pag. 69. 

**** ) . Versurile de mai sus n-au fost citite la prohod, aşa cum s-a exprimat greşit c<strong>in</strong>eva. Se puteau 

citi, atunci şi acolo, asemenea versuri circumsatanţiale ? De fapt, ele s-au ,,plămădit în m<strong>in</strong>tea meea,după 

încheierea procesiunii funebre, fi<strong>in</strong>d afectat şi <strong>in</strong>dignat de faptul că un scriitor ca Blaga putea fi total ignorat 

în momentul trecerii. 

Notă : ,,Versurile de înmormântare”, de mai jos, sunt scrise de ţăranul Ioan David d<strong>in</strong> Lancrăm 

(om cu 7 clase primare). Ele au fost cântate pe o melodie funebră de Corul bisericii d<strong>in</strong> sat, dirijat de preotul 

paroh la procesiunea înmormâtării poetului Blaga. Versurile, de factură populară, mi-au parvenit, de la 

Voichiţa Muşat Laşiţă, nepoată a lui Blaga, domiciliată în Şura Mică - Sibiu..

I 

Ca un limpede izvor, 

Înspre mare călător 

Izvorât d<strong>in</strong> vârf de munte 

Ce-şi adună ape multe 

II 

Şi cu ele strânse-n vale, 

Pr<strong>in</strong>tre stânci îţi face cale, 

Străbătănd multe hotare, 

Se shimbă-ntr-o apă mare. 

III 

Cu apele laolaltă, 

Înspre marea spumegată 

Îşi îndreaptă cursul său, 

Călător<strong>in</strong>d tot mereu. 

IV 

După ce-a <strong>in</strong>trat în mare, 

Pr<strong>in</strong>tr-o amplă transformare 

Se schimbă în nor de apă, 

Câmpul d<strong>in</strong> nor îl adapă. 

V 

Făcând să crească noi grâne, 

Ce vor da viaţă-n lume 

Să răsară noi izvoare 

Pentru timpuri viitoare. 

VI 

Brazi înalţi şi munţii mari, 

Codrul cu-ai săi lăutari 

Toate le va creşte-n soare 

Ploaia b<strong>in</strong>evoitoare. 

VII 

Pot să spun c-asemenea 

Fost-a şi viaţa mea. 

Hotărâtă de-a mea soartă, 

Frământată, zbuciumată. 

VIII 

Mic copil crescut în sat, 

De necazuri frământat, 

Cresc cu fraţii mei iubiţi 

Lângă scumpii mei păr<strong>in</strong>ţi. 

IX 

Şcoala-încep a frecventa, 

Cu prieteni de seama mea., 

În sătucul meu iubit, 

Ce d<strong>in</strong> lacrimi e urzit. 

X 

Apoi dacă cresc mai mare, 

Se îndreaptă a mea cale 

Înspre-a lumii noi cărări 

Şi cu visuri spre noi zări. 

XI 

Şi încep ca să străbat 

XII 

Viaţa-ntreagă încep s-o cânt, 

Versurile-mi v<strong>in</strong> pe rând. 

Viaţa îmi surâde mie 

Mult cântec şi poezie. 

XIII 

Şi-mi cere d<strong>in</strong> an în an 

T<strong>in</strong>erescul meu elan, 

Noi cărări ca să străbat 

Şi ce-am strâns d<strong>in</strong> nou să-mpart: 

XIV 

La cei t<strong>in</strong>eri poezie, 

La vârstnici filozofie. 

Celor cu virtute tare 

Las întreaga mea lucrare. 

XV 

Iată-mă-s trecut pr<strong>in</strong> viaţă, 

Nori negri-mi apar în faţă, 

Trupul meu e obosit, 

Se-ndreaptă către sfârşit. 

XVI 

Căci o boală nemiloasă 

Pe furiş îşi face casă, 

Trupu-ncet mi-l istoveşte 

Şi sfârşitu-mi prevesteşte. 

XVII 

Plec cu sufletu-mpăcat 

Că tot darul mi l-am dat 

Pentru ţară şi popor, 

Pentru pacea tuturor. 

XVIII 

Dar mi-e foarte greu să plec, 

Cu vederea ca să trec, 

La a mea soţie dragă, 

-Soră bună- viaţa-ntreagă. 

X IX 

Tu mi-ai fost d<strong>in</strong> t<strong>in</strong>ereţe, 

În bucurii şi tristeţe, 

Cred<strong>in</strong>cioasă între toate. 

Pân’la ceasul meu de moarte. 

XX 

Ah, iubita mea soţie 

Dac-aşa mi-a fost scris mie! 

V<strong>in</strong>’ cu părere de rău 

Şi-ţi petrece soţul tău. 

XXI 

Scumpă fiică, g<strong>in</strong>er’ drag, 

Azi când trec al vieţii prag, 

Înspre voi mi-ndrept privire, 

Cu o caldă mulţumire. 

XXII 

Îngrijiţi pe-a voastră mamă, 

XXIII 

Şi acum iubiţii mei, 

Adunaţi-vă tustrei, 

Mâna dreaptă-mi sărutaţi, 

D<strong>in</strong> <strong>in</strong>imă mă iertaţi. 

XXIV 

Voi rude apropiate, 

De aici şi de departe, 

Sosiţi la înmormâtare, 

Daţi-mi ultima iertare. 

XXV 

Prieteni buni şi cunoscuţi 

Astăzi veniţi câţi mai mulţi, 

Despărţirea să mi-o daţi, 

D<strong>in</strong> <strong>in</strong>imă mă iertaţi. 

XXVI 

O, voi iubiţi consăteni, 

Scumpii mei de lăncrănjeni, 

Lângă m<strong>in</strong>e v-adunaţi, 

Şi cu toţii mă iertaţi. 

XXVII 

O, iubite satul meu, 

A venit şi rândul tău, 

Să-mi primeşti trupul trudit, 

La izvoare adormit. 

XXVIII 

Trupul să-mi înmormântezi, 

Sufletul să mi-l păstrezi, 

Ca să-l duci d<strong>in</strong> tată-n fiu, 

Veşnic să rămână viu. 

XXIX 

Că mi-ai fost atât de drag, 

D<strong>in</strong> al t<strong>in</strong>ereţii prag. 

Te-am cântat cu-atâta jale, 

Sat al meu de lăcrămioare. 

XXX 

Că eşti sat cu vechi renume, 

Ce ai dat d<strong>in</strong> vremi străbune 

Fii iubiţi pentru popor 

Şi lum<strong>in</strong>ă tuturor. 

XXXI 

Azi primeasc-al tău pământ, 

Răsadul de nou mormânt 

Iar pe el să-mi puneţi flori 

Iedere şi lăcrimiori.

Spre tărâmul celălalt, 

Cercetând ta<strong>in</strong>ele vieţii 

În puterea t<strong>in</strong>ereţii. 

La toate să băgaţi seamă, 

Căci doar voi i- aţi mai rămas, 

Mângăiere la necaz.

R.M.N. – ul 

REZONANŢA MAGNETICĂ 

Dr. Nicolae Rednic 

Baia Mare 

Nişte rezonanţi magneţi, 

Zgomotoşi şi săltătăreţi, 

Ca-ntr-o PIUĂ ţărănească, 

– Pr<strong>in</strong> al lor vibrant sonor – 

Încep să te „CIOCĂNEASCĂ” 

Ca să te „CITEASCĂ” vor! 

Ţiuit şi vâjâieli 

Pauze, - iar „tropăieli” 

D<strong>in</strong> celule-ncep să iasă, 

Toţii ATOMII, rând pe rând, 

Chiar şi-atomii cei d<strong>in</strong> gând! 

Îi înşiră, îi deşiră, 

Apoi îi face grămezi, 

Ca şi clăile-n livezi. 

Larma e atât de mare, 

Şi de n-ai căşti antifon 

„Cleri”-ţi pleacă la plimbare, 

Şi în câteva m<strong>in</strong>ute, 

Te schimbi d<strong>in</strong> om în neom 

Pr<strong>in</strong> bombardamentu’ atom. 

Iar cu-a tehnicei mari artă 

Corpului îi face-o hartă, 

- D<strong>in</strong> desenul cel atomic – 

Mai perfect decât se vede 

ÎN ATLASUL ANATOMIC! 

Treaba-aceasta, însă coastă, 

- Să hrăneşti acest „BALAUR” 

- Nu cu PERLE mici cu AUR 

Ci cu trei patru „SUTARE” 

Scoase prompt d<strong>in</strong> buzunare. 

Şi-apoi înţeleptul – OMUL – 

Specialistul cu – ATOMUL. 

Îţi spune – ori c-o să piei. 

Ori că totul e OK-ei!

Ing. Aurel PANTEA 

DE CE S-AU ÎNCHIS MINELE. 

E POSIBILĂ REVIGORAREA MINERITULUI 

DIN MARAMUREŞ? 

Ing. Aurel Pantea 

Baia Mare 

(Articol apărut în revista PRO UNIONE, nr. 1-2 (41-42), Anul XIII, Baia Mare, iunie 2010, pag. 99.) 

Unii participanţi la lansarea nr. 3-4 (39-40)/ 2009 a PRO UNIONE, mi-au sugerat că, în 

numărul viitor al revistei, să abordez cauzele închiderii m<strong>in</strong>elor, consec<strong>in</strong>ţele şi dacă m<strong>in</strong>eritul mai 

poate fi revigorat în nord-vestul României, cunoscut fi<strong>in</strong>d că, de-a lungul timpului, m<strong>in</strong>eritul, CN 

Rem<strong>in</strong>-S.A. au avut un rol de seamă în economia ţării şi îndeosebi în viaţa economico-socială a 

Maramureşului. 

După o activitate de peste 40 de ani în m<strong>in</strong>eritul românesc şi participant efectiv la elaborarea şi 

implementarea a diverse programe pentru m<strong>in</strong>ele d<strong>in</strong> Oaş, Maramureş, Rodna, Bucov<strong>in</strong>a şi a Strategiei 

<strong>in</strong>dustriei m<strong>in</strong>iere pe perioada 2004-2010, având la bază actele normative în vigoare, mă voi referi succ<strong>in</strong>t la 

cele 3 probleme, dar în prealabil voi arăta că am efectuat unele vizite de documentare în domeniu: 

În anul 1994, în cadrul unei delegaţii a Federaţiei Patronale M<strong>in</strong>iere d<strong>in</strong> România 

„PATROMIN”, am efectuat o vizită de documentare în Olanda, pe tema „Reconversia europeană a 

m<strong>in</strong>eritului”, documentare ce a avut loc la Consiliul Social Economic de la Haga, Federaţia Patronală a 

Industriilor, Centrul de <strong>in</strong>struire şi reconversie profesională a M<strong>in</strong>isterului Economiei, Comb<strong>in</strong>atul M<strong>in</strong>ier 

Limburg şi unităţile sale; 

Simpozionul d<strong>in</strong> august 1994 de la Miskolc – Ungaria şi Baia Mare –România, cu 

participarea a 250 specialişti d<strong>in</strong> România, Ungaria şi Slovacia, pe tema „M<strong>in</strong>eritul şi Metalurgia în secolul 

XX în baz<strong>in</strong>ul carpatic”; 

În anul 2003, în vederea elaborării Strategiei <strong>in</strong>d. m<strong>in</strong>iere, partea referitoare la m<strong>in</strong>ele de 

m<strong>in</strong>ereuri, împreună cu un coleg d<strong>in</strong> Rem<strong>in</strong>, vizita de documentare la m<strong>in</strong>ele şi uz<strong>in</strong>ele Baia de Arieş, 

Zlatna, Roşia Poeni-Abrud, judeţul Alba, Brad-Deva, compania M<strong>in</strong>vest S.A. Deva, jud. Hunedoara, 

Ruşchiţa, Moldova Nouă, jud. Caraş Sever<strong>in</strong>. 

1. Cauzele închiderii m<strong>in</strong>elor 

Strategia de dezvoltare a m<strong>in</strong>eritului promovată îna<strong>in</strong>te de anul 1989 avea la bază conceptul 

autosusţ<strong>in</strong>erii în asigurarea cu resurse m<strong>in</strong>erale a economiei, în scopul reducerii importurilor, ceea ce a 

impus deschiderea şi punerea în exploatare a tuturor zăcăm<strong>in</strong>telor cunoscute. 

În nord-vestul ţării, m<strong>in</strong>eritul s-a dezvoltat cont<strong>in</strong>uu, atât ca număr de unităţi de producţie, cât si ca 

producţie pe unitate, astfel că Centrala M<strong>in</strong>elor Baia Mare, azi C.N. Rem<strong>in</strong> S.A., a at<strong>in</strong>s, ca de altfel, 

întregul m<strong>in</strong>erit românesc, maximul de producţie în deceniul al optulea al secolului XX. 

Pr<strong>in</strong>cipalii factori care au <strong>in</strong>fluenţat închiderea m<strong>in</strong>elor: 

Pentru susţ<strong>in</strong>erea m<strong>in</strong>eritului, în perioada de după 1990, în condiţiile liberalizării preţurilor 

materiilor prime şi combustibililor, statul a fost nevoit să facă un mare efort bugetar, pr<strong>in</strong> subvenţii pe 

produse, transferuri sociale, alocaţii de capital care s-au dim<strong>in</strong>uat treptat d<strong>in</strong> anul 1997 până la elim<strong>in</strong>are în 

anul 2007; 

D<strong>in</strong> anul 1990 a început decl<strong>in</strong>ul m<strong>in</strong>eritului şi a avut loc un număr mare de frământări 

sociale. Pr<strong>in</strong> contractele colective de muncă, an de an, solicitându-se salarii tot mai mari şi alte avantaje, au 

crescut cheltuielile cu munca vie. În timp ce săptămâna de lucru s-a redus de la 6 la 5 zile, în anii 1990- 

1993, s-au făcut noi angajări de personal, fără a se reflecta pr<strong>in</strong> creşterea de productivitate a muncii; 

Producţia de m<strong>in</strong>ereu extras şi prelucrat, implicit de metale, în anul 1990, a scăzut cu 40%, 

ajungându-se ca, în anul 2004, întreaga producţie de m<strong>in</strong>ereu realizată la nivelul companiei să fie egală cu 

producţia pe care o realiza E.M. Baia Borşa în anii 1969-1970;

Renunţarea d<strong>in</strong> anii 1994-1995 la valorificarea producţiei de pirită 40% sulf, dest<strong>in</strong>ată 

producţiei de acid sulfuric, îngrăşăm<strong>in</strong>te chimice etc. de fostele comb<strong>in</strong>ate Baia Mare, Năvodari, Valea 

Călugărească, Turnu Măgurele, ca urmare a restructurării <strong>in</strong>dustriei chimice; 

Reducerea cererii de fier-mangan de către Comb<strong>in</strong>atele Siderurgice Galaţi şi Hunedoara. 

Toate acestea au condus la scăderea veniturilor. 

Întreaga cantitate de concentrate m<strong>in</strong>iere până în anul 1996 a fost preluată de agenţii 

economici <strong>in</strong>terni Baia Mare, Copşa Mică, Zlatna. Începând cu anul 1999, între 61-65% d<strong>in</strong> producţie era 

dest<strong>in</strong>ată exportului, urmare aprobărilor pr<strong>in</strong> OUG nr.190/ 2000, republicată în anul 2004, cu modificările 

ulterioare şi ale Ord<strong>in</strong>ului MIR nr.391/ 2003; 

Oprirea de către Banca Naţională, începând cu anul 2000, a achiziţiei de aur de pe piaţa 

<strong>in</strong>ternă. A sistat, d<strong>in</strong> anul 2001, cumpărarea aurului rezultat d<strong>in</strong> prelucrarea concentratelor m<strong>in</strong>iere, respectiv 

de la agenţii economici autohtoni; 

Conţ<strong>in</strong>utul scăzut în metale al unor m<strong>in</strong>ereuri, sub limita <strong>in</strong>ferioară, raportat la calitatea 

zăcăm<strong>in</strong>telor similare exploatate pe plan mondial, cu tehnologii performante şi productivităţi de 5-12 ori 

mai mari, au condus la închide-rea unor perimetre m<strong>in</strong>iere de la Baia Borşa, Băiuţ, Rodna încă d<strong>in</strong> anii 

1990-1991; 

Despr<strong>in</strong>derea d<strong>in</strong> structura Rem<strong>in</strong> a unităţilor nesub-venţionate, realizatoare de venituri: 

Institutul de cercetări si proiectări m<strong>in</strong>iere, Uz<strong>in</strong>a de utilaj m<strong>in</strong>ier şi reparaţii, Infom<strong>in</strong>, Baza de 

aprovizionare, Antrepriza de construcţii-montaj; 

Obligaţii neonorate la timp, majorări şi penalităţi de întârziere, faţă de bugetul de stat, 

bugetele locale, presta-torii de servicii şi faţă de furnizorul de energie electrică; 

Problema datoriei către furnizorul de energie electrica Electrica S.A. fi<strong>in</strong>d o problemă de 

strategie majoră, a iscat multe discuţii, întreruperi în alimentarea cu energie. Pentru soluţionare, potrivit 

prevederilor Strategiei <strong>in</strong>dus-triei m<strong>in</strong>iere, era necesară o decizie politică; 

La un moment dat, la nivel central, s-au lansat idei că este mai ieft<strong>in</strong> să cumpărăm cupru, 

plumb, z<strong>in</strong>c, aur, arg<strong>in</strong>t decât să le producem, sau că resursele m<strong>in</strong>erale existente să le lăsăm şi pentru 

generaţiile viitoare, o parte d<strong>in</strong> forţa de muncă disponibilă să se ocupe de culegerea de ciuperci şi fructe de 

pădure; 

În activitatea de management au existat şi unele carenţe. Nu întâmplător, d<strong>in</strong> anul 1990 şi 

până în 2010, în funcţia de director general s-au succedat 11 persoane: 

O <strong>in</strong>fluenţă negativă asupra activităţii m<strong>in</strong>iere şi imag<strong>in</strong>ii m<strong>in</strong>eritului în general a avut-o 

accidentul d<strong>in</strong> 30 ian. 2000 de la iazul de decantare al societăţii mixte româno-australiene Aurul S.A. Baia 

Mare. Efectele accidentului au produs un impact major asupra legislaţiei comunitare şi <strong>in</strong>ternaţionale în 

domeniul reglementărilor activităţilor m<strong>in</strong>iere. S-a revăzut şi aprobat Directiva Europeană priv<strong>in</strong>d Controlul 

Instalaţiilor cu Risc Major de Accidente Implicând Substanţe Periculoase (Directiva Seveso), transpusă în 

legislaţia românească pr<strong>in</strong> HG nr.95/ 2003 şi HG nr.804/ 2007. Pe plan naţional au fost revizuite normele 

tehnice de supraveghere a comportării în timp a iazurilor de decantare şi s-a reglementat necesitatea obţ<strong>in</strong>erii 

autorizaţiei de funcţionare în siguranţă a acestora. Sectorul m<strong>in</strong>ier a fost nevoit sa facă o evaluare a 

stării tuturor iazurilor şi să implementeze măsuri de creştere a siguranţei în exploatare, dar şi de întreţ<strong>in</strong>ere a 

iazurilor <strong>in</strong>active, crescând şi cheltuielile aferente; 

Pr<strong>in</strong> art. 26, al<strong>in</strong>. (3) d<strong>in</strong> HG nr.349/ 21.04.2005 s-a stabilit calendarul de sistare/ încetare a 

activităţii sau conformare a depozitelor pentru deşeuri lichide (iazuri de decantare) d<strong>in</strong> <strong>in</strong>dustria extractivă, 

respectiv 31.12.2003 pentru iaz Tăuţii de Sus-Baia Sprie; 31.12.2004 iazurile Novăţ-Borşa (Vişeu), Bloaja- 

Băiuţ, şi 31.12.2006 Plopiş - Răchiţele Cavnic, şi Bozânta - Flotaţia Centrală. 

2. Consec<strong>in</strong>ţe 

În context, relansarea d<strong>in</strong> anul 2007 a activităţii m<strong>in</strong>elor Cavnic, Baia Sprie, Turţ, Răzoare şi implicit 

Flotaţia Centrală, pr<strong>in</strong> contract complex de cooperare prevăzut de Strategia de restructurare, privatizare şi 

atragere de <strong>in</strong>vestiţii la societăţile cu capital de stat d<strong>in</strong> sectorul m<strong>in</strong>ier – exploatări m<strong>in</strong>ereuri metalifere, 

aprobată pr<strong>in</strong> HG nr.590/ 2006, nu s-a mai materializat.

Pr<strong>in</strong> hotărâri ale guvernelor, care s-au succedat în perioada 1998-2007, în 10 etape, s-a aprobat 

închiderea def<strong>in</strong>itivă, conservarea şi monitorizarea factorilor de mediu a tuturor m<strong>in</strong>elor d<strong>in</strong> Maramureş, 

Satu Mare si Bistriţa Năsăud, aflate în patrimoniul Companiei Naţionale „Rem<strong>in</strong>” şi al societăţilor 

comerciale Cuarţ (fost I.P.E.G. Maramureş) şi M<strong>in</strong>eral Radioactiv Măgurele-Bucureşti. 

Pr<strong>in</strong> HG. nr. 1226/ 1 oct. 2008, Strategia de restructurare, privatizare şi atragere de <strong>in</strong>vestiţii, 

aprobată pr<strong>in</strong> HG nr. 560/ 2006, s-a modificat şi completat cu obligaţiile de protecţie a mediului. 

Activitatea de extracţie şi prelucrare a m<strong>in</strong>ereurilor a încetat d<strong>in</strong> anul 2007, întregul personal 

benefici<strong>in</strong>d de plăti compensatorii; d<strong>in</strong> anul 2008, activitatea Rem<strong>in</strong> se rezumă la efectuarea cu 200 

persoane, în prezent 104, a unor lucrări de conservare şi pază a patrimoniului. Lucrările propriu-zise de 

conservare şi închidere a m<strong>in</strong>elor, gestionarea fondurilor aferente se realizează pr<strong>in</strong> S.C. Conversm<strong>in</strong> 

Bucureşti. 

Rezervele geologice neexploatate au rămas în gestiunea Agenţiei Naţionale pentru Resurse M<strong>in</strong>erale, 

iar în adm<strong>in</strong>istrarea agenţilor economici haldele de m<strong>in</strong>ă şi iazurile de decantare a sterilelor de flotaţie. 

Construcţiile care rămân în urma procesului de închidere şi ecologizare – foarte multe fi<strong>in</strong>d deja 

dezafectate, pe altele fi<strong>in</strong>d pus sechestru –, precum şi terenurile aferente perimetrului ecologizat aparţ<strong>in</strong> 

A.N.R.M., potrivit legii. 

Urmare sistării activităţii m<strong>in</strong>elor, s-a dim<strong>in</strong>uat activitatea uz<strong>in</strong>elor metalurgice şi construcţii de 

maş<strong>in</strong>i. De fapt, toate societăţile comerciale <strong>in</strong>dustriale d<strong>in</strong> Maramureş şi-au dim<strong>in</strong>uat activitatea, iar 

Maratex si Fabrica de produse lactate au fost dezafectate <strong>in</strong>tegral. Potrivit datelor statistice date publicităţii 

la 31.12.2009, la Registrul Comerţului sunt înregistraţi 16.641 angajatori, d<strong>in</strong> care 7.541 sunt <strong>in</strong>activi. Erau 

înregistraţi în plată 114.576 pensionari şi 106.000 salariaţi. 

Compania Rem<strong>in</strong>, S.C. Cuarţ şi unele unităţi despr<strong>in</strong>se d<strong>in</strong> structură au <strong>in</strong>trat în procedura de 

<strong>in</strong>solvenţă. 

Închiderea m<strong>in</strong>elor a condus la dim<strong>in</strong>uarea veniturilor populaţiei d<strong>in</strong> zonele m<strong>in</strong>iere, a veniturilor d<strong>in</strong> 

taxe şi impozite la bugetele locale ale primăriilor şi la scăderea veniturilor la bugetul consolidat al statului 

d<strong>in</strong> contribuţii pentru asigurări sociale, sănătate, ajutor de somaj, taxe redevente m<strong>in</strong>iere şi pe orizontală ale 

unor agenţi economici, reflectate în viaţa economico-socială a Maramureşului. 

3. E posibilă revigorarea m<strong>in</strong>eritului în nord-vestul României? 

Răspunsul este DA! M<strong>in</strong>eritul este în Romania, ca şi în alte ţări, o activitate necesară pentru 

punerea în evidenţă şi valorificarea resurselor m<strong>in</strong>erale proprii, care pot fi exploa-tate rentabil, cu 

respectarea condiţiilor de mediu. 

Să nu uitam că m<strong>in</strong>eritul este un sector strategic şi în ultimul timp Uniunea Europeană 

accentuează faptul că dez-voltarea durabilă a Europei va dep<strong>in</strong>de masiv de extracţia resurselor 

m<strong>in</strong>erale în <strong>in</strong>teriorul Uniunii. 

Afirmaţia mea este întărită şi de către secretarul de stat pentru probleme energetice d<strong>in</strong> 

M<strong>in</strong>isterul Economiei, care, prezent la confer<strong>in</strong>ţa „M<strong>in</strong>erit modern în România”, potrivit ziarului 

Adevărul d<strong>in</strong> 23 aprilie 2010, oficialul a arătat că România ar putea fi extrem de atractivă pentru 

<strong>in</strong>vestitori, întrucât solul ţării noastre conţ<strong>in</strong>e zăcăm<strong>in</strong>te uriaşe. Suntem poate ţara cu cea mai multă 

sare. Doar cu ajutorul <strong>in</strong>vestitorilor vom putea vorbi de m<strong>in</strong>erit modern în România, însă abia pr<strong>in</strong> 

2015. 

Potrivit Constituţiei României, statul trebuie să asigure exploatarea resurselor naturale, în 

concordanţă cu <strong>in</strong>teresul naţional, refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţ<strong>in</strong>erea 

echilibrului ecologic, crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, aplicarea politicilor de 

dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene. 

Este cunoscut că în subsolul teritoriului d<strong>in</strong> nord-vestul ţării, îndeosebi al judeţului Maramureş, se 

găsesc zăcăm<strong>in</strong>te de m<strong>in</strong>ereuri de metale neferoase, preţioase, de fier-mangan, radioactive, sare, substanţe 

nemetalifere şi roci utile. 

La rezervele de m<strong>in</strong>ereuri rămase neexploatate de către unităţile cu capital de stat, se adaugă şi cele 

puse în evidenţă, începând d<strong>in</strong> 1997 de către societăţile comerciale cu capital privat, în perimetrele aprobate 

de A.N.R.M. pr<strong>in</strong> licenţele de concesiune pentru explorare în Maramureş şi Satu Mare, precum şi cele peste 

300 de halde de m<strong>in</strong>ă, cu peste 47 milioane mc de steril şi cele 16 iazuri de decantare a sterilelor de flotaţie

d<strong>in</strong> Maramureş în care sunt depozitate peste 100 de milioane tone de steril şi aproape 8 milioane tone în cele 

2 iazuri de la Rodna – Bistriţa Năsăud. Au rămas în stoc, neprocesate şi nevalorificate, peste 400.000 tone 

pirită auriferă arsenioasă de la m<strong>in</strong>a Şuior. 

Întrucât Strategia <strong>in</strong>dustriei m<strong>in</strong>iere are prevederi numai pentru perioada 2004-2010, se impune 

elaborarea unei noii Strategii de dezvoltare economico-sociale, ocazie pr<strong>in</strong> care să se analizeze toate 

resursele m<strong>in</strong>erale solide puse în evidenţă, d<strong>in</strong> fiecare zăcământ, perimetre etc. De această dată, pe lângă 

metalele de bază, vor trebui avute în vedere şi metalele rare însoţitoare: seleniu, telur, <strong>in</strong>diu, cadmiu, stibiu, 

pentru care există tehnologii de valorificare pr<strong>in</strong> uz<strong>in</strong>ele metalurgice Baia Mare şi Copşa Mică şi nu va fi 

lipsită de <strong>in</strong>teres şi valorificarea wolframului pentru care cu ani în urmă se realizase experimental o 

<strong>in</strong>stalaţie la Baia Sprie şi s-au produs 30 tone de concentrat. De mare importanţă pentru economia ţării şi a 

relaţiilor comerciale în cadrul U.E. pot fi zăcăm<strong>in</strong>tele nemetalifere şi de roci utile. 

Zăcăm<strong>in</strong>tele de sare d<strong>in</strong> perimetrele Şugatag, Onceşti-Vadu Izei, Coştiui-Rona, de asemenea, 

prez<strong>in</strong>tă <strong>in</strong>teres, ştiut fi<strong>in</strong>d că, în perioada d<strong>in</strong>tre 1848 şi Primul Război Mondial, sal<strong>in</strong>ele de la Şugatag, 

Rona-Coştiui erau considerate ocne de veche tradiţie. 

Pentru <strong>in</strong>dustriile petrolului, chimică, metalurgică, cera-mică, alimentară, textilă, nu sunt lipsite de 

importanţă zăcăm<strong>in</strong>tele de bentonite de la Valea Chioarului, Răzoare, Groape-Preluca Veche, Mujdeni- 

Oraşul Nou. Voi am<strong>in</strong>ti şi zăcăm<strong>in</strong>tele cu rezerve confirmate, existente în toate cele 3 judeţe, utilizate în 

diverse domenii, dar în special ca materiale de construcţii: zăcăm<strong>in</strong>tele de calcare Bistra-Valea Vişeului, 

Săcel, Borşa-Fântâna; dolomite la Măgureni-Maramureş; dacite Poiana Ilvei, Sângeorz Băi, Zagra-Bistriţa 

Năsăud; Homoroade-Satu Mare; marmura Cormaia, Guşeţel-Parva-Bistrita Năsăud; Borcut-Cufoaia, 

Buteasa-Maramureş; perlite (sticle vulcanice) Oraşu Nou-Vii, Medieş-Vii-Satu Mare; andezite Măgura 

Ilvei-Bistriţa Năsăud, Blidari, Valea Sf. Ioan Baia Mare, Limpedea-Firiza, Nistru, Cicârlău, Ilba, Săbişa, 

Se<strong>in</strong>i, Teceu-Săpânţa,Valea-Fătului-Baia Borşa, Agriş-Vadu Izei-Maramures; Huta Certeze, Corneţ- 

Vrăticel-Negreşti Oaş, Turţ-Satu Mare; nisipuri şi pietrişuri Sărăţel, Beclean pe Someş, Reteag, Tămaia- 

Mogoşeşti-Dăneşti, Ardusat, Ulmeni-Tohat-Mireşul Mare, Cicârlău, Apa, Iojib; nisipuri Curtuiuşu Mare, 

Berchezoaia, Vălenii Şomcutei, Valea Borcutului, Bârsăul de Sus. De ase-menea, sunt numeroase zăcăm<strong>in</strong>te 

de argile comune şi colorate şi alte substanţe identificate, dar pentru care nu s-au cont<strong>in</strong>uat omologările de 

rezerve. 

Cei abilitaţi vor trebui doar să valorifice documentaţiile tehnico-economice existente în arhivele 

unităţilor de profil, documentaţii extrem de necesare pentru deschiderea, redes-chiderea, după caz, a 

m<strong>in</strong>elor, aplicarea tehnologiilor de lucru şi siguranţă în muncă, evitarea accidentelor tehnice şi să nu ignore 

exper<strong>in</strong>ţa îna<strong>in</strong>taşilor. 

Consider că trebuie evaluate resursele m<strong>in</strong>erale care pot fi exploatate în condiţii de rentabilitate şi 

fără prejudicierea medi-ului. Ecologizarea şi refacerea zonelor m<strong>in</strong>iere este o obligaţie ce rezultă d<strong>in</strong> 

legislaţia naţională şi europeană de mediu. 

Este îmbucurător faptul că tehnologiile m<strong>in</strong>iere care au fost aplicate de Rem<strong>in</strong> sunt în 

concordanţă cu Rezoluţia adoptată în luna mai a.c de către Parlamentul European, referitoare la 

<strong>in</strong>terzicerea generală a utilizării tehnologiilor de m<strong>in</strong>erit pe bază de cianură în m<strong>in</strong>erit în Uniunea 

Europeană. 

În condiţiile de mai sus, nu văd că ar constitui un impediment derularea activităţilor de m<strong>in</strong>erit în 

zonele fezabile şi cu tehnologiile adecvate. 

SIDA - o mare provocare a speciei umane 

Dr. Valer Dragoş, 

medic primar Chirurgie Generală 

Baia Mare 

S<strong>in</strong>dromul de imunodeficienţă câştigate (SIDA) este (alaturi de boala canceroasă) una d<strong>in</strong>tre 

cele mai virulente provocări ale medic<strong>in</strong>ei actuale. 

După ce a înv<strong>in</strong>s variola, după ce a limitat marile epidemii de holeră şi ciuma, după ce a 

elim<strong>in</strong>at, practic, poliomielita, după ce… iata că acum medic<strong>in</strong>a se confruntă, cu una d<strong>in</strong> marile

spaime ale istoriei umane: SIDA. 

Boala a fost recunoscută ca atare, în 1981, deşi foarte probabil e mai veche. Punctul de 

plecare, l-a constituit o specie de maimuţă, în care virusul pare să fie o prezenţă obişnuită. A survenit 

o mutaţie, o schimbare în structura lui, şi întâmplător maimuţa purtatoare l-a transferat la om. Unui 

s<strong>in</strong>gur <strong>in</strong>divid , iar el l-a risipit în Africa şi de acolo a cucerit lumea. Pe <strong>in</strong>treg globul numărul lor e 

foarte mare. Ceea ce se cunoaşte pare a fi doar vârful unui iceberg. 

Cum încă nu există un vacc<strong>in</strong> specific, iar măsurile de apărare nu sunt cunoscute de 

toata lumea sau nu sunt respectate, într-un viitor apropiat, medic<strong>in</strong>a ar trebui să îngrijească milioane 

de bolnavi, numai cu speranţa de v<strong>in</strong>decare. 

Preţul tratamentului este imens. Este imens nu numai material ci şi social, s-a creat 

aparent o problemă <strong>in</strong>solubilă: elim<strong>in</strong>area socială a bolnavilor, pierderea slujbelor, excluderea 

copiilor d<strong>in</strong> şcoli, refuzul unor medici de a îngriji aceşti bolnavi. Şi toate aceste situaţii sunt create de 

ignoranţă şi de frica îmbolnavirii. 

Trebuie reţ<strong>in</strong>ut faptul că boala e transmisibilă dar numai în anumite condiţii. 

Ceea ce este mai cumplit, e faptul că pr<strong>in</strong>tre bolnavi se găsesc numeroşi copii, victime 

<strong>in</strong>ocente ale dest<strong>in</strong>ului, ei sunt <strong>in</strong>fectaţi în perioada prenatală, fie pe cale transplacentară, fie în timpul 

naşterii, fie foarte rar pr<strong>in</strong> laptele matern. Transmiterea virusului se mai poate face pr<strong>in</strong> transfuzii 

de sânge <strong>in</strong>fectat, <strong>in</strong>jecţii sau alte tratamente chirurgicale. 

Calea obişnuită, de obicei este calea sexuală, pr<strong>in</strong> contacte întâmplătoare, neprotejate. 

SIDA este o sfidare. Foarte probabil vor muri mulţi oameni până la descoperirea unui 

vacc<strong>in</strong> eficient, care să poată fi aplicat pe scară largă şi până la descoperirea unui tratament eficace. 

Lupta cu timpul a început. Cu rezultate după cât se pare încurajatoare. Dar un vacc<strong>in</strong> cere ani de 

cercetare şi o tehnologie de avangardă, accesibilă întotdeauna numai regiunilor privilegiate. Preţul 

vacc<strong>in</strong>ării pe scară largă ar fi enorm. Dar nu există alternative. Am vrea să credem că în acest joc de 

supravieţuire vor <strong>in</strong>tra şi cele mai sărace regiuni ale lumii. Nu neapărat d<strong>in</strong> altruism, ci d<strong>in</strong> nevoia de 

a ne proteja. 

SIDA va fi înfrântă precum atâtea alte boli! Dar când? Nimeni nu ştie încă. 

SIDA va fi <strong>in</strong>frântă, dar lecţia trebuie am<strong>in</strong>tită mereu, celor care cred, că nimic nu se 

poate întâmpla într-o lume <strong>in</strong>tens supravegheată. 

SIDA rămâne un avertisment, oricând putând aparea un nou virus capabil să 

zdrunc<strong>in</strong>e l<strong>in</strong>iştea aparentă şi precară a lumii în care trăim. 

Suntem o specie fragilă să nu uităm că cel mai banal eveniment genetic, poate 

transforma lumea într-un cosmar. 

APLICAŢIILE TERMOGRAFIEI ÎN MEDICINA PREVENTIVĂ 

Dr. Marius Dan Pop 

Baia Mare 

Anii 70-80.. ai secolului trecut au găsit medic<strong>in</strong>a într-o perioadă efervescentă de căutări şi 

realizări încununate de succes. 

Începuturile termografiei se leagă de numele medicului băimarean IOAN MOGOŞ, cercetător şi 

medic de elită la Spitalul Fundeni d<strong>in</strong> capitală. 

În aceea perioadă era renumit pr<strong>in</strong> diagnosticarea în fazele <strong>in</strong>cipiente şi deci mai uşor de tratat şi 

chiar v<strong>in</strong>decat a mai multor tipuri cancer. Toate eforturile echipei de cercetatori condusă de ilustrul 

medic baimărean au dus în cele d<strong>in</strong> urma la consacrarea termografiei ca metoda de diagnosticare 

imagistică de mare ajutor în diagnosticarea precoce, în faza energetică, a bolilor organismului uman. 

D<strong>in</strong> 2003 există şi Societatea Română de Termografie în urma unui congres de specialitate ţ<strong>in</strong>ut la 

Câmp<strong>in</strong>a. 

Dar iată pe scurt ce este de fapt termografia. 

O axiomă a medic<strong>in</strong>ei verificată deja în timp arată că toate bolile modifică temperatura 

organismului bolnav. Unele boli scad temperatura organismului afectat, iar altele, o cresc.

Termograful captează temperatura corpului uman şi analizează modificarea temperaturii 

ţesuturilor şi organelor. 

Termografia este un sistem de scanare în <strong>in</strong>fraroşu, care sesizează cu mare precizie diferenţa de 

temperatură d<strong>in</strong>tre un ţesut bolnav şi unul sănătos. 

Se captează un numar imens de <strong>in</strong>formaţii care sunt preluate de programe specializate de 

calculator care analizează şi prelucrează transformându-le într-o poză colorată <strong>in</strong>terpretată de către 

medicul specialist. Această <strong>in</strong>vestigaţie v<strong>in</strong>e ca o soluţie palpabilă, vizibilă a activităţii energetice a 

corpului uman fi<strong>in</strong>d doar componenta termică a fluxului energetic pus în evidenţa de medicii antici 

ch<strong>in</strong>ezi şi mai recent de cercetătorii în domeniul izotopilor radioactivi cu care s-au pus în evidenţa 

traiectul meridianelor de acupunctură. 

Dacă radiografia, tomografia şi rezonanţa magnetică nucleară sunt <strong>in</strong>vestigaţiile de elecţie în 

medic<strong>in</strong>a alopată... iată că şi medic<strong>in</strong>a tradiţională ch<strong>in</strong>eză benificiează de tehnică de vârf, putând 

dovedi pe baze actuale şti<strong>in</strong>ţifice modificările energetice permanente în <strong>in</strong>teracţiunea corpului uman 

cu mediul ambiant. 

Avantajele termografiei: 

1. Nu iradiază! 

2. Sesizează apariţia bolii în faza <strong>in</strong>cipientă când orice afecţiune poate fi tratata mult mai uşor. 

3. Ajută la diagnosticarea corectă a zonei afectate. 

4. Se recomandă pacienţilor de orice vârstă, <strong>in</strong>clusiv <strong>in</strong>trauter<strong>in</strong> tocmai pentru că nu iradiază. 

5. Pr<strong>in</strong> termografie se pot diagnostica corect peste 160 de afecţiuni. 

6. Termografia este o metoda de screen<strong>in</strong>g ideală care pusă în valoare ar putea realiza o 

revoluţie în sistemul medical. 

7. Este <strong>in</strong>vestigaţia care arată color, hi def<strong>in</strong>ision şi hi resolution orice modificare a echilibrului 

energetic al organismului. 

8. Este o <strong>in</strong>vestigaţie relativ ieft<strong>in</strong>ă care dacă ar <strong>in</strong>tra în dotarea spitalicească ar putea fi 

amortizată repede. 

9. Condiţia esenţiala este ca termografia să fie realizată şi <strong>in</strong>terpretetată de profesionişti, altfel ea 

dev<strong>in</strong>e o pictura naivă. 

Începând d<strong>in</strong> noiembrie 2010 au fost <strong>in</strong>vestigaţi peste 300 de pacienţi, uşurând munca 

medicului de medic<strong>in</strong>ă energetică, dar şi a colegilor d<strong>in</strong> specializările clasice, care constată cu <strong>in</strong>teres 

calităţile non <strong>in</strong>vazive ale metodei imagistice, dar şi acurateţea şi exactitatea diagnosticului 

prelim<strong>in</strong>ar. 

Ext<strong>in</strong>derea şi în ţara noastră a acestei <strong>in</strong>vestigaţii, asta pentru că în S.U.A. este deja o tehnică 

de elecţie, ar reduce costurile <strong>in</strong>vestigaţiilor medicale, ar putea pune corect şi rapid un diagnostic 

prezumtiv eficace transferând bolnavul cu mare precizie spre secţia medicală 

corespunzatoare. 

Termografia reprez<strong>in</strong>tă de acum o certitud<strong>in</strong>e şi o dovadă clară pe care o are pacientul, 

îna<strong>in</strong>te, pe parcurs şi la sfarşitul tratamentului pr<strong>in</strong> acupunctură, alături de îmbunătăţirea 

<strong>in</strong>dubitabilă a stării cl<strong>in</strong>ice a pacientului.

CHIRURGIE SAU HIRURGIE? 

Dr. Paul Marica 

Medic primar Chirurg 

Baia Mare 

O întrebare aparent sofistic-socratică, de un <strong>in</strong>teres pur etiologic, deşi dubla ei conotaţie 

semantică, scriptic şi verbal HIRURGIA – CHIRURGIE ne ispiteşte îndreptăţit la o tălmăcire şi un 

răspuns de conotaţie cognitivă. 

Încă d<strong>in</strong> studenţie, în anul III de facultate am fost contrariat, la aceiaşi discipl<strong>in</strong>ă didactică. În 

acelaşi amfiteatru şi la aceaşi cl<strong>in</strong>ică medicală, doi dist<strong>in</strong>şi şi apreciaţi chirurgi, reputaţi profesori 

universitari, scriau şi pronunţat diferit: unul hirurgie, celălalt, parcă voit antitetic, apăsând pe 

chirurgie. 

Cu timiditatea şi condescenţa <strong>in</strong>erente învătăcelului, l-am abordat pe unul d<strong>in</strong> asistenţii de 

curs, mărturisându-i nedumerirea mea. Grăbit probabil să-şi urmeze maestru spre cancelarie, m-a 

privit o clipă nehotărât şi m-a expediat laconic şi ocular cu un îndemn, demn de preotesele Sibiliei de 

la Cumae: „Caută în vorba Greciei Antice şi în miturile Olimpului”. Descumpănit, şi nu mai puţ<strong>in</strong> 

frustrat, în aşteptarea mea legitimă, nu ştiu dacă am mulţumit sau nu asistentului, dar am reţ<strong>in</strong>ut cele 

două repere călăuzitoare în <strong>in</strong>vestigaţia pe care aveam s-o <strong>in</strong>trepr<strong>in</strong>d cu propriile mele mijloace. 

Ajutat de o modestă, dar nu neglijabilă cunoaştere a scrierii şi citirii cuv<strong>in</strong>telor greceşti, am 

răsfoit cu migală şi aplicaţie volum<strong>in</strong>osul dicţionar enciclopedic grec-francez, editat de Hachette, 

opr<strong>in</strong>du-mă la îngemănarea etimonului: hiron-ergon, în traducere directă, ad literam, însemnând 

lucrarea mâ<strong>in</strong>ilor – meşteşug, dar nu orice meşteşug, ci unul sfânt, dăruit de zei, hiron având o 

rădăc<strong>in</strong>ă etimonică comună cu Hieron-ul întâlnit în cuv<strong>in</strong>te precum: hieratic, hierofant, hierodul. 

Toate cu tâlc şi aură de sfânt, div<strong>in</strong> şi am<strong>in</strong>t<strong>in</strong>d de medic<strong>in</strong>a hieratică a Akkadienilor, a Egiptenilor 

oficiată ritualic de Marele Preot. 

Gândirea mitică a Greciei lui Socrate, Platon, Protagoras, Aristotel, deşi depăşise faza 

medic<strong>in</strong>ei hieratice magice, încă se afla într-o ipostază magică, empirico-preşti<strong>in</strong>ţifică, socot<strong>in</strong>d şi 

apreci<strong>in</strong>d meşteşugul medical ca pe o lucrare omenească, dar emanând de la o entitate atotputerniccreatoare, 

la un zeu sau semizeu. 

Platon în „Dialogul” sau „Timaios”atribuie acestei entităţi cosmogonice numele de Demiurg, 

rămas ca atare în filozofia timpului şi a urmaşilor săi. 

Asclepios (Esculap), păr<strong>in</strong>tele medic<strong>in</strong>ei era unul d<strong>in</strong>tre demiurgii ce populau creditele şi 

imagistica grecilor antici despre lume şi ocupaţiile lor. Se născuse d<strong>in</strong>tr-o mamă muritoare, dar avea 

ca tată pe marele şi lum<strong>in</strong>osul zeu Apolon. La rugăm<strong>in</strong>tea acestuia, centaurul Hiron ce sălăşluia pe 

povârnişul Peleonului, l-a crescut şi educat în arta tămăduirii, devenit atât de celebru şi folositor 

oamenilor, încât, la rugăm<strong>in</strong>ţile stăruitoare ale acestora, Zeus l-a zeificat, deven<strong>in</strong>d astfel păr<strong>in</strong>tele 

medic<strong>in</strong>ei. Hiron, centaurul înţelept, mentorul lui Asclepios se afla el însuşi în graţia lui Zeus, care il 

c<strong>in</strong>stea adeseori cu ambrozie şi nectar, atât pentru iscus<strong>in</strong>ţa sa, cât mai ales pentru ca Parcele, zeiţele 

Dest<strong>in</strong>ului, cărora nici Marele Stăpân nu li se putea opune, îl înzestraseră cu arta mânuirii 

bisturiului, arta <strong>in</strong>ciziei operatorii. Şi astfel la semantica magică a lui hiron-ergon, s-a mai suprapus şi 

sorg<strong>in</strong>tea lui Hiron, pe care hirurgii de mai târziu şi-au arogat-o în descendenţa lor, în desemnarea 

titulaturii lor. 

Cu această aură mitică şi legimitate patronimică a pătruns hirurgia grecilor, la sfârşitul 

secolului I i.e.n. în cultura şi civilizaţia Romei. Romanii, cu spiritul lor pragmatic au preluat d<strong>in</strong> 

cultura şi civilizaţia polis-urilor greceşti tot ce se potrivea <strong>in</strong>tereselor lor statale şi culturale, <strong>in</strong>clusiv 

legendele Olimpului, schimbând doar numele colocatarilor Muntelui Div<strong>in</strong>. Născut pr<strong>in</strong>tr-un act 

chirurgical ce-i poartă şi astăzi numele (caesariana), Cezar a contribuit hotărâtor la 

<strong>in</strong>stituţionalizarea medic<strong>in</strong>ei, în mod deosebit la separarea medicilor universali, medicii <strong>in</strong>ternişti ai 

zilelor noastre, de hirurgii specializaţi în tratarea fracturilor, în v<strong>in</strong>decarea rănilor, în efectuarea 

amputaţiilor. 

S-au creat apoi şcoli de învăţământ, s-au construit săli – spaţii confortabile de tratament, întrun 

cuvânt s-a conturat mai doct şi pragmatic ceea ce se profila a fi chirurgia în viitor. 

Numele rostit grecesc a fost şi el uşor modificat, fie pr<strong>in</strong> <strong>in</strong>tenţia nemărturisită de a şterge

am<strong>in</strong>tirea premergătoare a medicilor şi a specialiştilor eleni, fie datorită, cum afirmau istoriografi 

l<strong>in</strong>gvistici – unei particularităţi de rostire a „h-ului în chi” mai lesnicios, mai la îndemâna graiului 

lat<strong>in</strong>esc. 

Aşa s-a statornicit emblema chirurgiei la Roma, iar apoi, pr<strong>in</strong> <strong>in</strong>fluenţa cultural-civilizatorie şi 

pr<strong>in</strong> partea europeană încurajatoare, în special în ţările lat<strong>in</strong>o-europene. 

Epoca romană, <strong>in</strong>distructibil epoca de maturizare, de consolidare ca şti<strong>in</strong>ţă şi practică aparte a 

îndeletnicirii medicale, a lansat chirurgi vestiţi precum: Alcoon sau Qu<strong>in</strong>tus Stertorius, care pe lângă 

ce învăţaseră d<strong>in</strong> medic<strong>in</strong>a grecilor veniţi la Roma, ajunseră la performanţe proprii: operând hernii, 

executând cezariene şi alte <strong>in</strong>tervenţii g<strong>in</strong>ecologice, făcând trepantii craniene, laparatomii în 

traumatismele grave cu leziuni viscerale ale abdomenului, după cum consemnează Tacit d<strong>in</strong> Annales. 

Şi toate acestea într-o vreme când antisepsia şi asepsia stăruiau în neşti<strong>in</strong>ţă, când antibioticele 

aveau de aşteptat un mileniu şi jumătate, când totul se desfăşura într-o ambianţă cvasi-improvizată, 

departe de confortul sofisticat al sălilor moderne de operaţie contemporană şi mai ales fără anstezie, 

fără asistarea ocrotitoare <strong>in</strong>dispensabilă a reanimatorului, de care beneficiază chirurgul răsfăţat al 

zilelor noastre. Pe aceştia istoricii actuali ai medic<strong>in</strong>ei îi gratulează îndreptăţit şi subl<strong>in</strong>iat: „eroi ai 

practicii medicale”, „demiurgii moderni ai actului operator”. 

Nici azi, în ciuda zeilor apuşi, a demitizărilor şti<strong>in</strong>ţifice, tră<strong>in</strong>d sub egida conceptului cartezian: 

„omul sieşi stăpân şi creator”, chirurgul, în situaţii de apoteotică lucrare tămăduitoare, apare 

semenilor săi ca omul cu mâna de aur, cu mâna sfântă, dăruită de Domnul pentru că faptele în aceste 

situaţii îi sunt pe măsură. A înlocui şi grefa organe, a deschide cutia craniană şi a-i meşteri m<strong>in</strong>unata 

şi misterioasa ei construcţie, neîntrecută chiar de cele mai performante maş<strong>in</strong>ării programatice, 

abordând <strong>in</strong>ima „matricea sufletului”, petic<strong>in</strong>d-o, la nevoie înlocu<strong>in</strong>d-o, punând la loc membre 

dezrădăc<strong>in</strong>ate, toate acestea constituiau la un loc ceea ce numea Platon ca fapta demiurgului. 

Relaţia medic curant – medic pacient, 

caz particular al relaţiei medic – pacient 

Dr. Vladimir Dobre – medic primar, Baia Mare 

Motto: 

Să te ferească Dumnezeu de bolnav, medic sau moaşă. 

(D<strong>in</strong> folclorul medical) 

Nimeni nu pune la îndoială că relaţia sau dialogul medic – pacient constituie cel mai 

important capitol al psihologiei medicale. Analiza acestui raport a constituit şi constituie în 

cont<strong>in</strong>uare o preocupare pentru mulţi cercetători. Toţi medicii ştiu azi că o anamneză corectă, 

un <strong>in</strong>terogatoriu amănunţit e capabil să realizeze un diagnostic exact în 60-80% d<strong>in</strong> cazuri. 

Dar acest moment are o importanţă esenţială, putând să clădească sau să dărâme reputaţia 

unui medic. 

Relaţia medic – pacient (RMP) a <strong>in</strong>clus încă d<strong>in</strong> antichitate multe elemente etice şi 

deontologice, de la jurământul hipocratic la reglementările juridico-normative moderne. 

Studiul actual al RMP beneficiază de aportul metodologic al şti<strong>in</strong>ţelor comunicării şi 

<strong>in</strong><strong>format</strong>icii, ponderea gnosologică primordială reven<strong>in</strong>d neîndoielnic comunicării verbale. 

Decriptarea limbajului gestic face mai facilă recunoaşterea unor tablouri cl<strong>in</strong>ice d<strong>in</strong> 

domeniul bolilor m<strong>in</strong>tale. 

Def<strong>in</strong><strong>in</strong>du-şi metoda de cercetare, V. Enătescu face un scurt istoric al domeniului la

care ne referim şi noi, am<strong>in</strong>t<strong>in</strong>d aportul unor savanţi români ca: V. Săhleanu şi A. Atanasiu, 

Gh. Ionescu, G. Popescu şi E. Rădulescu, P. Brânzeu, R. Ozum şi R. Poenaru, Al. Sen, N. 

Damian, Ed. Nicolau, V. Predescu, C.G.Jepez. 

RMP poate suporta bizarerii şi întorsături neaşteptate. Fiecare e unică şi orice medic 

dispune de suficiente exemple d<strong>in</strong> practica cotidiană, care confirmă cele afirmate mai sus. 

Rămânând în sfera generalităţilor, de-a lungul timpului, rolul medicului a cunoscut 

<strong>in</strong>erente modificări, determ<strong>in</strong>ate de caracterul relaţiilor sociale. 

1. Condiţia şamanică a medic<strong>in</strong>ei şi a medicului îl puneau pe acesta în situaţia de a 

îndepărta obligatoriu un rău nenumit, necunoscut. Frecvent, şamanul era un fost bolnav, era 

constrâns să cunoască modul în care pot fi imobilizate forţele b<strong>in</strong>elui. Societatea însă 

admitea că acelaşi membru al ei are putere şi asupra răului şi a morţii, că e capabil să le 

folosească pe acestea, într-un conflict v<strong>in</strong>dicativ. În acelaşi tip de societate nu se punea 

problema malpraxisului. Laturi magice ale practicii medicale persistă şi azi. Bolnavul îşi 

poate asocia boala cu deochiul sau cu un blestem. În RMP, acest rezidiu trebuie abordat cu 

multă circumspecţie, cu un grad ridicat de toleranţă. 

2. Concepţia sacerdotală admite că v<strong>in</strong>decătorul este trimisul lui Dumnezeu; că se 

supune anumitor ritualuri: e îmbrăcat sesizabil, poartă însemnele div<strong>in</strong>atorii, talismane etc. 

Indicaţiile sale au o însemnată încărcătură simbolică şi cupr<strong>in</strong>d cele mai variate domenii, de 

la îngrijirea copilului la imobiliare, de la problemele sexuale la cele priv<strong>in</strong>d relaţiile de 

muncă etc. Ca şi în cazul precedent, reziduri ale acestei concepţii le găsim şi azi. Medicul d<strong>in</strong> 

spitale e îmbrăcat într-o uniformă ce impune un tradiţional respect, stetoscopul îl poartă 

deseori ca pe un talisman, gesturile se repetă ca într-un ritual neînţeles de public. D<strong>in</strong> partea 

bolnavului, plata serviciilor ar trebui să se rezume la a-i oferi un grad de sf<strong>in</strong>ţenie şi 

recunoaştere unei lipse de <strong>in</strong>teres material. 

3. În contemporalitate situaţia medicului în societate s-a modificat radical. Statutul 

lui s-a redus la cel de simplu medic al comunităţii care ocupă un contestabil lor privilegiat. 

El practică o profesiune sitată de D. Dumitrascu „între miracol şi dezamăgire”. 

Rolul medicului în societate poate fi contestat (cei mai necruţători contestatari au fost 

Molière, O. Wilde şi chiar L. Aragon, care descria astfel personajul: îmbrăcat în negru, cu 

guler înalt şi cravată, cu nelipsita-i geantă, medicul de casă înlocuieşte preotul”). Realitatea 

psihologică şi morală a cuplului medic-pacient are în zilele noastre o imag<strong>in</strong>e nouă, 

amplificate de abordările şi imixtiunile, foarte frecvent prost înţelese şi brutal abordate, de 

multe ori cu vădită rea-<strong>in</strong>tenţie de mass-media. O relaţie atât de delicată şi fragilă e supusă 

adeseori unor analize violente, grosolane. Necesitatea unui cod moral în această relaţie şi 

aplicarea lui în viaţa socială e de netăgăduit. 

Şi pentru că tot am at<strong>in</strong>s această problemă, notăm că în concepţia lui P<strong>in</strong>ot, culpa 

medicală reprez<strong>in</strong>tă „încălcarea, de către medic, unor obligaţii de diligenţă şi prudenţă, de 

sârgu<strong>in</strong>ţă, zel, promptitud<strong>in</strong>e şi compasiune”; după Mezeud, culpa profesională medicală 

„constituie o lacună, pe care un alt medic, aflându-se în aceleaşi condiţii şi circumstanţe, nu 

ar fi făcut-o”. Juridic, culpa medicală poate fi de multe feluri, necunoscute în general de 

marele public, dar folosită de cei cărora cuvântul de „malpraxis” le-a <strong>in</strong>trat recent în 

vocabular. Abordarea recentă a subiectului, de către Vl. Belis, ne scuteşte de dezvoltarea 

acestui subiect.

*** 

Revenim şi recunoaştem că RMP e una d<strong>in</strong> cele mai profunde relaţii <strong>in</strong>terumane, 

păstrându-şi totuşi caracterul contractual. Deşi acea convenienţă are un aspect unitar Delay şi 

Pichot, decupează rolul medicului în acest b<strong>in</strong>om, căruia i se cere: 

- exigenţă profesională, 

- devotament, 

- exactitatea diagnosticului (51-66%), 

- cunoşt<strong>in</strong>ţe şti<strong>in</strong>ţifice (33%), 

- francheţe (12%), 

- dez<strong>in</strong>teres material (11%), 

- autoritate (9%). 

Vorbim, deci, de calităţi relaţional – afective şi etice. Poate lipseşte, în enumerarea de 

mai sus, cultura generală mai mult sau mai puţ<strong>in</strong> înt<strong>in</strong>să pe care medicul trebuie s-o posede, 

pentru a putea mai uşor comunica cu anumite categorii de pacienţi. Trebuie să remarcăm, de 

asemenea, că într-o comunitate mare, medicul îşi câştigă greu un grad de notorietate, dar 

riscă să o piardă foarte uşor. 

Nu-i va scăpa observaţiei bolnavului anumite „calităţi” ale medicului, cum ar fi – o s- 

o numim aşa – „laşitatea disimulată” generată de fapt d<strong>in</strong> autocunoaşterea limitelor practice 

sau/şi teoretice, a siguranţei diagnosticului, limite impuse de un simţ autocritic hipertrofiat. 

Pacientul recunoaşte totdeauna medicul care alege cazuri „uşoare”, „simple” şi care se pierde 

în faţa unor complicaţii neprevăzute. Medicul nu se poate ascunde în „anonimatul 

răspunderii” (M. Bal<strong>in</strong>t), nu se poate retrage în umbra imagisticii sau a analizelor de 

laborator. 

Părerea comunităţii despre un medic se reduce la două judecăţi: 

- „I-au dat drumul d<strong>in</strong> spital că nici doctorul X nu a mai avut ce-i face!” 

- „A murit în spital la doctorul Y!”. 

Desigur că orice medic preferă să circule, despre el, prima remarcă! 

În analiza RMP s-a avut în vedere şi locul, ambianţa, în care aceasta are loc 

(importanţa ambianţei a fost subl<strong>in</strong>iată de Joyce). Apreciem că o sală de aşteptare cu 

perdeluţe, flori (perene de plastic…), bibelouri, reviste medicale d<strong>in</strong> care pacientul deduce, 

eventual, că sufer<strong>in</strong>ţa lui e foarte gravă… nu micşorează stress-ul; kitsch-ul e fratele 

neseriozităţii… Un pacient apreciază, desigur, un fotoliu comod, imag<strong>in</strong>ile TV care să-i 

distragă atenţia. Mă îndoiesc că mulţi ar dori să fie trataţi în „uz<strong>in</strong>ele de sănătate” sau 

operanţi de roboţi, să fie <strong>in</strong>ternaţi într-un aşezământ medical depersonalizat. Prezenţa umană, 

medicul, e lucrul cel mai important pentru bolnav. El trebuie să-şi regăsească apariţia în 

RMP: halat alb impecabil (fără pete de sânge!!!), o mimică prietenoasă şi încurajatoare vor fi 

privite ca posibile remedii. Pe cât posibil să corespundă în mare măsură imag<strong>in</strong>ii mentale a 

bolnavului. 

Bolnavului îi e dat să întâlnească o mare diversitate de tipologii, cu privire la 

personalitatea medicului. Astfel, acesta poate poseda foarte bune calităţi relaţionale, afective, 

etice, să posede o vastă cultură medicală şi chiar generală, sau, d<strong>in</strong> contră, să se ascundă în

spatele unei atitud<strong>in</strong>i funcţionăreşti, ceea ce duce la o „neutralitate afectivă” (Donn V. 

Parson). Medicul e necesar să-şi păstreze nu numai disponibilitatea de a ajuta, ci şi de a se 

entuziasma. 

Pacientul pret<strong>in</strong>de medicului francheţe. Există numeroase studii priv<strong>in</strong>d felul în care 

medicul comunică cu pacientul sau cu aparţ<strong>in</strong>ătorii acestuia (într-un fel primeşte o veste rea 

soţia, în alt fel copiii, fraţii etc.); a ceea ce este permis sau nu să se comunice, a modului de 

adaptare a limbajului. Medicul nu va lăsa <strong>in</strong>terlocutorul să observe uimirea ce i-o stârnesc 

afirmaţiile, părerile, de multe ori năstruşnice, despre diferitele aspecte ale bolii. Cea mai 

teribilă culpă morală medicală este să-i răpeşti unui bolnav speranţa. 

Nu <strong>in</strong>sistăm asupra „puterii cuvântului”, nici asupra <strong>in</strong>terpretărilor psihanalitice 

priv<strong>in</strong>d RMP, cu noţiunile de transfer şi contratransfer. David Moron arată că d<strong>in</strong> acest punct 

de vedere, gravitatea unei maladii e direct proporţională cu sentimentul de transfer; bolnavii 

„uşori” fi<strong>in</strong>d mai greu de îngrijit. RMP este menită să înceteze, bolnavul deven<strong>in</strong>d 

<strong>in</strong>dependent, cazurile bolilor cronice t<strong>in</strong>d să perpetueze această relaţie. Bolnavul va fi ferit de 

impresia că este abandonat, sentimentul acesta fi<strong>in</strong>d capabil să declanşeze „s<strong>in</strong>dromul de 

dezastru”. 

Odată cu dezvoltarea metodelor de <strong>in</strong>vestigaţii, RMP a suferit importante modificări 

(M. Bal<strong>in</strong>t). Medicul cl<strong>in</strong>ician dom<strong>in</strong>ă în cont<strong>in</strong>uare relaţia. Medicii „tehnicieni” (imagistică, 

laborator, endoscopişti, chiar anestezişti) sunt d<strong>in</strong> acest punct de vedere frustraţi nemeritat. 

În RMP, ultimul poartă în subconştient conv<strong>in</strong>gerea că medicul e obligat să-l trateze 

gratuit. Orig<strong>in</strong>ea acestei concepţii are o vechime care se pierde în preistorie. A fost preluată 

de creşt<strong>in</strong>ism, care a răspândit legendele şi miracolele săvârşite de „doctorii fără de arg<strong>in</strong>ţi”. 

Abia în epoca modernă medic<strong>in</strong>a a devenit o profesiune „liberală”. Asistenţa medicală cu 

titlul de „gratuită, e garantată constituţional în toate statele. Ipocrit, nevoile materiale ale 

medicului sunt ignorate d<strong>in</strong> start, evocându-se un presupus legământ de sărăcie monahală; 

atitud<strong>in</strong>e ce-şi are, aşa cum am spus, orig<strong>in</strong>ea într-o cont<strong>in</strong>uitate mitologică dubioasă. În 

numele acesteia, medicul este nevoit să suporte suspiciunea generalizată de mass-media, de 

corupţie, materialism şi mesch<strong>in</strong>ărie. E ignorat faptul că însăşi <strong>in</strong>formaţia costă, ea 

contribu<strong>in</strong>d în mare măsură la creşterea calităţii actului medical, dar şi reprezentând cea mai 

mare pondere în bugetul personal al unui medic. Se uită chiar pe plan naţional, cuv<strong>in</strong>tele 

unui fost „manager” al sănătăţii: „Sănătatea n-are preţ, dar d<strong>in</strong> păcate are buget!”. 

În priv<strong>in</strong>ţa afluxului nestăvilit de produse fitoapicole şi alte terapii convenţionale, în 

RMP, medicul nu e b<strong>in</strong>e să nege sau să m<strong>in</strong>imalizeze efectul acestor remedii, zdrunc<strong>in</strong>ând 

încrederea bolnavului în ele. În „off” va admite că „sunt bune, pentru că nu strică!”. 

*** 

RMP a fost în ultimul timp analizată şi în unele componente particulare priv<strong>in</strong>d la 

pacienţi (copii, vârstnici), de mediu (spital, ambulatoriu, mediu penitenciar), de domeniu 

medical (psihiatrie, stomatologie, homeopatie) ş.a. Încercăm să decupăm d<strong>in</strong> RMP cazul 

special al medicului pacient (D<strong>in</strong> punct de vedere semantic ne referim la „bolnav” ca la o 

persoană care suferă de o afecţiune oarecare, cuvântul „pacient” fi<strong>in</strong>d rezervat bolnavului 

hotărât să solicite ajutor medical). Facem aceste precizări pentru a evita unele confuzii

ulterioare. Precizăm, de asemenea, că în literatura cercetată, <strong>in</strong>clusiv în cea electronică, nu 

am găsit referiri la această situaţie particulară. Observaţiile consemnate mai jos îşi au 

orig<strong>in</strong>ea în experienţa personală relatată de colegi şi unele constatări proprii. 

• Cui se adresează medicul bolnav? Elim<strong>in</strong>ăm de la început situaţiile în care 

medicul ajunge pacient, în stări care necesită <strong>in</strong>tervenţii medico-chirurgicale de urgenţă şi 

când hotărârea aparţ<strong>in</strong>e de obicei unor terţi (stări de pierdere a conşti<strong>in</strong>ţei sau a 

discernământului). 

În funcţie de vârstă, medicul tânăr bolnav se va îndrepta cu precădere spre cei care i- 

au fost mentori (profesori, medici care l-au supravegheat la rezidenţiat), chiar dacă au altă 

specialitate, având în vedere că acesta are, pr<strong>in</strong> notorietatea lui, posibilitatea să <strong>in</strong>terv<strong>in</strong>ă în 

favoarea fostului elev. Medicul matur (specialist, primar) va apela la un coleg de specialitate 

cunoscut, şi pe care ajunge să-l aprecieze în urma succeselor sale verificate. În funcţie de 

gravitatea problemei, va prefera colegul respectiv chiar dacă acesta se află într-o localitate 

mai îndepărtată. Un rol îl are, desigur, şi dotarea tehnică a acestuia sau o supraspecializare 

(ex. endoscopia endoarticulă). În f<strong>in</strong>e, medicul bolnav pensionar va solicita la specialistul pe 

care l-a îndrumat sau pe care îl apreciază cel mai mult, mai ales dacă-i cunoaşte 

performanţele fie direct, fie <strong>in</strong>direct (relatate de alţi colegi sau d<strong>in</strong> literatura de specialitate). 

• Avantajele de care dispune medicul pacient sunt cele rezultate d<strong>in</strong> cunoaşterea 

d<strong>in</strong>ăuntru a sistemului. Acest lucru îi permite să apeleze a o asistenţă medicală calificată 

directă, „scurtcircuitând” obstacolele şi etapele adm<strong>in</strong>sitrative-birocratice. Uneori, acest 

avantaj se poate transforma în contrariul lui: medicul bolnav comite o eroare de diagnostic, 

<strong>in</strong>fluenţând negativ medicul curant, condiţie care de multe ori <strong>in</strong>fluenţează în rău relaţia cu 

medicul curant. 

Alt avantaj îl reprez<strong>in</strong>tă cunoaşterea mijloacelor tehnice de care dispune spitalul care 

apelează şi la care lucrează medicul curant şi posibilitatea de a fi supus unui consult 

<strong>in</strong>terdiscipl<strong>in</strong>are. 

• Condiţiile psihologice sunt determ<strong>in</strong>ate de faptul că medicul pacient nu solicită 

compasiune, ci coprehensiune. Medicul bolnav poate exprima subconştient două tend<strong>in</strong>ţe, 

mai mult sau mai puţ<strong>in</strong> opuse: fie de abandonare totală, fie de <strong>in</strong>tervenţie directă (mai ales 

atunci când afecţiunea se regăseşte în specialitatea proprie). Ambele sunt la fel de 

dăunătoare. Medicul pacient ce pare absent, compilat fără rezerve, ne<strong>in</strong>teresat de diagnostic, 

se <strong>in</strong>formează pe ascuns, percepându-şi boala ca deosebit de gravă, diagnosticul pe care şi l-a 

autostabilit e cel de „caz unic” orice eroare fi<strong>in</strong>d exclusă. În situaţia descrisă, medicul bolnav 

se supune unor trăiri contradictorii ce-l aruncă într-un pesimism devastator. Dimpotrivă, 

medicul pacient auto<strong>in</strong>tegrat în lupta împotriva maladiei sale, poate critica şi/sau <strong>in</strong>fluenţa 

negativ diagnosticul, decizii terapeutice şi e dispus spre neobosite negocieri, epuizând pr<strong>in</strong> 

lipsă de tact răbdarea medicului curant. Nu uităm că şi medicul pacient, asemenea tuturor 

pacienţilor, nu face excepţie în priv<strong>in</strong>ţa practicării „shopp<strong>in</strong>g-ului” medical (trecerea de la un 

medic la altul). Medicul curant e necesar să fie cât mai prietenos, conştientizând că numai 

într-o astfel de atmosferă poate obţ<strong>in</strong>e o anamneză completă. Medicul pacient are tend<strong>in</strong>ţa, 

bazându-se pe diagnosticul eronat de care se consideră legat, să <strong>in</strong>siste pe simptome mai 

degrabă nesemnificative sau chiar să nege existenţa unora importante. Aceste realităţi trebuie 

avute în vedere şi capcana lor evitată de medicul curant, cu abilitate. Cu multă răbdare

trebuie să-l conv<strong>in</strong>gă pe colegul devenit pacient să accepte unele <strong>in</strong>vestigaţii sau <strong>in</strong>tervenţii; 

poate acceptarea ultimului să asiste la unele manevre să constituie un argument mai puternic 

decât evocarea necesităţii epuizării diagnosticului. 

În practica medicală, situaţiile sunt foarte diverse şi RMP poate îmbrăca aspecte 

perverse. E cazul când un <strong>in</strong>divid sănătos solicită complicitatea medicului pentru rezolvarea 

unei situaţii juridice sau în obţ<strong>in</strong>erea unor avantaje socio-economice ilegale. De multe ori 

asupra medicului se exercită foarte mari presiuni pentru a fi părtaş la un fals. Fi<strong>in</strong>d şi ei 

oameni, şi medicii pot ajunge în conjuncturi în care nu întrevăd altă ieşire decât simulând o 

boală. E aleasă o afecţiune, de obicei mai greu de obiectivat (astm, ulcer, tulburare psihică 

etc.). Medicul aflat în dificultate încearcă să dev<strong>in</strong>ă pacient şi se adresează unui coleg pentru 

a deveni „medic curant”. În faţa acestuia d<strong>in</strong> urmă se ridică două probleme: 1. să depisteze 

simularea; 2. să încerce împreună cu pacientul simulant să caute o altă cale de rezolvare a 

problemei ivite. Acest lucru cere d<strong>in</strong> partea medicului curant mult tact. Între medicul curant 

şi medicul pacient nu e loc de nicio ambiguitate. 

Un aspect particular îl reprez<strong>in</strong>tă relaţia medic curant – medic pacient în faţa unei 

maladii <strong>in</strong>curabile. Niciodată medicul pacient nu va accepta că sufer<strong>in</strong>ţa sa nu are remediu. 

Accepţiunea în faţa medicului curant e falsă, cu atât mai mult când boala e cronică şi 

termenul fatal e greu de prevăzut. Medicul curant mai poate <strong>in</strong>voca <strong>in</strong>tervenţii terapeutice pe 

care le va pune în operă în perioada de ameliorare întrevăzută, sugerată cu multă conv<strong>in</strong>gere. 

În astfel de cazuri, medicul curant nu poate apela la ajutorul psihologului sau al preotului. 

Doar aparţ<strong>in</strong>ătorii pot fi de ajutor în anevoioasa cale de montare a acestei farse tragice. Cu 

multă abilitate, medicul-pacient poate fi înşelat pr<strong>in</strong> falsificarea pozitivă a rezultatelor unor 

<strong>in</strong>vestigaţii. 

• Medicul curant va evita orice aluzie la o subestimare profesională a medicului 

pacient. E contra<strong>in</strong>dicată autolauda cu o vastă experienţă în domeniu, de contribuţii orig<strong>in</strong>ale 

etc. Ele sunt de la s<strong>in</strong>e înţelese de vreme ce el a fost ales de medicul pacient. Se va evita şi 

referirea la un eventual regim preferenţial, care îi vor provoca valuri de recunoşt<strong>in</strong>ţă 

medicului-pacient (prelungirea <strong>in</strong>ternării, <strong>in</strong>ternarea într-o rezervă). Totdeauna când 

medicul-curant observă schimbări în atitud<strong>in</strong>e sau evoluţia medicului-pacient e <strong>in</strong>dicat să 

organizeze astfel de consulturi, chiar dacă posedă o explicaţie validă priv<strong>in</strong>d apariţia acestor 

modificări). Uneori, medicul-pacient are bune relaţii colegiale cu medici mai puţ<strong>in</strong> cunoscuţi 

de medicul curant, dar care se dovedesc foarte utile, ca surse suplimentare de <strong>in</strong>formaţii 

anamnestice. 

Un caz cu totul aparte îl reprez<strong>in</strong>tă situaţia când medicul curant şi medicul pacient au 

aceeaşi specialitate. Presupunem că primul v<strong>in</strong>e în întâmp<strong>in</strong>area celui de-al doilea. În această 

circumstanţă se creează un „punct critic” pe care ambii trebuie să-l depăşească pr<strong>in</strong>tr-o 

conivenţă depl<strong>in</strong>ă. Aşa cum fiecare bolnav imprimă bolii amprenta personalităţii sale, tot 

astfel fiecare medic exercită propria-i medic<strong>in</strong>ă, îşi <strong>in</strong>dividualizează practica medicală. 

• În relaţia medic curant – medic pacient <strong>in</strong>terv<strong>in</strong>e şi atitud<strong>in</strong>ea ultimului faţă de 

dotarea tehnică de care dispune primul. Plecând de la premiza că medicul pacient, cunoscând 

atât <strong>in</strong>dicaţiile, cât şi contra<strong>in</strong>dicaţiile utilizării lor, va încerca, totuşi, să abuzeze de situaţia 

lui, pentru a constrânge pe medicul curant să le folosească. Pentru a contracara aceste 

pretenţii, acesta va apela la toate abilităţile sale de moderator. Colegul bolnav va fi corect

<strong>in</strong><strong>format</strong> de starea aparaturii, efectele secundare ale procedurilor terapeutice şi 

biodisponibilităţile sale biologice. 

E de la s<strong>in</strong>e înţeleasă obligaţia medicului curant de a fi alături de colegul sufer<strong>in</strong>d în 

apărarea demnităţii acestuia şi a confidenţialităţii. 

• Manifestările de recunoşt<strong>in</strong>ţă ale medicului pacient sunt, după op<strong>in</strong>ia noastră, 

ceva de la s<strong>in</strong>e înţeles. Ele sunt în funcţie de personalitatea amândurora, de concluziile pe 

care fiecare d<strong>in</strong> cei doi le extrage d<strong>in</strong> relaţie. Dacă medicul curant refuză orice răsplată 

materială, poate conta pe o prietenie respectuoasă şi caldă d<strong>in</strong> partea colegului fost pacient şi, 

implicit, pe o creştere a „faimei” sale în comunitate. O mulţumire publică exprimată în media 

locală valorează mai mult decât „plicul cu euro!”. 

*** 

Cu siguranţă, sunt numeroşi colegi care au trăit această relaţie şi care ar putea 

completa observaţiile noastre, chiar pr<strong>in</strong> exemplificări b<strong>in</strong>evenite. De asemenea, dacă unele 

d<strong>in</strong> afirmaţiile d<strong>in</strong> prezenta lucrare nu se încadrează în ceea ce este cunoscut şi acceptat ca 

normă etico-deontologică, las pe cititori să judece. 

REFERINŢE 

Enătescu, V. Dialogul medic – bolnav, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981. 

Cucu, I. Psihologie medicală http://www.scribd.com/doc/2453092/ Psihologie 

medicală. 

Ozun, R. Poenaru, E. Medic<strong>in</strong>ă şi adevăr, Editura Medicală, Bucureşti, 1976. 

Sava, I., Etica medicală, ramură specifică a eticii generale (Centrul Şti<strong>in</strong>ţific 

practic de sănătate publică şi management sanitar, Chiş<strong>in</strong>ău, Republica 

Moldova), 2010. 

Brad<strong>in</strong>, Ella, Relaţia medic-pacient în homeopatie, http://cab<strong>in</strong>ethomeopatie/hmptpacientmedic/htm. 

Alexandra VERZEŞ 

ANTROPOLOGIA CULTURALĂ A ALIMENTAŢIEI 

ALIMENTAŢIA ÎN MARAMUREŞ 

(Articol apărut în revista PRO UNIONE, Anul XIII, nr. 1-2, iunie 2010, pag. 88) 

Judeţul Maramureş (situat în nord-vestul ţării) este unul d<strong>in</strong>tre cele mai frumoase d<strong>in</strong> 

România. Pe lângă peisajele pitoreşti (Valea Vaserului, pârtiile de la Borşa, lacul Bodi etc.),

arhitectura <strong>in</strong>confundabilă (cimitirul d<strong>in</strong> Săpânţa, bisericile şi porţile d<strong>in</strong> lemn), 

Maramureşul e recunoscut ca având o bucătărie de renume, cu preparate gastronomice 

<strong>in</strong>fluenţate de bucătăria austro-ungară, ucra<strong>in</strong>eană şi moldovenească (datorită contextului 

geografico-politic în care s-a aflat sau se află). 

Se ştie că, în istoria umanităţii, alimentaţia a fost determ<strong>in</strong>ată de mediul natural, de 

structura socio-economică a comunităţilor, de concepţiile religios-spirituale, de paradigmele 

mentalului colectiv. Actul alimentar axat pe dimensiunea fiziologică, metabolică, în calitate 

de suport bioenergetic, a evoluat în funcţie de cadrele geografice, de cadrele culturale, 

dimensionându-şi semnificaţii şi conotaţii specifice. 1 

În timpurile preistorice, oamenii se hrăneau în mare parte cu carnea animalelor 

sălbatice vânate – carne la început crudă, apoi, odată cu descoperirea focului, au început să 

gătească carnea –, iar apoi, pr<strong>in</strong> formarea g<strong>in</strong>ţilor, triburilor şi a comunităţilor „civilizate”, 

au început să înveţe a cultiva diferite plante, fructe şi legume, în funcţie de proprietăţile 

solului şi de clima regiunii. Având focul la dispoziţie, omul a fost liber să testeze diferite 

modalităţi de preparare a cărnii, a legumelor şi diferitelor plante comestibile. Undeva în 

această perioadă s-a trecut de la „mâncarea primitivă” la „gătit” şi apoi la reţete d<strong>in</strong> ce în ce 

mai complicate. 

Datorită faptului că în Maramureş relieful este preponderent deluros şi muntos, 

pr<strong>in</strong>cipala cereală cultivată de localnici a fost porumbul, grâul neavând un cadru propice 

creşterii şi dezvoltării normale. Fă<strong>in</strong>a de mălai a constituit, începând cu secolul al XVII-lea, 

pr<strong>in</strong>cipalul element nutritiv pentru populaţia rurală. D<strong>in</strong> acest produs se obţ<strong>in</strong>e atât 

mămăliga (apă, sare şi fă<strong>in</strong>ă de mălai), cât şi pâ<strong>in</strong>ea cea de toate zilele. Aşa se face că „pâ<strong>in</strong>e 

de grâu numai la sărbători mari mănâncă, încolo tot pâ<strong>in</strong>e de porumb” (I. Bârlea, 1924). 2 

D<strong>in</strong> fă<strong>in</strong>ă albă de grâu, obţ<strong>in</strong>ută de obicei pr<strong>in</strong> troc, se mai preparau prescurele şi colacii 

rituali, folosiţi la sărbătorile mari (Crăciun, Paşte, hramuri ale bisericilor etc.), fi<strong>in</strong>d o 

cereală destul de greu de procurat. 

Tipul de cereale a orientat evoluţia tehnicilor de preparare alimentară în sensuri foarte 

diferite. De asemenea, <strong>in</strong>tră întotdeauna în discuţie analiza repartizării sociale a sarc<strong>in</strong>ilor, a 

repartizării mijloacelor şi produselor muncii. Legat de toate aceste variabile se impune şi 

punctul de vedere care cercetează evoluţia agriculturii, identificarea orig<strong>in</strong>ilor sale, salturile 

care au loc în diferite locuri ale planetei şi, mai ales, procesele legate de perspective, istoria 

umanităţii fi<strong>in</strong>d marcată de <strong>in</strong>ovaţii importante ce s-au produs în domeniul agricol, care s-au 

succedat într-un ritm d<strong>in</strong> ce în ce mai rapid. Nu a existat perioadă istorică în care să nu se fi 

produs o <strong>in</strong>ovaţie importantă. 

Pr<strong>in</strong>tre mâncărurile tradiţionale maramureşene care conţ<strong>in</strong> fă<strong>in</strong>ă de porumb se 

numără tocana, sarmalele cu păsat (fă<strong>in</strong>ă de porumb măc<strong>in</strong>ată mai mare), tocană 

(mămăligă) fiartă în lapte dulce, cu brânză de oaie, smântână şi jumări, „mălai dulce” (un fel 

de prăjitură d<strong>in</strong> mălai). 

În timp ce societatea umană s-a dezvoltat, d<strong>in</strong> punct de vedere material, spiritual au 

avut loc o serie de <strong>in</strong>ovaţii care să facă viaţa mai uşoară în mediul rural. S-au folosit 

numeroase <strong>in</strong>strumente (d<strong>in</strong> piatră, bronz, fier şi lemn, în funcţie de perioada istorică 

geologică) pentru a ara pământul şi a-l pregăti în favoarea săditului, pentru a construi 

hambare în care să-şi depoziteze porumbul, alte culturi agricole şi, b<strong>in</strong>eînţeles, animalele. 

Localnicii au învăţat să domesticească şi să crească diferite animale de folos în gospodărie, de 

la vaci, porci şi oi, la cai, câ<strong>in</strong>i şi pisici. Oile se creşteau pentru lână, carne, lapte; vacile 

pentru carne şi lapte, iar porcii exclusiv pentru carne şi produse derivate (grăsimea se 

folosea în fabricarea lumânărilor sau a săpunului, iar pielea pentru fabricarea diferitelor 

produse de încălţăm<strong>in</strong>te şi îmbrăcăm<strong>in</strong>te). Cânii erau de ajutor în a strânge şi păzi turmele 

de oi şi vaci, iar pisicile aveau rolul de a stârpi rozătoarele de pe lângă casă. Atât câ<strong>in</strong>ii, cât şi 

pisicile au aceeaşi „ocupaţie” şi în ziua de astăzi în satele româneşti. 

Pentru Maramureş, de mare ajutor au fost oile şi vacile. Nucleul tradiţiei cul<strong>in</strong>are îl 

reprez<strong>in</strong>tă lăptăria pastorală mobilă, pe care păcurarii o <strong>in</strong>stalează în munţi, în timpul verii, 

pe perioada păşunatului turmelor de oi. În aceste micro-fabrici de produse lactate,

pr<strong>in</strong>cipalul actor este baciul sau vătaful, s<strong>in</strong>gur responsabil de întregul proces de preparare a 

laptelui. Proprietarii de oi urcă pr<strong>in</strong> rotaţie, la stână, pentru a-şi primi partea ce li se cuv<strong>in</strong>e, 

stabilită la „măsuriş”. Laptele prelucrat se transformă într-o varietate de produse lactate: 

brânză, smântână, unt, iaurt, kefir etc. D<strong>in</strong> laptele de vacă se prepară smântână f<strong>in</strong>ă, iaurt şi 

unt gras. Brânza dulce d<strong>in</strong> lapte de vacă este un produs des întâlnit în satele d<strong>in</strong> Maramureş. 

În Lăpuş, se prepară „lapte acru de iarnă.” (C. Mirescu, 2006). Ni se oferă o reţetă de caş, fel 

de brânză foarte populară în regiunea maramureşeană: „D<strong>in</strong> laptele de oaie, baciul prepară 

caşul, urda şi j<strong>in</strong>tiţa. Brânza se prepară în gospodărie cu caşul luat de la stână. Brânza care 

este menită să rămână pe iarnă trebuie ermetic înfundată în bărbânţă; deasupra brânzei se 

pune un strat de lut şi apoi fundul de lemn” (cf. I. Bârlea, 1924). 3 

D<strong>in</strong> lâna oilor, oamenii au început să confecţioneze atât şube (care ţ<strong>in</strong> de cald în 

anotimpurile friguroase), cât şi covoare, ştergare, cuverturi şi îmbrăcăm<strong>in</strong>te comodă, 

adecvată traiului simplu de la ţară (astăzi cunoscută sub numele de „port tradiţional 

popular”), împodobită uneori cu flori cusute, mărgele şi fir de aur şi arg<strong>in</strong>t, în funcţie de 

evenimentul la care era purtat. 

Pe lângă agricultură şi creşterea animalelor, localnicii s-au ocupat şi de pomicultură. În 

timp, s-au ivit livezi încărcate cu meri, peri, pruni, cireşi, viş<strong>in</strong>i, nuci ş.a.m.d. D<strong>in</strong> mere, pere 

şi prune, maramureşenii obţ<strong>in</strong> o băutură alcoolică spirtoasă tare, numită ţuică sau hor<strong>in</strong>că. 

Hor<strong>in</strong>ca „se prepară d<strong>in</strong> cereale şi d<strong>in</strong> prune, mere, pere. Cea d<strong>in</strong> prune se fierbe de două 

ori. Lichidul ce s-a scos după prima fiertură se numeşte «suslă». Aceasta o pun d<strong>in</strong> nou în 

căldare pentru a o fierbe, la început 30%, apoi d<strong>in</strong> ce în ce mai slabă şi, când lichidul nu mai 

conţ<strong>in</strong>e mult alcool, desfac ţevile ca să nu mai curgă. Acest rachiu are în medie cam 50 de 

grade. Spirtul de cereale are 30 de grade. La sărbătorile mari (Crăciun, Paşti şi Bobotează) o 

îndulcesc cu miere de stup şi aşa se ospătează” (I. Bârlea, 1924). 4 Într-adevăr, la sărbători, 

ţuica stă la loc de c<strong>in</strong>ste, alături de preparatele specifice zonei, mai ales cele d<strong>in</strong> carne de 

porc. 

Pentru că un alt produs fără de care nu se poate în Maramureş este carnea de porc. Ca 

şi în alte zone, de Ignat, în fiecare casă se taie câte un porc. Evenimentul cere participarea 

întregii familii şi este un adevărat ritual. După ce a fost sacrificat, porcul e pârlit, tranşat şi 

d<strong>in</strong> carnea lui se fac o mulţime de preparate, după reţete tradiţionale maramureşene 

(sarmalele bătrâneşti, cu varză acră, sunt foarte apreciate de turişti). Cel mai des, carnea de 

porc este afumată, ca să se păstreze cât mai b<strong>in</strong>e pe toata durata iernii. În regiune sunt foarte 

multe obiceiuri şi superstiţii legate de această perioadă. Spre exemplu, se spune că în noaptea 

de Ignat porcul se visează la gât cu mărgele roşii, iar la tăiatul său nu trebuie să fie de faţă 

oameni miloşi, pentru că animalul va muri mai greu şi carnea lui nu va mai fi bună. De 

asemenea, în acea zi nu este îngăduit femeilor să muncească, mai ales în casă, pentru că ar fi 

primejdios pentru boli sau alte necazuri. 5 

Pentru maramureşeni, masa reprez<strong>in</strong>tă mai degrabă un act cultural, cu valenţe sociale, 

desfăşurat după cutume străvechi. Ea reprez<strong>in</strong>tă un necesar rit de <strong>in</strong>tegrare, fie că ne 

referim la ospeţele comunitare (mesele de pomană, la care participă tot satul, în frunte cu 

preotul), la mesele neamurilor (botez, nuntă, înmormântare), la masa întregii familii (de 

Paşti, de Crăciun), la masa cotidiană, ori la masa oferită unor musafiri. Maramureşeanul îşi 

pofteşte oaspetele stră<strong>in</strong> în casă, cu gândul că „i-o fi foame după atâta drum”, dar şi pentru a 

facilita o <strong>in</strong>teracţiune de ord<strong>in</strong> cultural. Astfel, el pune preţ pe cel mai eficient mod de a 

dialoga, <strong>in</strong>diferent că vorbesc sau nu aceeaşi limbă. Dialogul <strong>in</strong>tercultural, pr<strong>in</strong> <strong>in</strong>termediul 

degustării d<strong>in</strong> produsele cul<strong>in</strong>are, se realizează la nivel non-verbal, cuv<strong>in</strong>tele fi<strong>in</strong>d de prisos. 

Fiecare gest şi impresie manifestată de către musafir e atent cântărită şi decodată, în funcţie 

de achiziţiile comportamentale ale <strong>in</strong>dividului şi tradiţia locală. Pentru a-i arăta respectul, 

oaspetele e poziţionat la masă „la loc de c<strong>in</strong>ste”, la fel cum se întâmplă în cazul bătrânilor sau 

al oamenilor „cu vază” (preotul sau dascălul). Stăpânul casei, în virtutea unei legi nescrise, 

are obligaţia să bea primul d<strong>in</strong> băutură şi abia apoi oaspetele, pr<strong>in</strong> aceasta doved<strong>in</strong>d că 

produsele oferite sunt curate şi demne de a fi degustate. O altă cutumă locală îi cere 

musafirului să consume toate alimentele cu care e servit, considerându-se că „atâta rău vrea

gazdei cel care a mâncat, cât a lăsat în blid” (Pamfil Bilţiu, 2004). Regula este valabilă şi în 

cazul băuturii. 6 

Masa este prilejul reunirii familiei, a refacerii legăturii între rude şi prieteni. Este o 

ocazie de socializare, de rememorare a timpurilor de od<strong>in</strong>ioară, a bucuriilor şi greutăţilor, 

dar şi un timp al viitorului, al planificărilor, al reînnodării prieteniilor şi amiciţiilor. 

Antropologia culturală a mâncării oferă ocazia cunoaşterii omului d<strong>in</strong> perspectiva a 

ceea ce consumă. Gastronomia locală este strâns legată de regiunea d<strong>in</strong> care prov<strong>in</strong> oamenii, 

regiune unde se cultivă anumite produse agricole, unde se cresc anumite animale. Ghidânduse 

pe pr<strong>in</strong>cipiul „spune-mi ce mănânci ca să îţi spun c<strong>in</strong>e eşti”, această ramură a 

antropologiei „citeşte” istoria unui loc, unui om, unei tradiţii d<strong>in</strong> perspectiva felurilor 

bucatelor, atât la o masă de zi cu zi a unei familii de săteni, cât şi la ocazii speciale cum ar fi 

nuntă, botez, înmormântare, sărbători religioase. 

Bucatele gătite reprez<strong>in</strong>tă un fel de viaţă, de muncă, de spirit religios sau laic. Ele spun 

povestea celor ce le-au gătit, o poveste înt<strong>in</strong>să pe parcursul sutelor şi miilor de ani ai istoriei. 

Note bibliografice: 

1 

Petru Dunca, Repere în antropologia culturală a alimentaţiei, Ed. Fundaţiei AXIS, Iaşi, 

2004, pag. 7 

2 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Arta_cul<strong>in</strong>ar%C4%83_maramure%C5%9Fean%C4%83 

3 


4 

ibidem 

5 

http://www.gustos.ro/<strong>articole</strong>/newsletter-gustos-ro/belsugul-mancarii-maramuresene.html 

6 


PREZENT ŞI VIITOR 

Dr. Maria Mesaroş 

medic specialist pediatru 

Baia Mare 

Am auzit odată o zicală d<strong>in</strong> vremuri nu tare vechi, care spunea că o familie e b<strong>in</strong>e să aibă cel 

puţ<strong>in</strong> 3 copii, câte unul să înlocuiească în evoluţie pe cei doi păr<strong>in</strong>ţi şi al treilea să fie pentru ţară. 

Ce echilibru social, întărit de faptul că familiile de la ţară şi chiar multe d<strong>in</strong> cele ce reprezentau 

înalta societate aveau mai mulţi copii; erau foarte puţ<strong>in</strong>e familiile cu 1-2 copii. 

Ce întorsătură a lucrurilor, cât egoism în societatea de azi când magaz<strong>in</strong>ele sunt suprapl<strong>in</strong>e, 

ţăranii nu ştiu cum să-şi valorifice produsele în exces şi renunţă la lucrarea pământului propriu 

pentru motivul că nu este profitabil. 

Azi în familiile cu cele mai mari venituri se naşte un s<strong>in</strong>gur copil sau poate nici unul, dar 

câ<strong>in</strong>ii de rasă sunt nelipsiţi. Uneori întreţ<strong>in</strong>erea unui asemenea animal costă mai mult decât 

întreţ<strong>in</strong>erea unui copil. 

Se aude uneori la ştiri că a fost găsit la conta<strong>in</strong>er un nou născut abandonat sau mort: o ştire 

vagă, după care nu se mai vorbeşte nimic..., pe când dacă sunt eutanasiaţi nişte câ<strong>in</strong>i vagabonzi, care 

fac atâtea victime omeneşti pr<strong>in</strong> muşcăturile lor, se iau poziţii cu răsunet mondial. 

Ce întorsătură a lucrurilor! Oare aceşti câ<strong>in</strong>i atât de protejaţi şi care ţ<strong>in</strong>uţi în lesă înlocuiesc 

cărucioarele cu copiii de altă dată pr<strong>in</strong> parcuri, vor putea asigura viitorul ţării ? De pe urma ocrotirii 

acestor animale, care au ajuns mai presus decât copiii, vom putea lua noi, cei care acum trăim aceste 

vremuri, pensiile necesare la vârsta a treia? 

Nu este destul reducerea poporului român pr<strong>in</strong> plecarea atâtor t<strong>in</strong>eri în alte ţări, lăsând în 

ţara noastră loc liber pentru <strong>in</strong>vadarea musulmanilor,negrilor,etc. 

Oare ne vor aduce aceştia, care v<strong>in</strong> d<strong>in</strong> ţările subdezvoltate şi teroriste o civilizaţie şi o cred<strong>in</strong>ţă 

mai bună? Unde este gândirea şi morala sănătoasă a românului? 

Oare o fi devenit politică de stat (de c<strong>in</strong>e suntem oare conduşi?) scăderea natalităţii, 

distrugerea naţiunii, limitarea valorilor <strong>in</strong>telectuale şi lăsarea frâului liber şi necontrolat pentru

categoriile sociale de jos. 

Mă ispiteşte un gând urât: sterilizarea femeilor productive <strong>in</strong>tenţionat pr<strong>in</strong> practicarea 

variatelor metode anticoncepţionale, a avortului liber, <strong>in</strong>suficient controlat la cab<strong>in</strong>etele particulare, 

mai ales la fetele t<strong>in</strong>ere; tend<strong>in</strong>ţa crescând pentru practicarea operaţiei cezariene, care limitează 

naşterea la cel mult 2 copii. 

Oare suntem în situaţia Ch<strong>in</strong>ei, ca să limităm chiar aşa de mult înmulţirea populaţiei ? Atât noi 

cât şi restul Europei avem spor natural negativ. 

Se abandonează tot mai mult calea naturala de naştere: viitoarele mame nu sunt pregătite 

moral şi psihico-fizic pentru a fi mame. 

Totul se rezumă la egoismul momentului: acum să nu mă doară, dar la ce va urma nu se 

gândesc. 

Pe cale naturală s-a născut de când este acest pământ, iar acum se luptă cu toate puterile să se 

renunţe la ce e natural. 

Ziua de 8 Martie – Ziua Internaţională a femeii a fost onorată într-un mod aparte la secţia Nou 

Născuţi Baia Mare: în cele 24 ore ale zilei de 8 martie au fost 8 naşteri, d<strong>in</strong> care toate au fost 

cezariene, nici una pe cale naturală ! Să fie o co<strong>in</strong>cidenţă, se dorea să se at<strong>in</strong>gă atunci procentajul de 

30%, de cezariene d<strong>in</strong> totalul de naşteri, tend<strong>in</strong>ţă expresă de a se mai creşte acest procentaj. 

Desigur nu toate au avut <strong>in</strong>dicaţii medicale, un număr redus d<strong>in</strong>tre cezariene au motivaţie 

medicală; o parte sunt opţiunile mamelor pentru acest tip de naştere, dar pentru justificare medicul le 

dă tot o conotaţie de motivaţie medicală şi în sfârşit o parte bună d<strong>in</strong>tre ele sunt eşecuri ale unui 

travaliu natural eşuat, grăbit, forţat şi care pentru a nu compromite probitatea profesională, se 

term<strong>in</strong>ă tot cu cezariană. 

Oare nu ar trebui să ne punem câteva întrebări care ar viza atât corpul medical, cât mai ales 

viitoarele mămici şi viitorul copiilor lor ? 

- este o politică socială de moment, ale cărei repercursiuni nu ne <strong>in</strong>teresează în momentul 

de faţă ? 

- este aspectul mercantil urmărit de medicii g<strong>in</strong>ecologi ? 

- este o lipsă de profesionalism în urmărirea gravidelor care ulterior sunt dirijate 

<strong>in</strong>tenţionat spre a opta pentru operaţia cezariană ? 

Îndrăznesc să fac o afirmaţie dură: nu mai avem obstetricieni ci numai g<strong>in</strong>ecologi, pr<strong>in</strong>tre 

care sunt tot mai multe femei g<strong>in</strong>ecologi.Unele au copii şi cu toate acestea rămân <strong>in</strong>diferente la ce se 

petrece cu alte femei şi resp<strong>in</strong>g ceea ce este natural şi fiziologic; am surpr<strong>in</strong>s odată o afirmaţie: „mie 

îmi place mai mult să tai”, refer<strong>in</strong>du-se la secţiunea cezariană. 

Nouă românilor nu ne place să facem statistici şi nici să evaluăm anumite fenomene negative, 

care ar trebui elucidate. Suntem prea comozi şi <strong>in</strong>diferenţi la ce se întâmplă cu copiii ce se nasc în 

mod forţat, programat – când medicul este de gardă, pentru a nu fi deranjat de pacientă atunci când 

s-ar declanşa în mod natural naşterea. 

Deşi uneori prea târziu, dar poate edificator pentru viitor s-ar impune o rememorare a 

momentului şi felul naşterii copilului care ulterior este descoperit cu handicapuri psihice şi fizice. 

Oare explozia de cazuri de „Autism” nu are legătură cu naşterile forţate, programate, cu 

medicaţia (cytotec) şi metodologia de a grăbi naşterile, cu sufer<strong>in</strong>ţele neurologice „m<strong>in</strong>ore în 

aparenţă” ce le prez<strong>in</strong>tă nou născutul după asemenea naşteri. Executarea cezarienelor îna<strong>in</strong>te de a 

apărea semnele declanşării travaliului este asemenea metodei de a forţa un ou de gă<strong>in</strong>ă clocit, d<strong>in</strong> care 

nu a ieşit puiul odată cu ceilalţi fraţi, iar dacă este forţat pr<strong>in</strong> spargerea cojii,va ieşi un „pui nimuric”. 

Toate aceste lucruri ar trebui să ne dea de gândit referitor la viitorul copiilor şi a neamului 

nostru.

VIAŢĂ LONGEVITĂŢII 

Liviu Moldovanu 

Medic pensionar 

Doctor în medic<strong>in</strong>ă 

Arad 

În propgramul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii există stipulată o maximă, pr<strong>in</strong> care se 

specifică clar recomandarea de a nu adăuga ani vieţii, ci viaţă anilor. Această recomandare trebuie 

înţeleasă ca un îndemn de a face tot ce se poate d<strong>in</strong> punct de vedere medical pentru a înbunătăţi 

calitatea vieţii vîrstnicilor şi nu doar a o prelungi. 

O vorbă înţeleaptă românească spune că „c<strong>in</strong>e nu are bătrâni să şi-i cumpere”, iar celebrul 

scriitor şi gânditor rus al veacului al XIX-lea, <strong>in</strong>confundabilul Lev Tolstoi a scris: „La adânci 

bătrâneţi se desfăşoară viaţa cea mai preţioasă, cea mai utilă pentri t<strong>in</strong>e şi pentru alţii”. Aceste două 

aforisme, completează în mod esenţial alte îndemnuri născute d<strong>in</strong> înţelepciunea oamenilor de 

pretut<strong>in</strong>deni, de a respecta şi a cultiva buna stare fizică, mentală şi socială a vârstnicilor. 

Conceptul de protejare a vârstnicilor are şi o conotaţie religioasă, fi<strong>in</strong>d prezent în filosofia 

tuturor cultelor religioase¸ iar în ideologia creşt<strong>in</strong>ă, respectarea vârstnicilor este legată de respectarea 

de s<strong>in</strong>e, specificându-se clar: „C<strong>in</strong>e nu-şi respectă îna<strong>in</strong>taşii sau păr<strong>in</strong>ţii, nu se respectă pe s<strong>in</strong>e şi pe 

Dumnezeu”. 

Vechile pr<strong>in</strong>cipii ale cultelor religioase, împreună cu mai noile pr<strong>in</strong>cipii priv<strong>in</strong>d drepturile 

omului, au determ<strong>in</strong>at comunităţile <strong>in</strong>ternaţionale să stabilească reglementări priv<strong>in</strong>d protecţia 

populaţiei de vârsta treia. Aceste reglementări sunt concordante cu drepturile universale ale omului şi 

nu se deosebesc de acestea decât pr<strong>in</strong> atenţia specială acordată acestei grupe populaţionale, atenţie 

motivată de elemente de ord<strong>in</strong> moral şi anume veneraţia faţă de valorile produse şi acumulate în 

timpul activităţii prelungite ale acestora. 

Reglementarea măsurilor de protecţie socială a populaţiei vârstnice nu este întâmplătoare. 

Marii gânditori d<strong>in</strong> trecut au avut înţelepciunea să observe că bătrâneţea trebuie privită sub trei 

aspecte: calendaristic, psihologic şi sociologic. 

Calendaristic vorb<strong>in</strong>d, bătrâneţea poate deveni la un moment dat o încadrare pur formală, 

întrucăt cunoşt<strong>in</strong>ţele şi experienţa acumulată de-a lungul timpului, pot face un <strong>in</strong>divid de 70 ani să 

dev<strong>in</strong>ă, pr<strong>in</strong> concentrarea energiei sale, mai util pe plan social şi cultural, decât un tânăr de 30 de ani, 

comod şi blazat, fără dor<strong>in</strong>ţa exprimată de a participa la dezvoltarea societăţii. 

Pe de altă parte, dacă sănătatea fizică şi mentală nu este cultivată de către <strong>in</strong>divid sau dacă 

adoptă un mod de viaţă potrivnic sănătăţii, el îşi va pierde prematur potenţialul biologic cu care a fost 

înzestrat pentru vârsta şi sexul său. Acest potenţial va scădea în consec<strong>in</strong>ţă sub media populaţională 

vărstei cronologice a <strong>in</strong>dividului în cauză. 

Ţ<strong>in</strong>ând cont de cele de mai sus, se poate argumenta că, în anumite situaţii, încadrarea 

adm<strong>in</strong>istrativă în grupele populaţionale, pe criteriul vârstei cronologice, nu este corectă! 

Psihologic vorb<strong>in</strong>d, bâtrâneţea are o dimensiune importantă, întrucât personalitatea unor 

<strong>in</strong>divizi vârstnici, de o valoare <strong>in</strong>tr<strong>in</strong>secă <strong>in</strong>contestabilă, poate activa energii nebănuite în rândul 

semenilor lor, deseori dezorientaţi sau manevraţi în scopuri nesănătoase. Aceste personalităţi dev<strong>in</strong> şi 

rămân modele în conşti<strong>in</strong>ţa societăţii. Faptele şi ideile lor vor constitui pilde de urmat, astfel încât 

contagiunea b<strong>in</strong>elui să se transmită urmaşilor, în opoziţie cu contagiunea răului ce apare la tot pasul 

în viaţa noastră de toate zilele. 

Vârstnicii înţelepţi, cu o viaţă împl<strong>in</strong>ită, îşi vor menţ<strong>in</strong>e <strong>in</strong>teresul faţă de preocupările 

anterioare, deoarece omului nu îi sunt caracteristice dez<strong>in</strong>teresul şi <strong>in</strong>activitatea, iar echilibrul vieţii 

este întreţ<strong>in</strong>ut de stimuli de natură fizică şi <strong>in</strong>telectuală. 

Bătrâneţea socială poate fi apreciată eronat, întrucât majoritatea persoanelor pensionate <strong>in</strong>tră 

într-un repaus ocupaţional ce <strong>in</strong>duce şi un repaus social. Această situaţie se simpte uneori dureros în 

viaţa de familie, în petrecerea timpului liber şi mai ales în plan psihologic, priv<strong>in</strong>d rostul cont<strong>in</strong>uării

vieţii. D<strong>in</strong> aceste motive, bătrâneţea socială dev<strong>in</strong>e rezultatul unor complicate <strong>in</strong>teracţiuni, aplicând 

apartenenţa la o clasă de <strong>in</strong>divizi ce posedă cunoaştere şi o înţelegere a lumi în întreaga ei 

complexitate. Privită obiectiv, bătrâneţea socială este una d<strong>in</strong> cauzele conflictului d<strong>in</strong>tre generaţii, 

stare tensionată ce a generat pe parcursul istoriei serioase probleme de ord<strong>in</strong> social şi economic. 

În concluzie, societatea este obligată să medieze coexistenţa generaţiilor şi să asigure o 

existenţă demnă celor ce îmbătrânesc. Ea trebuie să împiedice complacerea acestor <strong>in</strong>divizi în 

<strong>in</strong>activitate, stimulându-i să-şi exprime în cont<strong>in</strong>uare aspectele cele mai valoroase, atât în <strong>in</strong>teres 

personal, cât şi public. 

Acest lucru se poate realiza în mai multe feluri, începând cu asigurarea condiţiilor de 

participare la viaţa socială, cu ocazia evenimentelor electorale, a dreptului de a akege sau a fi aleşi în 

funcţii onorifice sau de consilieri. În cadrul cluburilor sau a căm<strong>in</strong>elor pentru bătrâni, forurile 

adm<strong>in</strong>istrative vor facilita întâlniri cu personalităţile politice, culturale su artistice ale regiunii 

respective. În acest fel vârstnici nu se vor simţi izolaţi şi cu siguranşă vor avea ceva de spus în multe 

în multe d<strong>in</strong> domeniile de exprimare a fi<strong>in</strong>ţei umane, validând astfel aforismele citate la începutul 

acestui capitol. 

Pe toată durat vieţii, vârstnicii se vor bucura se vor bucura de asistenţă medicală preventivă, 

curativă şi recuperatorie. Ţara noastră are o experienţă şti<strong>in</strong>ţifică vastă în supravegherea sănătăţii 

vârstnicilor, la Bucureşti fi<strong>in</strong>d înfi<strong>in</strong>ţat primul Insitut Geriatric d<strong>in</strong> lume. Progrsmele de tratament 

preventiv al bătrâneţi elaborate aici au fost apreciate şi adoptate în multe ţări. 

Concret, în plan socio-medical, la Institutul de Geriatrie Dr. Ana Aslan, pe lângă 

supravegherea stării de sănătate a vârstnicilor, cu particularităţile lor legate de grupa de vârstă, se 

caută în permanenţă metode readaptare la viaţa socială a acestei grupe populaţionale. Ultimele 

rezultate ale cercetărilor medicale, sociologice, psihologice, sunt folosite ca argumente în aplicarea 

unor măsuri cu caracter profilactic ce vizează orice afecţiune banală, <strong>in</strong>tercurentă, care ar putea duce 

la vârstnic, la <strong>in</strong>stalerea unor stări morbide, ce nu ar putea fi surmontate pr<strong>in</strong> reacţiile de apărare 

dim<strong>in</strong>uate, caracteristice acestei vârste. 

În esenţă, viaţa la vârste îna<strong>in</strong>tate se desfăşoară firesc, dacă facem abstracţie de unele aspecte 

biologice, sociologice, cărora uneori li se poate da o importanţă exagerată în cadrul preocupărilor de 

existenţă zilnică. Important este faptul că atunci când apare o stare de boală sau de altă necesitate, 

întotdeauna trebuie să fie delimitat aspectul nou apărut, faţă de cel legat de vârstă. 

După cum a remarcat Lev Tolstoi – la vârsta îna<strong>in</strong>tată lucrezi eficient atât pentru t<strong>in</strong>e, cât şi 

pentru alţii, societatea trebuie doar să creeze condiţiile necesare vârstnicilor. D<strong>in</strong> fericire, se pare că 

în societatea contemporană, măcar teoretic, lucrurile sunt statuate. 

Vom încerca în cont<strong>in</strong>uare să prezentăm câteva aspecte legate de <strong>in</strong>strucţia şi păstrarea 

sănătăţii, precum şi de folosirea conştientă a stării de sănătate, cu aplicabilitate la persoanele de 

vârsta a treia. 

După cum am mai spus, starea de sănătate este o chestiune <strong>in</strong>structibilă la orice vârstă. Un 

proverb englezesc spune „it is never late to learn”, adică – niciodată nu este prea târziu să înveţi. În 

lum<strong>in</strong>a acestui îndemn, vârstnicul trebuie să fie conştient că capacităţile lui biologice dm<strong>in</strong>uate 

datorită vârstei îl fac mai vulnerabil la agenţii producători de boli, pe care trebuie să îi evite în mod 

conştient. 

La vârstnici, odată cu înţelepciunea, desigur că ar trebui să v<strong>in</strong>ă si renunţarea la vicii care 

pun sănătatea în pericol. Când facem această recomandare, o facem cu conv<strong>in</strong>gerea că vărstnicul nu 

se simpte frustat că trebuie să renunţe la fumat, la consumul de alcool în cantităţi mai mari, la 

alimentaţia bogată în grăsimi şi zahăr etc. 

Odată ce aspectul renunţării la practici vătămătoare sănătăţii este înţeles, vârstnicul mai 

trebuie să înţeleagă că restantul lui biologic poate fi înbunătăţit pr<strong>in</strong>tr-un antrenament consecvent şi 

dozat la capacităţile sale, astfel încât să fie menţ<strong>in</strong>ut în permanenţă aproape de potenţialul biologic 

maximal corespunzător statistic vârstei şi sexului său. Acest obiectiv poate fi obţ<strong>in</strong>ut pr<strong>in</strong> practicarea 

zilnică a unor exerciţii fizice de mobilitate, a unei respiraţii de tip yoga, precum şi pr<strong>in</strong> mersul pe jos 

în ritm convenabil cel puţ<strong>in</strong> o jumătate de oră pe zi. Călirea organismului se poate menţ<strong>in</strong>e pr<strong>in</strong> 

alternanţa duşurilor cu apă caldă cu cele cele mai reci ( în funcţie de toleranţa şi antrenamentul 

fiecăruia), term<strong>in</strong>ate pr<strong>in</strong> ştergere tegumentelor cu prosoape mai aspre. Pentru a fi mai expliciţi

precizăm că pr<strong>in</strong> supunerea organismului la duşuri mai calde . porii tegumenteler se deschid şi 

primim căldura mediului fizic. Alternanţa cu duşurile mai reci produce efectul <strong>in</strong>vers în sensul că 

porii pielii se închid, căldura primită anterior este reţ<strong>in</strong>ută şi înmagazionată în organism. Se deduce 

d<strong>in</strong> acest motiv că alternanţa duşurilor trebuie term<strong>in</strong>ată cu duşul rece, astfel porii tegumentelor fi<strong>in</strong>d 

închişi nu se pierde căldură, subiectiv nu avem senzaţia de frig şi organismul în general face economie 

în consumarea de calorii. Practica folosirii prosoapelor mai aspre, are ca efect stimularea circulaţiei 

la nivel tegumentar, asigurându-se astfel atât oxigenarea cât şi alimentaţia tegumentului mai bună 

vizavi de expunerea sa permanentă şi deschisă la mediul său înconjurător foarte vast ca ambient şi nu 

numai. 

Sub aspectul sănătăţii mentale, vârstrnicul, în primul rând trebuie să se împace cu s<strong>in</strong>e. Nu 

trebuie să renunţe la cred<strong>in</strong>ţa sa, trebuie să se exprime faţă de Creator pr<strong>in</strong> rugăciunile zilnice ce îi 

va crea în plus o stare de l<strong>in</strong>işte şi împăcare cu s<strong>in</strong>e însuşi, <strong>in</strong>clusiv cu vărsta sa şi cu ce va urma în 

viaţa de apoi. În acelaş timp va trebui să renunţe la orice stare afectivă duşmănoasă faţă de semeni. 

Intelectul său poate fi menţ<strong>in</strong>ut treaz şi optimist, la fel ca şi fizicul, pr<strong>in</strong> solicitarea în direcţii pozitive: 

lecturarea de scrieri optimiste, spirituale şi <strong>format</strong>ive; vizionarea de emisiuni culturale, de agrement, 

ocol<strong>in</strong>d cu bună şti<strong>in</strong>ţă orice <strong>in</strong>formaţie negativă, orice angajare în discuţii contradictorii şi de 

confruntări <strong>in</strong>utile consumatoare de energii, care au în f<strong>in</strong>al ca şi consec<strong>in</strong>ţâ încărcarea mentalului 

nostru în mod negativ şi supunerea lui la b<strong>in</strong>ecunoscutul stres. Apartenenţa vârstnicilor la diferite 

cluburi sau structuri cu întâlniri periodice, la asociaţii profesionale, culturale sau sociale cu programe 

de activitate b<strong>in</strong>e def<strong>in</strong>ite, le va stimula capacitîţile restante ale acestora, creându-le bucurii şi în plus 

alte împl<strong>in</strong>iri. 

Folosirea conştientă şi raţională la vârstnici a restantului lor biologic atât fizic, cât şi mental 

se realitează ţ<strong>in</strong>ând cont de faptul că ei constitue pe drept cuvânt o forţă socială, începând cu familia, 

cont<strong>in</strong>uând cu cercurile apropiate şi sfârş<strong>in</strong>d cu cele de <strong>in</strong>teres public. În această înţelegere, aşa după 

cum am afirmat încă de la început, desigur că, vărstnicii au tot dreptul la a li se asigura de către 

comunitate conform tradiţiilor şi dat<strong>in</strong>ilor – condiţii care să le adauge viaţă anilor şi nu ani vieţii. Se 

realizează în acest mod de fapt, un act creşt<strong>in</strong>esc şi în acelaş timp social. 

INIMA – UN MIRACOL BIOLOGIC 

Dr. Iosif ANDERCO 

Se<strong>in</strong>i – Maramureş 

I. Prelim<strong>in</strong>arii. D<strong>in</strong> activitatea lui Havvk<strong>in</strong>g reiese complexitatea universului. Omul 

este parte a lumii. Dacă aceasta este valabil, atunci corpul omenesc – acest automat biologic – este 

supus efectelor Universului. Inima pune acest automat în funcţiune şi face posibil ca pr<strong>in</strong> activitatea 

EP (energie psihică) să se declanşeze permanent viaţa. 

Până în ziua de azi, cercetarea medicală nu a reuşit să explice munca permanentă de decenii a 

<strong>in</strong>imi, asigurarea acestei funcţii, şi faptul că nu se epuizează, în munca fără încetare. În cazul <strong>in</strong>imii 

nu este pauză, nu este concediu anual, numai o activitate permanentă. Energia chimică, consumul de 

oxigen explică această <strong>in</strong>epuizare. Chiar EP nu explică această funcţie. (Menţionez că activitatea de 

declanşare a vieţii de către EP este de altă natură. Inima are o alta energie ce asigură „veşnicia” 

muncii şi, care va fi abordat în cont<strong>in</strong>uare). 

Calculele de decenii a lui Havvk<strong>in</strong>g, uriaşa muncă matematică nu a putut explica, de exemplu 

energia gravitaţiei, deci şi acolo trebuie sa fie o explicaţie priv<strong>in</strong>d menţ<strong>in</strong>erea, în aceiaşi poziţie a 

corpurilor cereşti, a planetelor. O astfel de explicaţie ar fi necesară şi în cazul <strong>in</strong>imii, care să facă 

înţelesă această munca permanentă.

În <strong>in</strong>suficienţa cardiacă – fiecare medic a observat-o, în multe cazuri – cauza este lipsa energiei 

care asigură funcţia permanentă a <strong>in</strong>imii, fără epuizare. Semnele majore d<strong>in</strong> <strong>in</strong>suficienţa cardiacă: 

dispneea, edemele, mărirea globală a <strong>in</strong>imii, tulburările de ritm exprimă felurile diferite pr<strong>in</strong> care se 

produce această tulburare. Inima ajunge în <strong>in</strong>suficienţă pe căi diferite, iar cauza pr<strong>in</strong>cipală este lipsa 

energiei despre care se va discuta. 

Havvk<strong>in</strong>g nu a reuşit să documenteze matematic funcţia Universului. Şi în cazul <strong>in</strong>imii, azi 

numai raţionalitatea poate da răspuns la întrebările noastre. Activitatea permanentă a <strong>in</strong>imii preia 

ceva d<strong>in</strong> viaţa veşnică. Energia vieţii veşnice este spiritul. Inima are nevoie şi de energia spirituală ca 

să poata realiza munca permanentă. 

Inima primeşte oxigenul până când aceasta are structurile <strong>in</strong>tacte. Dacă oxigenul nu ajunge 

undeva, aceasta se poate corecta pr<strong>in</strong> <strong>in</strong>tervenţie chirurgicală, pe artere coronare. Şi energia 

spirituală trebuie să ajungă la locul potrivit şi în timpul potrivit. În lumea biologică observăm că 

fiecare funcţie are un timp programat în existenţă, program care nu este identic la fiecare om şi la 

toate funcţiile. 

Inima este un miracol biologic. Dacă vedem funcţia neînteruptă de decenii, trebuie să admitem 

că aici se întâmplă un miracol şi în realitate, majoritatea trec fără să-l observe. De mai multe ori am 

remarcat că viaţa este parţial trascedentală. Acest fenomen are nevoie mai ales de energia spirituală. 

Energia spirituală trece pr<strong>in</strong> structurile moleculare – formaţiuni materiale – dar pr<strong>in</strong> posibilităţi 

determ<strong>in</strong>ate de lege, iar aceste funcţii se pot bloca undeva. Acolo unde legea poate fi blocată există o 

verigă ce are o corelaţie cu Universul. Atomul presupune un germen de viaţă, care va ajunge în 

funcţie, atunci când viaţa biologică se va exprima. (Teilhari de Chard<strong>in</strong>) Viaţă biologică poate avea 

foarte multe tulburări, aceste tulburări vor face imposibilă unirea energiei spirituale cu germenul de 

viaţă. Aici este ta<strong>in</strong>a şi esenţa <strong>in</strong>suficienţei cardiace. Nu fiecare om ajunge la <strong>in</strong>suficienţă cardiacă, 

dar acolo, unde se produce, soarta <strong>in</strong>dividului este petcetluită, situaţie ce este cunoscută şi de centrul 

universal al vieţii. 

De ce se produce <strong>in</strong>suficienţa cardiacă? Pentru că în astfel de cazuri structurile <strong>in</strong>imii - 

predom<strong>in</strong>ant miocardul – nu pot prelua în întregime energia spirituală. Acest blocaj se produce d<strong>in</strong> 

mai multe cauze. EP a declanşat în mai mică măsură viaţa miocardului, care cu timpul a fost 

degenerată d<strong>in</strong> cauza <strong>in</strong>flamaţiilor aseptice. 

Cauza directă este că miocardul degenerat nu preia satisfăcător energia spirituală – care este 

componenta pr<strong>in</strong>cipală a necesarului energiei – de care are nevoie decenii în munca lui fără pauză. 

Viaţa are o parte transcedentală, care dispare cu moartea. Inima este motorul care pompează 

sângele în structurile organismului, care deţ<strong>in</strong>e oxigenul şi energia chimică. EP soseşte pe căi 

energetice, dar energia spirituală se găseşte în spaţiu (care cupr<strong>in</strong>de şi corpul omenesc). Despre 

aceasta mai pe larg în cont<strong>in</strong>uare. 

II. Gândul spirit şi Hegel. Am pornit de la <strong>in</strong>imă şi am presupus că <strong>in</strong>ima are o energie 

mai deosebită ca să poată funcţiona decenii fără epuizare. Aici trebuie să ne gândim la energia 

spirituală (care este energia sufletului). În <strong>in</strong>suficienţa cardiacă <strong>in</strong>ima este <strong>in</strong>capabilă să preia careva 

d<strong>in</strong>tre energii, care poate fi energia chimică, dar mai ales energia spirituală (mai putem vorbi şi 

despre EP). D<strong>in</strong>tre acestea, energia maximă o are energia spirituală. Spiritul (deci energia sufletului) 

este prezentă şi în cazurile de <strong>in</strong>suficienţă cardiacă, dar structurile – miracolul – nu-l poate prelua. 

Deci structurile <strong>in</strong>imii trebuie să fie capabile să preia oxigenul, energia chimică, EP, dar şi energia 

spiritului. Hegel şi Dilthey au recunoscut fenomenele spirituale şi au abordat rolul lor de cultură. 

Dar energia spirituală este o componentă pr<strong>in</strong>cipală a vieţii, şi am mai accentuat că viaţa, în 

realitatea pământească parţial, este transcedentală. 

Am ajuns la recunoaşterea gândului spirit (în cont<strong>in</strong>uare: spiritul). Am am<strong>in</strong>tit că spiritul se 

poate considera gândul sufletului şi este mijlocul – <strong>in</strong>strumentul sufletului. Aici trebuie să abordăm 

atât spiritul dar şi sufletul, însă posibilităţile limbii fac accesibile doar <strong>in</strong>troducerile m<strong>in</strong>uţioase şi 

progresive ale lor, de aceea trebuie să mă ocup separat de problemele spiritului sau a sufletului, care 

sunt în corelaţie. Dar apoi va trebui să le abordez împreună. 

În această căutare, prima dată am apelat la Fenomenologia spiritului a lui Hegel, care a 

considerat spiritul ca şi posibilitatea absolută. Dar cartea nu tratează ceea ce ne oferă titlul, adică 

fenomenologia.

Hegel a scris cu m<strong>in</strong>uţiozitate germană <strong>in</strong>ventarul fenomenenlor spirituale şi nu discută despre 

fenomenologie, de care medicul ar avea nevoie. 

Am mai spus că întotdeauna, când pornesc pe căi fantastice, dacă nu găsesc răspuns la 

întrebările mele d<strong>in</strong> cărţile scrise până acum, rămân totdeauna pe l<strong>in</strong>ia învăţăturii Bibliei, unde 

spiritul – sufletul, sunt pomenite şi acolo. Aşa cred că nici Hegel nu a declarat niciodată că revelaţiile 

Bibliei nu ar fi corecte. Medicul poate să rămână un bun medic şi dacă se roagă sau frecventează 

biserica, şi dacă consideră Biblia cea mai mare carte. Biblia nu exclude existenţa marilor ta<strong>in</strong>e. 

Spiritul în funcţiunea lui îndepl<strong>in</strong>eşte şi rolul factorilor de <strong>in</strong>formaţie. Acum este necesar să 

descriu şi închipuirile mele despre suflet ca să fie <strong>in</strong>teligibil în cele ce urmează. 

III. Încercarea de a rezuma fenomenologia sufletului propriu. Trebuie să-l 

dezvoltăm şi să-l formăm în cursul vieţii pământeşti, acesta va pleca apoi cu „Eu-l” d<strong>in</strong>colo. Sufletul 

pret<strong>in</strong>de ceva, dar şi dă ceva omului. Sufletul poate să fie numai o stare de energie, cum observăm 

empiric. Este posibil un corp energetic, care poate emite <strong>in</strong>fluenţe. Sufletul nu are formă sau siluetă. 

Se poate concepe ca un glob energetic, în care omul trăieşte, se mişcă, deci fi<strong>in</strong>ţează. Graniţa 

sufletului întrece limitele corpului, ceea ce poate explica efectele faţă de alte persoane, tracul, sau 

întreţ<strong>in</strong>erea vieţii în culturi de ţesuturi. Sufletul este localizat în spaţiu, nu este legat de un punct fix 

al organismului, dar se ataşează de corpul proprietarului. Conform Bibliei, are sediu în <strong>in</strong>imă, ce 

poate fi <strong>in</strong>terpretat pr<strong>in</strong> sprij<strong>in</strong>irea miocardului în actitivtatea lui de decenii. Sufletul nu 

funcţionează el însuşi, ci pr<strong>in</strong> spirit, care este <strong>in</strong>strumentul sufletului. 

Sufletul fiecărui om este o creaţie nouă. Creaţia este cont<strong>in</strong>uu, probabil cu ocazia fecundării 

celor două scântei de suflet – pr<strong>in</strong> spirit – vor exprima momentul celor două creaţii. După aceasta 

vor rămâne în contact permanent, cu noul <strong>in</strong>divid, dar <strong>in</strong>tegral în corpul lui, poate depăşi aceste 

limite. În cont<strong>in</strong>uare funcţia o va <strong>in</strong>depl<strong>in</strong>i pr<strong>in</strong> spirit. Această agregaţie de energie. 

Sufletul este o energie misterioasă, pe care omul n-o poate cunoaşte, dar există, şi dacă 

fi<strong>in</strong>ţează, atunci de acţiunea, de forţa, şi de mecanismul lui, trebuie să ţ<strong>in</strong>em seama. Are o formă 

nemărg<strong>in</strong>ită, dar d<strong>in</strong> aceasta vom folosi în viaţa pământească, numai o fărâmă. La mecanismul lui 

de acţiune este caracteristică viteza <strong>in</strong>f<strong>in</strong>ită. 

Despre suflet au scris: Platon, Filon, August<strong>in</strong>us, Plot<strong>in</strong>os, şi încă mulţi alţii. Indirect s-a 

ocupat de temă Hegel (pr<strong>in</strong> fenomenologia spiritului). În acest articol, încerc să fac s<strong>in</strong>tetizarea şi 

actualizarea pe viaţă. 

IV. Conexiuni. Avem spiritul, avem sufletul (ne-am închipuit spiritul cu gândul sufletului). 

Spiritul este forma obiectivă în lume şi se manifestă pr<strong>in</strong> artă, cultură, filozofie, religie. 

Spiritul constituie esenţa factorilor de <strong>in</strong>formaţie. Forţa miocardului este sprij<strong>in</strong>ită de către 

factorul de <strong>in</strong>formaţie şi de către energia spiritului, care îl face capabil să funcţioneze permanent. 

Nu putem îndrepta forţa miocardului doar d<strong>in</strong> posibilităţile date de către energia chimică, nici cu 

acţiunea de declanşare a EP sau cu contribuţia oxigenului. Randamentul uriaş al miocardului 

necesită şi energia misterioasă a spiritului. Ce fel de energie este aceasta? Am menţionat că spiritul 

este gândul sufletului, deci spiritul este caracterizat de natura sufletului. 

Spiritul este mai întâi o energie <strong>in</strong><strong>format</strong>ică. Apoi este o posibilitate uriaşă de susţ<strong>in</strong>ere a 

forţei, care se manifestă în funcţia cardiacă. Până când această energie funcţionează eficient, 

funcţiile vitale şi de conşti<strong>in</strong>ţă par fiziologice. Dar dacă nu funcţionează corespunzător, prompt apar 

tulburări. Ceva de acest fel este şi reacţia de panică unde cu siguranţă participă şi energia spirituală. 

Funcţia spiritului, într-o măsură mai mare, trebuie să se exprime pr<strong>in</strong> funcţia conşti<strong>in</strong>ţei. 

Şi conşti<strong>in</strong>ţa are reacţii fulm<strong>in</strong>ante, care seamănă cu reacţia de panică şi aceste tulburări nu 

aparţ<strong>in</strong> psihiatriei. Cum pătrunde spiritul în structurile conşti<strong>in</strong>ţei. Aceasta ar fi prima întrebare. 

Acest nivel trebuie să fie teritoriul „Eu”-lui , dar încă şi aceasta este foarte obscur pentru medic<strong>in</strong>ă. 

Dacă în conşti<strong>in</strong>ţă, spiritul, are un rol important, formarea conşti<strong>in</strong>ţei necesită o mare cantitate de 

energie spirituală, precum are şi miracolul. M-am gândit de multe ori la posibilitatea măsurării EP, 

dar nici nu-mi pot <strong>in</strong>chipui, că energia sufletului va putea fi vreodată măsurată. Acest teritoriu 

rămâne la nivelul filozofiei. Aici şi acum, medicii trebuie să <strong>in</strong>terpreteze energia spirituală şi efectul 

acesteia asupra organismului. Această acţiune este foarte importantă în cazul <strong>in</strong>imii, dar are un efect 

şi mai larg asupra conşti<strong>in</strong>ţei. Asemănarea omului cu Creatorul se realizează pr<strong>in</strong> spirit, dar în cazul 

<strong>in</strong>imii, d<strong>in</strong> veşnicia Creatorului se găseşte ceva în funcţia permanentă. Reîntors d<strong>in</strong> nou la <strong>in</strong>imă:

spiritul aprovizionează permanent cu energie miocardul. Spiritul este supus forţelor Universului, 

acţiunea lui pentru nevoile <strong>in</strong>imii este doar funcţia lui secundară. Degenerarea structurilor 

organismului blochează legătura cu spiritul. 

V. Ta<strong>in</strong>a <strong>in</strong>imii. Faptul că <strong>in</strong>ima nu oboseşte se datorează spiritului, energia care este 

preluată doar în diastolă. Funcţiile speciale ce aparţ<strong>in</strong> centrilor cosmici ai vieţii: precum viaţa sau 

funcţia <strong>in</strong>imii sunt asigurate numai în anumite perioade: în timpul somnului sau al diastolei. Această 

periodă nu semnifică un timp, ci o stare a fi<strong>in</strong>ţei, cum este somnul sau diastola. Omul este parte a 

lumii, acest lucru l-a menţionat şi Platon, doar că Plot<strong>in</strong>os abordează mai amănunţit faptul că 

anumite funcţii ale spiritului arată o deviaţie periodică. De asemenea Plot<strong>in</strong>os este de acord că nu 

numai fi<strong>in</strong>ţele vii, ci şi corpurile cereşti au conexiune cu energia spirituală. Plot<strong>in</strong>os consideră ca de 

la s<strong>in</strong>e înţeles funcţia de mişcare a sufletului. Instrumentul sufletului este spiritul. Hegel când se 

ocupa cu uriaşa importanţă a spiritului, probabil la aceste fenomene s-a referit. 

Ta<strong>in</strong>a <strong>in</strong>imii este deci: preluarea în diastolă a energiei spiritului, ceea ce pe parcursul vieţii 

transformă <strong>in</strong>ima ca şi cum ar avea viaţă veşnică, de aceea <strong>in</strong>ima nu oboseşte (când apare 

<strong>in</strong>suficienţa cardiacă, atunci „aprovizionarea” cu energia spirituală va fi redusă tot mai accentuat 

d<strong>in</strong> cauza proceselor degenerative). 

VI. Rezumat recapitulativ. Spiritul arată mai ales posibilităţile raţionale, dar reflectă şi 

capacitatea de transmitere a <strong>in</strong>formaţiei. Sufletul este o enigmă, funcţia lui se manifestă pr<strong>in</strong> spirit. 

Spiritul transmite <strong>in</strong>imii energia sufletului, pr<strong>in</strong> care poate funcţiona decenii fără întrerupere. Astfel 

poate să fie <strong>in</strong>ima un miracol biologic. Acest miracol are însă o perioadă determ<strong>in</strong>ată de fi<strong>in</strong>ţare. 

Medicul cunoaşte graniţa aceasta, dar totuşi până în ultimul m<strong>in</strong>ut se străduieşte să îmbunătăţească 

starea bolnavului care e încă viu. 

Sufletul este o condensare de energie, noi nu cunoaştem esenţa acestei energii. Ştim că şi 

materia se poate transforma în energie, şi <strong>in</strong>vers. Dacă energia s-ar transforma în materie la nivelul 

structurilor, atunci s-ar putea corecta starea organelor alterate. (Invierea lui Isus nu s-a produs oare 

astfel: în locul structurilor distruse s-a <strong>format</strong> altă materie cu ajutorul spiritului?) 

În condiţiile pământeşti marea forţă a spiritului o putem constata numai d<strong>in</strong> funcţia <strong>in</strong>imii. 

Spiritul susţ<strong>in</strong>e <strong>in</strong>ima, până când structurile sunt capabile a-l prelua. 

În activitatea mea, mă străduiesc să cunosc omul, atât d<strong>in</strong> punct de vedere al medicului cât şi 

d<strong>in</strong> punct de vedere spiritual. Pe această l<strong>in</strong>ie <strong>in</strong>ima este reprezentantul veşniciei pr<strong>in</strong> activitatea 

permanentă, care este susţ<strong>in</strong>ută doar de energia spirituală. Spiritul are conexiuni strânse cu 

Universul şi este veşnic. 

VII. Concluzii: 

- Insuficienţa cardică reprez<strong>in</strong>tă un rezultat, care s-a <strong>format</strong> în decenii în cadrul fi<strong>in</strong>ţei; 

- Cauza: utilizarea tot mai scăzută a energiei spirituale de către miocard în diastolă, d<strong>in</strong> 

cauza proceselor degenerative. 

- Insuficienţa cardiacă este o verigă în veşnicie, care a avut un episod în realitatea 

pământească – şi pe care realitatea umană nu a fost în stare să o vieţuiască. 

- Insuficienţa cardiacă este prăbuşirea fenomenului de miracol biologic. 

*** 

S-a văzut d<strong>in</strong> scrierile anterioare că spiritul este gândul sufletului, că spiritul are o viteză 

<strong>in</strong>f<strong>in</strong>ită, d<strong>in</strong> aceasta reiese că un organ transplantat este asigurat cu energie spirituală, oriunde 

s-ar găsi în lume. Dacă de la un om aflat în moarte cerebrală se vor transplanta mai multe 

organe şi în diferite ţări, sufletul le va asigura energia spirituală. 

Tot d<strong>in</strong> cele de mai sus, rezultă că sufletul este nemuritor, fi<strong>in</strong>dcă după moartae corpului nu se 

pierde, ci funcţionează în cont<strong>in</strong>uare.

CONGRES DE CHIRURGIA CATARACTEI , SAN DIEGO – MARTIE 2011 

Dr.Trus Maria ,medic primar ,sef compartiment Oftalmologie, 

Spitalul Judetean deUrgenta ‘Dr.Constant<strong>in</strong> Opris ‘ Baia Mare 

ASCRS este societatea chirurgilor de cataractă şi chirurgie refractivă d<strong>in</strong> America cu cel mai 

important program educational pentru chirurgii de pol anterior. 

Sunt membră a acestei societăţi de 4 ani şi particip an de an la congresele lor. Congresul este 

un eveniment dedicat chirurgiei oftalmologice şi adună oftalmologi d<strong>in</strong> lumea întreagă. Include 

numeroase programe educaţionale şi de cercetare şi reuneşte specialişti oftalmologi şi experţi în 

aparatura folosită. Congresul s-a desfăşurat în numeroase săli unde se prezenta simultan chirurgie 

live, adica la spitalul d<strong>in</strong> Salt Lake City se opera ceea ce noi vedeam în San Diego, în alte încăperi 

erau cursuri ţ<strong>in</strong>ute de mai marii şi mai experimentaţii chirurgi d<strong>in</strong> lume unde fiecare expunea pr<strong>in</strong> 

filme cazuri grele care dau de furca şi celor foarte pricepuţi. Întotdeauna mă bucur să pot participa 

la astfel de cursuri şi să mai învăţ d<strong>in</strong> experienţa altora. Mai era o secţiune unde se vizionau toate 

filmele cu operaţii, înscrise în concurs sau alta unde erau expuse postere. În zona de expoziţii fără o 

hartă nu te puteai descurca: zone grupate, cu echipamente pentru teste vizuale, pentru chirurgie şi 

chirurgie laser, pentru aparatură optică, zone cu rame şi ochelari, lentile şi lentile de contact, 

cristal<strong>in</strong>e artificiale şi medicaţie oculară, zona de librărie cu cărţi de specialitate de ultimă apariţie. 

Toate astea s-au desfăşurat timp de 5 zile cu program care începea la 6 dim<strong>in</strong>eaţa şi se încheia după 

amiaza târziu, iar la sfirşit a fost festivitatea de premiere a celor mai bune filme, postere şi lucrări şi 

care, cum eram în California, a fost un fel de Oscar cu covor roşu si statuete. 

Ceea ce îmi rămâne în m<strong>in</strong>te şi în suflet după fiecare congres extern este mulţumirea 

profesională că aici în Baia Mare chirurgia oftalmologică, mă refer la cataracte, se desfăşoară la fel 

ca oriunde iar aparatura şi cristal<strong>in</strong>ele folosite sunt de aceeaşi producţie americană ca şi în alte parţi. 

Şi noi operăm catarata de câţiva ani buni tot pr<strong>in</strong> facoemulsificare şi <strong>in</strong>troducem cristal<strong>in</strong> artificial 

foldabil pr<strong>in</strong>tr-un <strong>in</strong>jector, pr<strong>in</strong> <strong>in</strong>cizii de 2,2 mm cum se opereaza în SUA. Şi la noi v<strong>in</strong>decarea după 

astfel de operaţii este mult mai uşoara iar pacientul îşi reia viaţa normală de a doua zi. 

Locaţia congresului a fost Convenţional Center aşezat în vibrantul Down Town al San Diego. 

Oraşul în s<strong>in</strong>e oferă locuri m<strong>in</strong>unate, localuri unde să iei masa sau să bei o cafea, zone înt<strong>in</strong>se de 

magaz<strong>in</strong>e unde să faci cumparaturi, Parcul Balboa, grad<strong>in</strong>a zoologica, plaja Pacificului, <strong>in</strong>sula 

Coronado, Oraşul vechi unde înca mai găseşti case şi baruri ca şi acum 100 de ani. Am facut şi o 

vizită în satul La Jolla despre care ştie toata lumea, care a trecut pr<strong>in</strong> California şi unde pe lânga 

străzile, casele, restaurantele păstrate de demult am văzut pe plaja lei de mare care au ieşit să stea la 

soare. Am putut să–i vedem de la o jumatate de metru pentru că ei sunt obişnuiţi cu oamenii şi 

oricum nimeni nu le-ar face rău. 

A fost o scurtă vacanţa de neuitat în frumoasa Californie unde era cald şi începea sezonul 

vacanţelor. 

RĂSFOIND REVISTE MEDICALE 

CLUJUL MEDICAL NR. 1/2011 

Dr. Felix MARIAN 

Baia Mare 

D<strong>in</strong> bogatul număr al revistei şti<strong>in</strong>ţifice a UMF “Iuliu Haţieganu” vom menţiona: 

“Distrofia şi patologia neurologică” autori: George Săraci Rodica Săplăcan, Diana Ionuţ,

“Evaluarea postoperatorie a grosimii melanomului” realizat de Loredana Ungureanu, Rodica 

Cosgarea, “Terapii non-farmacologice în demenţă” semnat de Ana-Maria Cîndea (Beclean) şi Felicia 

Iftene (Cluj). 

La rubrica Cercetări orig<strong>in</strong>ale vom menţiona: “Dileme etice în activitatea pneumoftiziologilor 

– studiu empiric” – autori: Do<strong>in</strong>a Todea, Loredana Roşca, Andreea Herescu (Cluj) şi Liliana Rogozea 

(Braşov), ca şi “Percepţii ale lucrătorilor, legate de utilizarea dosarului electronic de sănătate în 

medic<strong>in</strong>a muncii” întocmit de Dor<strong>in</strong> Triff (Baia Mare), Andrei Achimaş Cadariu (Cluj), apoi 

“Controverse privitoare la funcţia biologică a col<strong>in</strong>esterazei” realizat de Ioana Brudaşca, Mircea 

Cucuianu (Cluj). 

Vom mai menţiona materialul “Factorii de risc tradiţionali şi noi, relaţia cu ateroscleroza 

subcl<strong>in</strong>ică şi cl<strong>in</strong>ică” semnat de un colectiv alcătuit d<strong>in</strong>: Anca Ramona Wolf (Zalău), Mirela Sanda 

Petrulea (Cluj), Rodica Avram (Timişoara). De asemeni „Hemoragia digestivă la pacientul 

hematologic” autori: Ana-Maria Boţianu, Galafteon Oltean (Târgu Mureş), apoi „Prognosticul cl<strong>in</strong>ic 

al termoterapiei prostatice transuretrale cu microunde” realizat de Flor<strong>in</strong> Ioan Elec, Mihai Lucan 

(Cluj). 

Se mai remarcă <strong>articole</strong>le: „Epilepsia rolandică (ER): studiu a 28 de copii aflaţi în evidenţa 

Cl<strong>in</strong>icii Neurologie Pediatrică Cluj Napoca” semnat de Miahela-Adela V<strong>in</strong>ţa, Ileana Benga (Cluj), ca 

şi „Analiza comparativă a unor factorii de <strong>in</strong>fluenţă, în Franţa şi România asupra consec<strong>in</strong>ţelor 

psihologice ale prostatectomiei radicale”, autoare Ioana Hrişcău, apoi „Particularităţi ale răspunsului 

emoţional la pacienţii cu tulburare afectivă bipolară aflaţi în episod maniacal” realizat de: Laura 

Creţu, Chantal Henry (Franţa), Lum<strong>in</strong>iţa Pleşca Manea (Cluj), precum şi „Retracţia g<strong>in</strong>givală 

iatrogenă. Tratament chirurgical şi restaurator. Prezentare de caz” întocmit de: Andrada Şoancă, 

Daniela Condor, Alexandra Roman (Cluj). 

În cadrul rubricii „Istoria medic<strong>in</strong>ei şi a farmaciei” sunt cupr<strong>in</strong>se două materiale: „Istoria 

farmaciilor d<strong>in</strong> localitatea T<strong>in</strong>ca, Judeţul Bihor” semnat de Bianca Paşca, Daniela Gâtea, Crist<strong>in</strong>a 

Benedek, (Oradea), Honorius Popescu (Cluj), ca şi „Doctorul Anibal Teohari: evocări <strong>in</strong>edite” – autor 

Puiu Stoiculescu (Bucureşti). 

Trei mari personalităţi ale Şcolii Medicale Clujene sunt evocate sub genericul „In memoriam”: 

Prof. Univ. Dr. Nicolae Părău (1924 – 2010), Prof. Univ. Dr. Petre Florescu (1944 – 2010) şi Prof. Dr. 

Doc. Roman Vlaicu (1927 – 2010). 

În încheiere menţionăm recenziile unor cărţi recent apărute: „Resursele de sănătate în context 

global. Teorie, metode acţiuni”- Antony Morgan, Maggie Davies, Eric Ziglio (Petru Derevenco), 

„Psihologie medicală – Do<strong>in</strong>a Cosman” (Dan L. Dumitraşcu), „Endocr<strong>in</strong>opatiile la vârstnici – Ileana 

Duncea, Carmen Georgescu” (Dan L. Dumitraşcu) şi „Istoria farmaciei - Honorius Popescu, George 

Dan Mogoşanu” (Constant<strong>in</strong> Pol<strong>in</strong>icencu). 

PAGINI MEDICALE BÂRLĂDENE 

NR. 158 – 159 /2011 


Baia Mare 

După cum se menţionează pe copertă, acest număr este o ediţie specială dedicată Confer<strong>in</strong>ţei 

Naţionale de Chirurgie, 19 – 21 mai, Sibiu. Menţionăm astfel articolul care evocă importantul 

eveniment d<strong>in</strong> viaţa chirurgilor, semnat de Prof. Univ. Dr. Vasile Sârbu, preşed<strong>in</strong>te al Societăţii 

Române de Chirurgie, de asemeni Dr. Nicu Botezatu – coordonatorul revistei bârlădene face o 

prezentarea elogioasă a vieţii şi activităţii Prof. Dr. Dan Sabău titularul Catedrei de Chirurgie a 

Facultăţii de Medic<strong>in</strong>ă “Victor Papilian” d<strong>in</strong> Sibiu, organizatorul confer<strong>in</strong>ţei de faţă. 

D<strong>in</strong>tre <strong>articole</strong>le de specialitate vom am<strong>in</strong>ti: “Studiul Fram<strong>in</strong>gham: O nouă viziune în 

cardiologie (II) – autor Ioan Mara (Deva), apoi “Hemofilia astăzi: între handicap şi normalitate” – 

studiu realizat de Valeriu Lupu – doctor în şti<strong>in</strong>ţe medicale, precum şi “S<strong>in</strong>dromul hepatorenal, un 

diagnostic de multe ori <strong>in</strong>corect” semnat de Dr. Dan Botezatu şi Gabriela Bălan (Galaţi).

Vom mai releva materialul “Pr<strong>in</strong>cipii de viaţă pentru pacientul epileptic” prezentat de Dr. 

Iust<strong>in</strong>ian Gr. Zegreanu (Cluj), apoi “Managementul actual al sarc<strong>in</strong>ii extrauter<strong>in</strong>e. Revizuirea 

literaturii de specialitate”, alcătuit de Dr. Mihai Munteanu, Dr. Silviu Mitroiu, Dr. Anca Brăila, Dr. 

Mihai Brăila (Craiova), precum şi “Boli trofoblastice gestaţionale. Leziuni benigne de placă corială şi 

leziuni maligne de placă bazală placentară” realizat de acelaşi colectiv. 

La rubrica “Biblioteca medicală” Dr. Ioan Ieţcu – doctor înşti<strong>in</strong>ţe medicale (Suceava) prez<strong>in</strong>tă 

cartea “Anul terapeutic 1945 – 1946, un studiu amplu despre penicil<strong>in</strong>ă – autori Dr. Maur Neuman şi 

Dr. M. R. David, apoi Prof. Univ. Dr. Dan Nemeş (Timişoara) prez<strong>in</strong>tă recenzia volumului “Aspecte 

priv<strong>in</strong>d calitatea vieţii la pacienţii cu afecţiuni reumatismale degenerative operate” – de Elena 

Amăricăi, Dan V Poenaru. Vom mai menţiona “Cardiotocografia ante şi <strong>in</strong>trapartum” autori Adrian 

Gluhovschi, Doru Atanasiu, recenzie întocmită de Dr. Mihail Andronachi (Timişoara) ca şi 

“Chirurgia abceselor pulmonare” volum alcătuit de Alexandru-Mihail Boţianu, Alexandra-Dor<strong>in</strong>a 

Butiurcă, Petre Vlah-Boţianu, Adrian-Cristian Dobrică (Târgu - Mureş) şi semnat de General Bg. (r) 

Prof. Dr. Teodor Horvat (Bucureşti). 

În cadrul rubricii “Medic<strong>in</strong>ă şi literatură” sunt prezentate de Petruţa Chiriac trei cărţi ale 

aceluiaşi autor, Vasile Fetescu: “Cântecul lebedei”, “Testament”, “Gânduri diamant<strong>in</strong>e”, apoi 

evocăm prezentarea cărţii “Românii d<strong>in</strong> Banatul Sârbesc” realizată de Prof. Dr. Gheorghe Clapa. 

Menţionăm de asemenea versuri scrise de: Dr. Nicolae Botezatu, Acad. Nicolae Gorun, Dr. 

Ştefan Mar<strong>in</strong>escu, Dr. Teona Scopos, Dr. Liliana Grăd<strong>in</strong>aru, Dr. Alexandru Bucur. 

Remarcăm <strong>articole</strong>le “Em<strong>in</strong>escu – conşti<strong>in</strong>ţa eternă a românilor”, autor Acad. Gheorghe 

Ghidirim (Chiş<strong>in</strong>ău), un fragment d<strong>in</strong> volumul “Em<strong>in</strong>escu versus E<strong>in</strong>ste<strong>in</strong>” de Dr. Virgil Ene 

(Timişoara), “Triumful artei moderne” – Dr. Sever Miu (Bucureşti), “Societatea Govora – 

Călimăneşti în perioada 1916 - 1948” de Dr. Gheorghe Mămularu (Călimăneşti), “Întâlnirea lui 

Gheorghe Mar<strong>in</strong>escu cu Pasteur la serbările <strong>in</strong>augurării Sorbonei” de Prof. Dr. Ştefania Kory 

Calomfirescu (Cluj). 

Sunt prezentate câteva reviste medicale: “Maramureşul Medical” nr. 43/2011, “Acta 

Neurologica Transilvaniae”, nr. 3 – 4/2011, “Acta Medica Transilvanica” nr. 4/2010, “G<strong>in</strong>eco.ro” nr. 

1/2011. 

În f<strong>in</strong>al remarcăm articolul “Anul 2011 – Anul Maria Sklodowska-Curie”. 

REVISTA ROMÂNĂ DE BIOETICĂ 

NR. 1/2011 


Baia Mare 

Editorialul celui mai recent număr al publicaţiei bilunare al revstei de Bioetică a Colegiului 

Medicilor d<strong>in</strong> România (redactor şef: Prof. Univ. Dr. Vasile Astărăstoe), se <strong>in</strong>titulează: „Demnitatea 

umană: mai multe <strong>in</strong>terpretări cu diferit consec<strong>in</strong>ţe” semnat de Jean Mart<strong>in</strong> (Elveţia). 

Un coelctiv alcătuit d<strong>in</strong> Dr. Liana Borza (Iaşi), Prof. Univ. Dr. Bary Reisberg (New York) 

Psih. Dr. George Florian Macarie ((Iaşi) şi Prof. Dr. Vasile Astărăstoae (Iaşi) au realizat materialul 

„Un model retrogenetic pentru depistarea abuzului asupra persoanelor cu boala Alzheimer 

<strong>in</strong>stituţionalizate”. Vom mai menţiona articolul „Autostigmatizarea în psihiatrie: perspective etice şi 

biopsihosociale” autori Dr. Manuela Pădurariu, Dr. Al<strong>in</strong> Ciobică, Conf. Dr. Crist<strong>in</strong>el Ştefănescu 

(Iaşi) şi Dr. Car<strong>in</strong>a Persson (Suedia). 

D<strong>in</strong> cupr<strong>in</strong>sul revistei vom mai evoca lucrarea „Aspecte etice ale <strong>in</strong>tegrării spiritualităţii şi 

religiei în terapia de cuplu şi familie” semant de Psiholog Drd. Petruţa Paraschiva Rusu şi Prof. Univ. 

Maria Nicoleta Turliuc (Iaşi). Am<strong>in</strong>tim de asemeni lucrarea „Consimţământ şi confidenţialitate în 

asistenţa medicală a femeilor victime ale violenţei domestice” întocmit de Dr. Sor<strong>in</strong> Hostiuc, Conf. 

Dr. Cristian George Curcă şi Prof. Univ. Dr. Dan Dermengiu (Bucureşti) 

„Studiile de caz în predarea eutanasiei. Aspecte etice „ este semnat de cercetător Dr. Mihaela

Frunză (Iaşi), iar materialul „Premisele bioeticii moderne în activitatea lui Nicolae Iosif Camilli, 

primul episcop al bisericii Romano- Catolice d<strong>in</strong> Moldova (1884 – 1894, 1904 – 1915), are ca autori pe 

As. Univ. Dr. Iosif Tămaş şi şef lucrări Camelia Tămaş (Iaşi). 

VITRINA CĂRŢII MEDICALE 

TOMA NICULESCU: EVOLUŢIA UNUI OM, 

EVOLUŢIA UNEI SPECIALITĂŢI MEDICALE – MEDICINA MUNCII 


Baia Mare 

Lucrarea apărută la Editura Medmun, Bucureşti în 2010 prez<strong>in</strong>tă evoluţia activităţii 

profesionale a prof. Dr. Toma Niculescu timp de şase decenii, care a urmat evoluţia specialităţii de 

medic<strong>in</strong>a muncii pe plan naţional şi <strong>in</strong>ternaţional, de la conceptul de igiena muncii la cel de 

medic<strong>in</strong>a muncii şi apoi la conceptul actual de Sănătate în muncă bazat pe pr<strong>in</strong>cipiul 

pluridiscipl<strong>in</strong>arităţii şi a legăturii d<strong>in</strong>tre sănătatea în muncă cu securitatea în muncă şi sănătatea 

mediului înconjurător. 

Născut la 18 iulie 1915 la Bucureşti, a frecventat şcoala primară în capitală, 

apoi liceul militar „Dimitrie Stura” d<strong>in</strong> Craiova. A urmat cursurile Facultăţii de Medic<strong>in</strong>ă d<strong>in</strong> 

Bucureşti, obţ<strong>in</strong>ând titlul de medic de medic<strong>in</strong>ă generală în 1950. 

A fost extern pr<strong>in</strong> concurs al spitalelor bucureştene (1947-1949): Spitalul 

Militar, Spitalul „Sfânta Maria”, Spitalul Brâncovenesc , Spitalul Cantacuz<strong>in</strong>o şi apoi <strong>in</strong>tern (1949- 

1950): Spitalul Colent<strong>in</strong>a, Cl<strong>in</strong>ica de Boli Contagioase şi Cl<strong>in</strong>ica de Tuberculoză osoasă-Foişorul 

de Foc. 

A fost încadrat în 1950 la I.M.F. Bucureşti, Facultatea de Medic<strong>in</strong>ă Generală 

Catedra de Igiena Muncii şi Boli profesionale, devenită d<strong>in</strong> 1962 Catedra de Medic<strong>in</strong>a Muncii, ca 

preparator, apoi asistent universitar, şef de lucrări, conferenţiar şi d<strong>in</strong> anul 1990, profesor 

universitar şi apoi profesor universitar, consultant. 

A fost şeful Cl<strong>in</strong>icii de Boli profesionale – Spitalul Colent<strong>in</strong>a. Medic primar de 

medic<strong>in</strong>a muncii. Doctor în Medic<strong>in</strong>ă, specialitatea de medic<strong>in</strong>a muncii d<strong>in</strong> anul 1972. Membru al 

Academiei de Şti<strong>in</strong>ţe d<strong>in</strong> New York. A fost secretar al Societăţii de Igienă şi Sănătate Publică d<strong>in</strong> 

cadrul USSM d<strong>in</strong> 1957 până în 1983. 

Organizator a peste 25 de manifestări şti<strong>in</strong>ţifice USSM pe ţară (consfătuiri, 

simpozioane, etc.) cu tematică specifică de medic<strong>in</strong>a muncii (Tulcea, Predeal, Cluj, Constanţa, Baia 

Mare, Galaţi, Craiova, Bucureşti, etc.). 

În 1991 a fost membru fondator al Scoietăţii Române de Medic<strong>in</strong>a Muncii, 

deven<strong>in</strong>d primul preşed<strong>in</strong>te al acestei societăţii, apoi preşed<strong>in</strong>te de onoare. A fost preşed<strong>in</strong>te al 

primului Congres Naţional de Medic<strong>in</strong>a Muncii (Sovata 1992), iar ulterior preşed<strong>in</strong>te, preşed<strong>in</strong>te de 

onoare sau în comitetul de onoare în celelalte Congrese sau Confer<strong>in</strong>ţe Naţionale de Medic<strong>in</strong>a 

Muncii (ultima oară la Confer<strong>in</strong>ţa Naţională de Medic<strong>in</strong>a Muncii de la Iaşi 2009). 

A fost secretar de redacţie şi apoi responsabil adjunct la revista „Igiena” timp 

de 15 ani. A înfi<strong>in</strong>ţat în 1991 “Revista Română de Medic<strong>in</strong>a Muncii” şi a fost redactorul şef al 

redacţiei până în 2010. A fost preşed<strong>in</strong>te al comisiei de specialitate „Medic<strong>in</strong>a Muncii şi Boli 

Profesionale” a M<strong>in</strong>isterului Sănătăţii. A fost preşed<strong>in</strong>te al Comisiei de Medic<strong>in</strong>a Muncii a 

Colegiului Medicilor d<strong>in</strong> România. A <strong>in</strong>iţiat programul TEMPUS între UMF “Carol Davila”

Bucureşti şi Universitatea Angers-Franţa pe probleme de Medic<strong>in</strong>a Muncii. 

Concomitent în funcţia didactică, a cumulat numeroase funcţii: medic 

responsabil cu igiena muncii în M<strong>in</strong>isterul Sănătăţii (1952-1953), <strong>in</strong>spector sanitar central de stat în 

M<strong>in</strong>isterul Sănătăţii (1953-1957) , medic în Consiliul Central al S<strong>in</strong>dicatelor, Direcţia Asigurări 

Sociale (1957-1959), <strong>in</strong>spector sanitar şef al municipiului Bucureşti (1963-1968) etc. 

A fost profesor universitar la discipl<strong>in</strong>a de Medic<strong>in</strong>a Muncii la Facultatea de 

Medic<strong>in</strong>ă a Universităţii Ecologice Bucureşti, profesor universitar la Facultatea de Medic<strong>in</strong>ă a 

Universităţii Româno – Americane Bucureşti, profesor universitar la Facultatea de Medic<strong>in</strong>ă a 

Universităţii „Titu Maiorescu”, Bucureşti. 

A fost conducător şti<strong>in</strong>ţific a 14 Teze de Doctorat. O serie d<strong>in</strong> aceşti doctori în 

medic<strong>in</strong>ă au ajuns şefi de cl<strong>in</strong>ică de Medic<strong>in</strong>a Muncii , şefi de discipl<strong>in</strong>ă de Medic<strong>in</strong>a Muncii d<strong>in</strong> 

U.M.F. sau şefi de secţie de Medic<strong>in</strong>a Muncii d<strong>in</strong> Institutele de Sănătate Publică d<strong>in</strong> ţară. A 

participat de asemenea, în calitate de referent şti<strong>in</strong>ţific la numeroase comisii de teze de doctorat la 

UMF Bucureşti, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, UMF Iaşi, UMF Târgu Mureş. 

Activitatea şti<strong>in</strong>ţifică cu studenţii s-a concretizat pr<strong>in</strong> conducerea a peste 80 de 

lucrări de diplome cu subiecte de Medic<strong>in</strong>a Muncii a studenţilor Facultăţii de Medic<strong>in</strong>ă şi a 

Facultăţii de Stomatologie Bucureşti. 

A înfi<strong>in</strong>ţat Societatea MEDMUN S.R.L., cu obiect de activitate asistenţă 

medicală de Medic<strong>in</strong>a Muncii , activitatea didactică de Medic<strong>in</strong>a Muncii şi activitatea editorială. 

Societatea MEDMUN în colaborare cu Centrul de Perfecţionare a personalului medico-sanitar, cu 

Societatea Română de Medic<strong>in</strong>a Muncii şi Institutul de Sănătate Publică Bucureşti, a organizat d<strong>in</strong> 

anul 2000 cca 30 cursuri pentru medici şi cca 20 de cursuri pentru asistenţii medicali. A organizat 

“Prima Confer<strong>in</strong>ţă Naţională a Asistenţilor Medicali d<strong>in</strong> domeniul Sănătăţii în muncă”(6-7 iunie 

2008, Bucureşti). 

A participat la diferite manifestări şti<strong>in</strong>ţifice <strong>in</strong>ternaţionale pe probleme de 

Medic<strong>in</strong>a Muncii: Moscova, Kiev,Viena, Paris, Nantes, Nisa,Sofia, Alger, Dubl<strong>in</strong>, Blackpool, 

Geneva. 

La începutul anului 2010, prof.dr.Toma Niculescu a înfi<strong>in</strong>ţat şi organizat un 

mic Muzeu al Medic<strong>in</strong>ii Muncii, în care sunt prezentate documente care ilustrează activitatea de 

medic<strong>in</strong>a muncii, în special d<strong>in</strong> anul 1950. Există cea mai completă bibliotecă de medic<strong>in</strong>a muncii, 

fotografii ale unor personalităţi, colecţie de programe şi afişe ale congreselor şi confer<strong>in</strong>ţelor 

naţionale, manifestări regionale, albume cu participanţii la aceste manifestări şti<strong>in</strong>ţifice, istoricul 

învăţământului de medic<strong>in</strong>a muncii, teze de doctorat, realizări ale medicilor de medic<strong>in</strong>a muncii în 

domeniul poeziei, romanului, picturii, etc., activitatea chimiştilor toxicologi, fizicienilor, 

psihologilor, biologilor. 

A publicat 25 manuale,monografii proprii şi în colaborare, 9 cursuri 

universitare şi caiete de lucrări practice. De asemenea a fost autorul a peste 80 de lucrări şti<strong>in</strong>ţifice 

publicate în ţară şi 10 în stră<strong>in</strong>ătate în diverse reviste.În cadrul unor manifestări şti<strong>in</strong>ţifice a 

prezentat 150 de lucrări. De asemenea a tradus trei lucrări de specialitate apărute în reviste. 

Dist<strong>in</strong>sul profesor universitar dr. Toma Niculescu s-a st<strong>in</strong>s d<strong>in</strong> viaţă la 

începutul anului 2011 la venerabila vârstă de 80 de ani, constitu<strong>in</strong>d, pr<strong>in</strong> întreaga sa viaţă şi 

activitate un model demn de urmat de generaţiile de medici de azi şi d<strong>in</strong> viitor.

Corneliu FLOREA 

Motto: 

„Omnium rerum natura cognita levamur superstitione" (Cicero) 

(Cunoscând natura tuturor lucrurilor suntem eliberaţi de superstiţii) 

NATURA Şl FASCINAŢIILE El GENETICE 

Corneliu FLOREA 

W<strong>in</strong>nipeg – Canada 

Doresc să vă scriu despre cea mai extraord<strong>in</strong>ară ştafetă genetică a migraţiei pe care un fluture d<strong>in</strong> 

genul DANAUS, cunoscut sub numele de MONARH, regele <strong>in</strong>sectelor, o realizează. El împreună cu toata 

curtea sa, începe migrarea primăvara, spre Nord, iar toamna se întorc alţii de unde au plecat, zburând în 

total peste 5.000 (c<strong>in</strong>ci mii) de kilometri cu aripile lor a căror anvergură nu depăşeşte zece centimetri, ei 

înşişi neavând cu totul decât câteva grame! 

Nu este extraord<strong>in</strong>ar!? Dar c<strong>in</strong>e mai citeşte astăzi despre fluturi, când în locul Naturii, privim numai 

ecrane de tot felul, sau c<strong>in</strong>e mai scrie astăzi despre fluturi, afară de copii, de specialiştii în fluturi şi de cei 

ce au fluturi în cap în loc de păsărele! Zâmbiţi? Vă aduceţi am<strong>in</strong>te de acel psihopat care îi spunea 

psihiatrului ca are păsărele în cap. Psihiatrul nu a putut să-l conv<strong>in</strong>gă în nici-o formă şi atunci a recurs la un 

şiretlic: i-a propus o <strong>in</strong>tervenţie chirurgicală să-i scoată păsărelele d<strong>in</strong> cap. Psihopatul acceptă bucuros. 

Chirurgii simulează operaţia, îi fac narcoză îi bandajează capul şi când îl trezesc, îi arată o colivie cu două 

păsărele. Fericit, psihopatul pleacă acasă cu păsărele în colivie. Fericirea i-a fost spulberată de un 

patapievici care îl întreabă: „Da, cuibul unde-i?". 

Dezastru total pentru bietul psihopat, care se întoarce înapoi la psihiatru. D<strong>in</strong> nou, încercările de 

conv<strong>in</strong>gere rămân fără rezultat şi atunci se recurge d<strong>in</strong> nou la şiretlicul operaţiei, după care, la trezire, i se 

prez<strong>in</strong>tă un cuib de păsărele pe o tavă. Psihopatul pleacă bucuros la patapievici să-i arate cuibul, la care 

omul dracului zice: „Ţi-au lăsat ouăle în cap şi au să facă pui!". E clar care d<strong>in</strong>tre cei doi era mai psihopat. 

Mă opresc aici, cu un ou de fluture în palmă, ce este mai mic decât un bob de mac şi vreau să vi-l 

prez<strong>in</strong>t. Priviţi-I pentru că în el se află mai multe <strong>in</strong>formaţii genetice de cât are computerul dumneavoastră 

de câteva kilograme şi încă ceva ce se ridică deasupra tuturor computerelor d<strong>in</strong> lume: <strong>in</strong>iţiază viaţa în patru 

forme diferite şi are programată o călătorie migratoare unică, de peste 5.000 (c<strong>in</strong>ci mii) de km, d<strong>in</strong> Mexic 

până în Canada şi înapoi! Şi dacă nici acest lucru nu vă uimeşte, atunci reţ<strong>in</strong>eţi şi consideraţi un fapt cu 

totul extraord<strong>in</strong>ar: această mare migrare nu este făcută într-o s<strong>in</strong>gură generaţie, ci de trei sau patru generaţii 

de-a lungul migrării, de primăvara timpurie până toamna târzie a aceluiaşi an, pr<strong>in</strong>tr-o ştafetă genetică în 

care batonul cont<strong>in</strong>uării migraţiei este acest ou! 

Aceasta extraord<strong>in</strong>ară ştafetă porneşte d<strong>in</strong> Mexico (Mariposa Monarca Reserve) până în Canada (în 

toata preeria şi deasupra Marilor Lacuri) iar când v<strong>in</strong>e toamna canadiană, fluturii pornesc înapoi spre sud. 

Aceştia sunt strănepoţii celor care au plecat în primăvară d<strong>in</strong> sanctuarul călduros d<strong>in</strong> Mexic. Cum de ştiu, 

după trei, patru generaţii aceşti fluturi să rev<strong>in</strong>ă, pe locurile strămoşilor lor, locuri pe care nu au fost 

vreodată? D<strong>in</strong> codul lor genetic ce încape într-un ou cât un bob de mac, ou care pe lângă toate <strong>in</strong>formaţiile 

somatice şi fiziologice ale metamorfozei mai poartă şi <strong>in</strong>formaţiile extraord<strong>in</strong>arei lor migraţii. 

Să luăm în ord<strong>in</strong>e această migraţiune, această călătorie trans-cont<strong>in</strong>entală. La sfârşitul lunii 

februarie, fluturii Monarh pornesc spre Nord în valuri mari, galben-portocalii de întunecă ziua, şi ajung în 

Sudul Californiei, unde deja e cald şi sunt ierburi, plante şi flori ce au o sevă, aparent lăptoasă, hrana lor 

esenţială. Aici se împerechează, apoi femela depune, împrăştiat, în jur de 400 de ouă şi toată generaţia 

plecată d<strong>in</strong> Mexico îşi încheie ciclul vieţii. D<strong>in</strong> ouăle depuse, după câteva zile iasă o larvă foarte mică, dar 

cu gură foarte mare, care în prima zi îşi mănâncă coaja propriului ou. Începând de a doua zi, mănâncă o 

cantitate cât greutatea propriului ei corp, în două săptămâni, mănâncă zi şi noapte aproape cont<strong>in</strong>uu şi astfel 

larva ajunge de grosimea unui creion şi cu o lungime de c<strong>in</strong>ci centimetri, frumos colorată, cu dungi 

portocalii albe şi negre, ce avertizează că sunt toxice. Se retrage într-un loc dosnic, sigur şi în câteva ore îşi 

produce o învelitoare jur împrejur, ca un sac de dormit. Trece d<strong>in</strong> stadiul larvar în cel de pupă în două 

săptămâni, timp în care are loc marea transformare somatică în fluturi. De la oul d<strong>in</strong> palmă până la fluturele 

g<strong>in</strong>gaş cu aripi frumos colorate galben portocalii cu nervuri negre a trecut o lună.

Noua generaţie nu pierde timpul în California şi fără vreun fel de ghizi sau marcaje o ia direct spre 

Nord, spre Canada, zbor de aproape două mii de kilometri. Specialiştii ne spun că fluturii Monarh zboară, în 

medie 50 de kilometri pe zi şi găsesc curenţii de aer spre Nord pe care planează kilometri şi kilometri! 

Impresionant, e doar un fluture nu migratoarea gâscă canadiană cu anvergura aripilor de peste un metru, 

dusă spre Nord de gâştele cu experienţa migrărilor anterioare. 

Fluturii Monarh ajunşi în Canada se împerechează după care femelele depun ouăle şi generaţia se 

st<strong>in</strong>ge, fi<strong>in</strong>dcă media de viaţă a unei generaţii este doar de aproximativ două luni. Viaţă de două luni în care 

mai mult au zburat spre vara Nordului, pentru a da viaţa următoarei generaţii ce se va bucura de vara 

canadiană şi se va cont<strong>in</strong>ua cu încă una sau două generaţi, dep<strong>in</strong>de de căldura şi vegetaţia verii. La urmă, 

spre toamnă, apare cea mai grozavă generaţie, generaţia matusalemică, se va ridica în aer, va lua direcţia 

Sud, spre Mexico, zburând peste 2.500 de kilometri, până la Mariposa Monarca Reserve, unde e cald şi 

b<strong>in</strong>e, de unde au plecat strămoşii lor astă-primăvară! I se spune generaţia matusalemică pentru că trăieşte 

şapte, opt luni şi nu se procreează decât în primăvara următoare. 

Fapt divers, amuzant: au fost nişte fluturişti care au raportat generaţia matusalemică a acestor 

fluturi regali cu specia umană, la cărei medie de viaţă au estimat-o la 75 de ani şi au ajuns la prezumţia că o 

generaţie matusalemică umana ar trăi 525 de ani. Distractiv, mai ales dacă mergi cu prezumţiile 

comparative mai departe. Mă abţ<strong>in</strong>, altfel aş putea fi considerat fluturist, dar trebuie să adaug că, în 

Mariposa Monarca Reserve, generaţia matusalemică nu cred că hibernează ca ursul polar, ci adunaţi cu 

miile, pe ramurile coniferelor, fluturii stau într-o <strong>in</strong>teracţiune de transmitere de <strong>in</strong>formaţii numai de ei 

înţeleasă şi poate chiar meditează, în felul lor. 

În Mexico, vechii azteci şi mayaşi au avut un cult faţă de aceşti fluturi, pe care i-au <strong>in</strong>clus în cultura 

şi arta lor, în timp ce noi, acum, în Nord America, îi cumpărăm, la grămadă, să le dăm drumul în anumite 

ocazii festive: just for fun! Mare distracţie, mai ales ca şi această specie regală este amen<strong>in</strong>ţată de ravagiile 

speciei umane în Natură. Specia noastră, bipedă fără pene, va rămâne la urmă numai cu ecrane şi butoane în 

mijlocul unei planete devastate de fasc<strong>in</strong>atele ei creaţii. Adio fluturi mari, ce purtaţi în voi înţelepciunea 

creatoare a Naturii, adio cu s<strong>in</strong>cerele mele regrete. 

În România, ascultam cucul, o pasăre detestabilă pentru modul ei de reproducere, dar mă obseda 

repetitivul şi monotonul sunet pe care-l făcea primăvara, fără să-şi fi cunoscut sau auzit vreodată 

antecesorii: unul doar bun de împerechere, celălalt doar să facă un ou în cuibul altor păsări, restul 

dezvoltării şi-a habitud<strong>in</strong>ii progeniturii fi<strong>in</strong>d transmis genetic pr<strong>in</strong> ou. 

În Alaska am aflat şi am văzut somonii care s-au întors d<strong>in</strong> Pacific pe râuleţul de unde plecaseră în 

urma cu trei, patru ani să perpetueze specia şi apoi să moară, lăsând în nişte ouă, cât cele mai mici mărgele, 

toată zestrea anatomo-funcţională a speciei plus datele marii lor călătorii subacvatice, de peste zece mii de 

kilometri în Oceanul Pacific. Cel puţ<strong>in</strong> somonii aceştia se întorceau de unde plecaseră ei înşişi, pe când 

fluturii regali se întorc după trei patru generaţii într-un loc în care nu au mai fost, d<strong>in</strong> care însă au plecat 

strămoşii lor! Deci, Natura a reuşit să facă un progres genetic mai mare, mai miraculos, mai uimitor, 

extraord<strong>in</strong>ar. în cât timp oare!? 

EXPLORĂRI URODIANMICE 

Dr. Ion Veliciu, urolog 

CH Bernay, Franţa 

Acum câţiva ani, la un important congres <strong>in</strong>ternaţional de urologie, lucrările priv<strong>in</strong>d 

tulburările micţionnale au fost deschise cu un citat d<strong>in</strong> Voltaire, cunoscut misog<strong>in</strong>, care se şi 

delecta făcând paradă de apucătura lui. „Ce se întâmplă acolo?”spunea citatul. „Nimic; e doar 

o femeie care se îneacă!”.... 

Cruda remarcă îşi avea în contextul dezbaterilor rostul ei. Căci <strong>in</strong>cont<strong>in</strong>eţa ur<strong>in</strong>ară (mai

frecventă la femeie) este chiar o astfel de situaţie: femeia se îneacă în valurile <strong>in</strong>controlabile şi 

nu ne este permis, asemenea crudului Voltaire, să socotim că aceasta ar fi o patologie fără 

importanţă! 

Tulburările micţionale sunt sufer<strong>in</strong>ţe <strong>in</strong>validante. O traumă psihică pentru pacient, o 

situaţie care duce la umil<strong>in</strong>ţă, la izolare, la depresie. Urologia modernă a dezvoltat tratamente, 

tehnici terapeutice eficiente şi aparţ<strong>in</strong>e specialistului să le aplice. Multitud<strong>in</strong>ea de soluţii 

impun însă un diagnostic f<strong>in</strong>, precis al disfuncţiei, căci tulburările micţionale sunt diverse: de 

la hiperactivitaea detrusoriană până la <strong>in</strong>suficienţa sf<strong>in</strong>cteriană, trecând pr<strong>in</strong> larga paletă a 

tulburărilor motorii senzitive sau de complienţă. Fiecare d<strong>in</strong> aceste s<strong>in</strong>droame îşi are 

tratamentul său adaptat, medicamentos, reeducativ sau chirurgical, de unde necesitatea unei 

explorări atente detaliate, cu mijloace performante, care să stabilească un diagnostic 

cuantificabil, personalizat. 

Urodianmica şi-a găsit numele pe la mijlocul secolului trecut (Davis; 1954), deşi 

embrioane ale cercetării manometrice ale aparatului ur<strong>in</strong>ar au existat încă d<strong>in</strong> secolul XIX 

(Dubois; 1876). A fost nevoie însă de aproape o jumătate de secol pentru ca, în anii 1980, 

această discipl<strong>in</strong>ă să se dezvolte. 

Treptat s-au def<strong>in</strong>it teste, aparate specifice şi rezultate normale şi patologice. Astfel s-a 

născut şi au fost perfecţionate cistomanometria, debimetria, sf<strong>in</strong>ctometria, explorări cuplate 

şi electofiziologia per<strong>in</strong>eală, videourod<strong>in</strong>amica. 

În acest articol îmi propun să detaliez doar câteva d<strong>in</strong> aceste explorări pe care le practic 

în mod curent şi care îmi servesc în practica meaurologică de fiecare zi. Pacientul, trebuie 

spus de la început prez<strong>in</strong>tă ca u n prealabil explorării, un examen de ur<strong>in</strong>ă certificând lipsa 

<strong>in</strong>fecţiei ur<strong>in</strong>are. 

DEBIMETRIA (uroflowmetria) deschde şirul explorărilor urod<strong>in</strong>amice, după o 

anamneză atentă, care caută să precizeze, în cazul <strong>in</strong>cont<strong>in</strong>enţei, abundenţa ei, însoţirea 

pierderilor de senzaţia de imperiozitatete, contextul încare se manifestă (zi sau/şi noapte, la 

efort, de ce importanţă?), frecvenţa, istoricul apariţiei ei, alte patologii anexe şi după 

examneul cl<strong>in</strong>ic care apreciază motricitatea per<strong>in</strong>eală şi sf<strong>in</strong>cteriană anală, ssensibilitatea şi 

reflexele per<strong>in</strong>eale şi notează anumite malformaţii posibile. În cazul unei disurii, anamneza 

trebuie să precizeze de asemenea detaliile importanţei, condiţiile apariţiei ei, a evoluţiei în 

timp, a patologiei însoţitoare. 

Pr<strong>in</strong> def<strong>in</strong>ţie, debimetria ur<strong>in</strong>ară studiază volumul ur<strong>in</strong>at pe unitate de timp. Rezultatul, 

exprimat îm ml/sec este expresia rezultantei forţelor opuse de expulsie şi de rezistenţa 

uretrală. 

În mod concret, pacientul ur<strong>in</strong>ează într-un vas aparţ<strong>in</strong>ând debimetrului care este 

cântîrit în mod d<strong>in</strong>amic pe parcursul micţiunii. 

Rezultatul este obţ<strong>in</strong>ut sub forma unei curbe cu o formă tipică de clopot, asimetrică, cu 

o pantă ascendentă rapidă şi una descendentă, mai lentă. Debitul maxim (Dm), pentru a fi 

considerat normal, trebuie să se situeze între 15 şi 20 ml/sec. 

FIGURA 1 

Răspunsurile patologice privesc anumite obstacole subcervicale (hipertrofia prostatică, 

de exemplu), care aplatizează curba scăzând Dm, ssau o desenează într-omanieră neregulată 

„ezitentă”ca şi în diss<strong>in</strong>ergiile vezico-sf<strong>in</strong>cteriene. 

FIGURA 2 

Pr<strong>in</strong>tr-o practică stabilită, debimetria se încheie pr<strong>in</strong> masurarea,pr<strong>in</strong> sondaj a rezidiului 

vezical, pentru a obiectiva şi cuantifica anume retenţii ur<strong>in</strong>are. 

CISTOMANOMETRIA studiază evoluţia presiunii <strong>in</strong>travezicale încursul umplerii

vezicii cu un fluid perfuzat transuretral pr<strong>in</strong>tr-o sondă de calibru mic (aceaşi cu cea folosită 

pentru estimarea rezidiului vezical). 

Examenul se desfăşoară în poziţie g<strong>in</strong>ecologică, folos<strong>in</strong>d sonda adaptată cu două sau trei 

canale (unul pentru umplerea vezicii, altul pentru măsurarea presiunii <strong>in</strong>travezicale şi al 

treilea deschis la distanţă de capul sondei, pentru măsurarea locală a presiunii sf<strong>in</strong>cteriene, 

aşa cum se va vedea). O altă sondă specifică, term<strong>in</strong>ată cu un blonaş barometric este <strong>in</strong>trodusă 

rectal şi permite măsurarea concomitentă a pres<strong>in</strong>ii <strong>in</strong>trarectale (deci <strong>in</strong>traabdom<strong>in</strong>ale). În 

f<strong>in</strong>e electozi specifici sunt lipiţi în jurul anusului pentru a determ<strong>in</strong>a activitatea musculară 

per<strong>in</strong>eală simultană (electomiografie). 

Se <strong>in</strong>jectează pr<strong>in</strong> canalul pr<strong>in</strong>cipal al sondei ser fiziologic, la temperatura camerei, la 

un debit controlat de 20 – 100 ml/m<strong>in</strong>. Pacientul semnalează senzaţiile resimţite, care sunt 

înregistrate <strong>in</strong><strong>format</strong>ic, pe graficul realizat de examen. Se notează astfel „nevoia 1; N 1”, 

„nevoia 2; N 2”; „Nevoia imperioasă; N 3”, „nevoia im<strong>in</strong>entă; N 4”, eventuale dureri. 

Umplerea vezicii, în mod normal se opreşte la 400 de ml. Aici pacienta este <strong>in</strong>vitată să ur<strong>in</strong>eze 

şi evoluţia presiunii în această fază este înregistrată de asemenea. 

Cistomsnometrul, un aparat electronic complex, stabileşte, atunci când i-o cerem, 

diferenţa d<strong>in</strong>tre presiunea totală <strong>in</strong>travezicală şi cea <strong>in</strong>taabdom<strong>in</strong>ală, izolând presiunea pur 

detrisoriană. El înregistrază sub formă de curbă evoluţi aîn timp a valorii presiunii 

<strong>in</strong>tavezicale, pe măsura umplerii vezicii. În timpul examenului, anumite manevre yise „de 

sensibilizare” pot fi folosite: se cere pacientului să tuşească, să se aşeze etc. 

FIGURA 3 

Rezultatele sunt analizate după term<strong>in</strong>area examenului complet. Câţiva parametri 

trebuie precizaţi cu această ocazie (aparatele moderne îi afişează spontan): 

- tonusul de bază al detrusorului (presiunea <strong>in</strong>travezicală la începutul 

examenului) 

- complianţa vezicală care ilustrează capacitatea detrusorului de a se adapta 

conţ<strong>in</strong>utului vezicii. Între anumite valori de umplere, presiunea <strong>in</strong>travezicală 

variază puţ<strong>in</strong>, căci detrusorul îşi modelează, în mod fiziologic tonusul 

asigurând contenţia fără creşteri bruşte sau <strong>in</strong>tempensive ale presiunii. Se 

vorbeşte aici despre raportul ⁪V/⁪P, variaţia volumului raportată la variaţia 

presiunii <strong>in</strong>travezicale. Valoarea acestui raport dep<strong>in</strong>de de proprietăţile 

mecanice ale vezicii (elasticitate) dar şi de controlul neurologic al detrusorului. 

Rezultatul este considerat normal între 30 şi 50. 

FIGURA 4 

- activitatea detrusorului este observată atent în timpul cistomanometriei. 

Contracţiile care surv<strong>in</strong> la o umplere de 200 ml şi care nu pot fi <strong>in</strong>hibate 

evidenţiază o „vezică hiperactivă”. 

- Capacitatea funcţională a vezicii corespunde volumului maxim de umplere. 

Valori peste 300 de ml sunt considerate fiziologice. 

- Sensibilitatea detrusorului se apreciază în funcţie de volumul de umplere la 

care apar „nevoia 1,2,3 şi 4”. N1 trebuie să apară fiziologic între 200 şi 300 ml. 

Diferenţa de umplere între N 3 şi N 1, care def<strong>in</strong>eşte „<strong>in</strong>tervalul de 

securitate”trebuie să fie peste 100 ml, etc. Trebuie notat că fiecare nevoie 

specifică este <strong>in</strong>tegrată unui anume nivel medular, ceea ce foloseşte la 

diagnosticarea neuropatiilor în cazul vezicilor neurogene. 

- Studiul d<strong>in</strong>amicii micţiunii precizează creşterea specifică a presiunii în timpul 

actului micţional. O creştere peste 80 cm H2O este considerată patologică 

denunţând riscul unui reflux vezico-uretral. Variaţiile acestei valori def<strong>in</strong>esc

vezicile hipercontractile, hipocontracţiile 30 cm H2O sau acontracţiile 

(întotdeauna patologice). 

SFINCTEROMETRIA înregistrază evoluţia valorilor presiunii <strong>in</strong>trauretrale în timpul 

retragerii sondei <strong>in</strong>travezicale pr<strong>in</strong> uretră, desenând o sondă care reprez<strong>in</strong>tă variaţia presiunii 

raportată la topografia uretrei. 

Cifrele presiunii constatate de-a lungul uretrei, determ<strong>in</strong>ă un grafic, care în mod 

normal urcă la momentul trecerii pr<strong>in</strong> sf<strong>in</strong>cter sau, în cazoatologic, pr<strong>in</strong>tr-un obstacolde tipul 

hipertrofiei de prostată. 

FIGURA 5 

În înregistrarea de mai sus se succed patru măsurători: prima priveşte presiunea de-a 

lungul sf<strong>in</strong>cterului, a doua modificarea presiunii în aceaşi zonă la efort (tuse) a treia aceaşi 

variaţie, în timpul manevrei lui Bonnet (ridicarea digitală a transvag<strong>in</strong>ală a colului vezicii 

simulând o corecţie chirurgicală). A patra înregistrare s-a făcut static, cu orificiul de măsură al 

sondei fixat la nivel sf<strong>in</strong>cterian, pentru a constata stabilitatea tonusului sf<strong>in</strong>cterului în timp. 

Tehnica profilometriei cere ca examenul să se desfăşoare cu vezica pl<strong>in</strong>ă, în poziţia 

semiaşezată sau în picioare. Momentul în care se poate practica examenul are importanţa lui: 

în funcţie de ciclul hormonal al femeii, efectul alfa-stimulat al estrogenilor poate fi mai mult sau 

mai puţ<strong>in</strong> prezent. 

Rezultatele probei sunt calculate <strong>in</strong><strong>format</strong>ic pe baza rezultatelor înregistrate. 

Concluziile sunt detaliate pr<strong>in</strong> studierea mai multor parametrii: 

- morfologia curbei presiunii: o creştere armoniasă a presiunii în momentul 

trecerii pr<strong>in</strong> sf<strong>in</strong>cter se prez<strong>in</strong>tă sub forma unei curbe în clopot. La bărbat 

presiunea se menţ<strong>in</strong>e pe tot timpul traversării prostatei, obiectivând aşa 

numitul „platou prostatic”. Lungimea acestui platou, dacă este crescută, 

sugerează o hipertrofie a prostatei. 

- Presiunea uretrală maximă ilustrează eficienţa sf<strong>in</strong>cteriană, dar poate evoca şi 

patologia lui în sens de hipo sau hipertofie. 

- „Presiunea uretrală de închidere”exprimă difernţa d<strong>in</strong>tre presiunea uretrală 

maximă şi presiunea <strong>in</strong>travezicală, la un grad anume de umplere vezicală. 

Valoarea ei este esenţială în aprecierea capacităţii de conexiune a sf<strong>in</strong>cterului. 

Presiunea de închidere nu trebuie să depăşească 40 ml H2O.

Descarca articole in format pdf - colmedmm.ro

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?